Savu Popa, Mediana Stan și Dumitru Mircea Buda au citit la aniversarea Atelierului de literatură

Prima ediție din 2017 a Atelierului de literatură LitArt a avut loc marți, 31 ianuarie. Evenimentul a marcat împlinirea unui an de când Atelierul Cafelei găzduiește întâlnirile revistei LitArt. Întâlniri care adună scriitori mureșeni, în general, oameni de cultură și iubitori de literatură. La ediția aniversară a Atelierului de literatură au citit trei poeți: Savu Popa, Mediana Stan și Dumitru Mircea Buda. Lecturile au fost comentate, analizate, disecate, ca de obicei, de Constantin Nicușan și Călin Crăciun. Adrian Giurgea, moderatorul și organizatorul evenimentului, ne-a pregătit și o surpriză muzicală. Szakacs Zoltan și Benczedi Orsolya au interpretat la vioară și violă fragmente din lucrări ale unor compozitori de muzică clasică.

„Tensiune acumulată în două-trei cuvinte”

Poetul Savu Popa din Sibiu a deschis lecturile. Atăt Constantin Nicușan cât și Călin Crăciun au apreciat imaginile din poeziile lui Savu Popa. Amândoi menționând versurile: „Tăcerea din ochii mamei/un meteorit căzut pe pământ”, despre care Călin Crăciun a spus că „sunt cuvinte în fața cărora rămâi pur și simplu copleșit”.
Constantin Nicușan a vorbit despre relația trecut-prezent din textele citite, sesizând și „un permanent dialog cu materialul”. Apoi, a adăugat că o frazare mai atentă ar contribui la o muzicalitate mai bună a poeziilor. În continuare, Nicușan l-a sfătuit pe poet să restrângă textul poeziilor, renunțând la unele cuvinte sau versuri, pentru a crește tensiunea. În finalul intervenției sale Nicușan a apreciat poezia scrisă de Savu Popa, exprimându-și dorința de a-l mai auzi citind.

De asemenea, Călin Crăciun și-a exprimat bucuria de a se întâlni cu Savu Popa și cu poeziile lui. Crăciun a explicat cum reușește Savu Popa să se îndepărteze de o poetică a mizerabilități care devenise foarte atrăgătoare în urmă cu ceva ani. În cazul lui Savu Popa această îndepărtare a identificat-o atât prin „o introducere a realității” cât și prin „reintroducerea tensiunii pe calea artificiului metaforei”. Înainte, a vorbit și despre faptul că poetul reușește să depășească un anumit grad de saturație la care a ajuns poezia „de notație”, „prin revenirea la ceva ce poate părea desuet, revenirea la încărcătura metaforică.” „Tocmai un astfel de poem plin de tensiune, tensiune acumulată în două-trei cuvinte am întâlnit, aici, la Savu Popa”, a spus Călin Crăciun.

Nicușan a apreciat „virtuozitatea construcției” din versurile Medianei Stan

Despre poeziile citite de Mediana Stan a vorbit întâi Călin Crăciun, spunându-ne „din capul locului” că versurile Medianei Stan i-au lăsat impresii bune. „Versuri elaborate în care se observă clar gestiunea unei conștiințe artistice consolidate, maturizate”, a spus Călin Crăciun. „E o poezia categoric nostalgică, o poezie care face legătură cu ceea ce am putea numi sau a fost numit tradiționalismul românesc. Însă e o legătură făcută cu tâlc, făcută chibzuit. Nu e pur și simplu o îmbrățisare a formulei de dragul de a căuta niște înaintași”, a mai spus Crăciun. În continuare ne-a explicat cum și unde putem identifica această legătură. „Cred că Mediana Stan își asumă și acest rol de a menține vie o linie care încă mai are lucruri de spus”, consideră Călin Crăciun.

„Dacă la Savu Popa vorbeam despre o poziție de dialog, aș zice de pe poziția de forță a prezentului (…) la Mediana Stan, chiar ea spune la un moment dat: Aici nu există prezent, doar un trecut prăbușit în lucruri”, a subliniat Constantin Nicușan. Apoi a spus că poeziile citite au fost inegale ca valoare și a apreciat primul poem, „Identitate” ca fiind „unul de excepție”. În continuare a comparat efectul versurilor cu al unei vrăji, spunând că este o vorba despre o strare în care „Mediana Stan reușește să ne aducă prin modul în care construiește poemele”. „Și aici trebuie să-i recunosc o virtuozitate a construcției”, a adăugat. Nicușan a mai menționat imaginile pe care le consideră de excepție, importanța pe care o capătă detaliile și faptul că Mediana Stan că „prin asocierile pe care le face” reușește să revalorizeze cuvinte, care altfel ar putea părea uzate.

Dumitru Mircea Buda a revenit, după un an, „mult mai în forță”

Ultimul a citit poetul și criticul literar Dumitru Mircea Buda, prodecanul Facultății de Științe și Litere din cadrul Universității „Petru Maior”. Constantin Nicușan a spus că poeziile citite de Dumitru Mircea Buda conțin „o avalanșă de imagini”, al căror efect la apreciat. „Până la urmă pornim de la acea polarizare poetică a banalului”, a subliniat acesta. În continuare a vorbit despre limbajul poeziilor, pe care la găsit elaborat, și a susținut că „eleborând limbajul distrugi până la urmă spontaneitatea”. În vizunea lui Nicușan, ceea ce-l diferențiază poeziile lui Dumitru Mircea Buda față de cele citite anterior sunt referirile cu subiect politic, pe care le-a considerat „incisive”.

Călin Crăciun a început prin a menționa că Dumitru Mircea Buda a revenit în cadrul Atelierului de literatură, după un an, „mult mai în forță”. Crăciun a remarcat de asemenea faptul că poeziile se prezintă ca niște „imagini, stampe, poze”, subliniind și importanța mișcării din compoziții, „se vede și o școală de regie”. „Toate, însă, însoțite, având în fundal, strecurate în interstițiile lor niște mirări, niște interogații sau chiar niște constatări, niște idei profunde ascunse, așa, într-o impresie de povestioară anecdotică, pe alocuri”, ne-a spus Călin Crăciun.

„În ansamblu vorbim de o tