Filmele de lungmetraj din programul Alter-Native 2016 (I)

Festivalul Internațional de Scurtmetraje Alter-Native a ajuns anul acesta la ediția a 24-a. Alter-Native 24 se va desfășura în perioada 2-6 noiembrie la Palatul Culturii din Tîrgu-Mureș. Pe lângă cele 47 de filme de scurtmetraj selecționate în competiția Ater-Native, festivalul de propune și o serie de lungmetraje, unele proiectate la Alter-Native 2016 înaintea lansării în cinematografe. De asemenea, la câteva proiecții vor participa și regizorii filmelor, Cristi Puiu, Radu Jude, Tolnai Szabolcs, Igor és Ivan Buharov și Hajdu Szabolcs.

MIERCURI, filme care marchează perioada ’56

Primul lungmetraj programat în Sala Mare a Palatului Culturii la Alter-Native 2016 este „Tuse convulsivă” (HUN, 1986), Gárdos Péter, de la ora 17:00. De la ora 18.45, urmează filmul „Născută miercuri” (HUN/GER), Horváth Lili, apoi va fi proiectat filmul lui Maren Ade, Toni Erdmann (Germania/Austria, 2016). În Sala Mică vor fi proiectate două filme din Ungaria: „Domnul profesor Hannibal” (1956), regizat de Fábri Zoltán, de la ora 18.00, iar de la 19.45 va urma filmul „Iubire” (1971), regizat de Makk Károly.

„Tuse convulsivă”, ultima săptămână din 1956

1956, ultima săptămână din octombrie. Tomi şi Annamari se bucură că nu trebuie să meargă la şcoală. Tata se reîntoarce de la locul de muncă şi povesteşte că şi-a pălmuit colegul. Bunica face rost de o pâine prin care au trecut două gloanţe. În Budapesta este revoluţie, iar familia este confuză. Nu ştiu cum să se adapteze situaţiei, cu excepţia bunicii, devotată mişcării de stânga pentru totdeauna. Vorbesc la telefon cu rudele din America şi le relatează în păsărească situaţia de acasă. Mama se pregăteşte să părăsească familia şi ţara împreună cu un tip numit Ákos. Se mută, apoi se mută înapoi. Annamari parcă ar avea tuse convulsivă. Pentru unii şcoala reîncepe într-o zi de noiembrie. Pentru alţii nu va mai începe niciodată.

Domnul profesor Hannibal

Personajul principal al tragicomediei este o persoană nesemnificativă, apolitică: profesorul de liceu Nyúl Béla. Datorită unui studiu absolut nevinovat scris despre circumstanţele morţii generalului cartaginez Hannibal, devine ţinta atacurilor celor din dreapta politică şi a demagogiei rasiste, ceea ce conduce la moartea sa. Domnul profesor Hannibal militează împotriva puterii represive, dictatoriale cu toată brutalitatea şi absurditatea acesteia. Nu este întâmplător că lansarea filmului a avut un rol cheie în evenimentele din 1956. Prin mesajul pe care îl poartă poate fi actual oriunde şi oricând. Tocmai de aceea a devenit una dintre cele mai apreciate creaţii ale cinematografiei maghiare, iar în anul 2000 prin votul secret ai criticilor de film din Ungaria a fost ales printre cele mai bune 12 filme maghiare ale secolului trecut.

„Iubire”, un clasic al cinematografiei maghiare

Filmul de o frumuseţe lirică tratează cele mai importante probleme ale vieţii: dragostea, moartea, supravieţuirea. Absurditatea perioadei ’56 este amplificată prin confruntarea unei lumi imposibil de recuperat cu o lume care nu se poate asuma, deci a două lucruri imposibile, evocând amintirile biedermaier de la răscruce de secole. Pelicula este una dintre cele mai frumoase creaţii cinematografice maghiare a tuturor timpurilor, ocupând un loc bine-meritat în lista celor „douăsprezece de la Budapesta” şi în arta cinematografiei universale. După 45 de ani de la premiera internaţională de la Cannes, în anul 2016 filmul a fost proiectat din nou la ediţia a 69-a a festivalului, în cadrul programului Cannes Classics în care s-au prezentat variantele restaurate ale celor mai importante pelicule clasice. La eveniment a fost prezent şi regizorul în vârstă de 90 de ani.

Toni Erdmann

Winfried o vede rar pe fiica lui, Ines. Profesorul de muzică, rămas brusc fără elevi, se hotărăște să-i facă o vizită-surpriză după moartea câinelui său bătrân. Decizia este problematică, fiindcă Ines, o femeie de carieră serioasă, lucrează la un proiect important ca strateg corporatist în București. Schimbarea geografică nu-i ajută pe cei doi să se înțeleagă mai bine. Lui Winfried, mereu pus pe glume, îi place să-și enerveze fiica cu farse răsuflate. Micile lui înțepături la adresa vieții ei marcate de rutină, ședințe lungi, baruri de hotel și rapoarte de performanță, sunt și mai rele. Tatăl și fiica ajung într-un impas, iar Winfried acceptă să se întoarcă acasă, în Germania. Aici își face intrarea epatantul „Toni Erdmann”: alter-ego-ul cu vorbă dulce al lui Winfried. Sub masca lui Toni, Winfried e mai îndrăzneț și lipsit de rețineri, dar Ines îi ține piept. Cu cât mai tare se ciocnesc, cu atât se apropie mai tare. În mijlocul nebuniei, Ines începe să-și dea seama că tatăl ei cel excentric merită poate, totuși, un loc în viața ei.

JOI, „Minotaur”, o utopie anarhistă și „Electroboy”

În a doua zi a festivalui Alter-Native, de la ora 19.20 în Sala Mare a Palatului Culturii va fi proictată co-producția sârbo-ungară, „Minotaur” (2016), a lui Tolnai Szabolcs. Tot în Sala Mare de ora 21.00 este programat lungmetrajul „Aproape toate sufletele de-aici”(Ungaria, 2015), Igor & Ivan Buharov. De la aceeași oră, în Sala Mică va fi proiectat documentarul realizat de Marcel Gisler, „Electroboy” (Elveția).

„Minotaur” – sfâșitul anilor 1990 în Novi Sad

Filmul este bazat pe nuvela omonimă a lui Judita Šalgo, acţiunea filmului se desfăşoară la sfârşitul anilor 1990 în Novi Sad în timp ce în Kosovo războiul face ravagii. Prin destinul familiei maghiare aflată în mijlocul întâmplărilor, regizorul ne arată cum pot distruge frica şi realităţile dure ale vieții din Serbia un mediu social multicultural altădată deschis şi primitor. Ana, matriarha familiei, a fost editorul paginii de cultură al unui cotidian, care, remarcă ea, „a încetat să existe… la fel și cultura puţin mai târziu”. Fiul ei lipseşte de mult timp, iar soțul, cândva o stea a muzicii pop, acum nu-şi mai găseşte rostul şi încet-încet goleşte casa de tot ce au mai de valoare. În această situaţie Ana se alătură mişcării neoavangardiste din oraș într-un proiect de artă. Nuanțele absurde și tomnatice ale filmului în cele din urmă se transformă în culori pline de viaţă, datorită lui Milance, un poet cu barbă (aproape) à la Socrate.

„Aproape toate sufletele de-aici”

La 100 de ani de la moartea sa, contele Ervin Batthyany, renumitul anarhist, revine printre noi. Când îşi dă seama că lumea n-a evoluat în direcţia dorită de el, încearcă din nou să-şi pună teoriile în practică. Îi adună pe care împărtăşesc ideile sale şi încep educarea noii generaţii care în locul sistemelor conduse cu ajutorul forţelor de represiune se bazează pe principiile solidarităţii şi cooperării voluntare. Dar idealul de libertate şi egalitate trezeşte aceleaşi temeri în corifeii puterii ca şi acum 100 de ani. După un început încurajator, contele şi noii săi prieteni vor trebui să înfrunte tot mai multe obstacole.

Electroboy

Electroboy, Florian Burkhardt, născut în 1974, e un producător elvețian de muzică electronică, de asemnea – model, autor și graphic designer. Trăiește în Berlin și produce electronic trash-pop și electroclash cu un conținut simplu, impertinent, influențat de o filosofie dadaistă. Documentarul a fost considerat o „perspectivă fascinantă asupra complexității urcușurilor și coborășurilor unei ființe umane”. „În loc să fie doar o listă a întâmplărilor, realizărilor, reinventărilor, a provocărilor de natură psihologică și a transformărilor, filmul reunește într-un mod natural toate aceste elemente pentru a realiza imaginea/portretul unei ființe umane extrem de complexe (…) care a încercat pe calea grea să descopere cine este și ce vrea de la/din viață.” (Boyd van Hoeij, The Hollywood Reporter).

După proiecțiile filmelor din Sala Mare, o parte dintre cei implicați în producții vor urca pe scenă. De asemenea, Festivitatea de deschidere a Alter-Native 24, va avea loc joi, 3 noiembrie, între 20.30 și 21.00, în Sala Mare a Palatului Culturii.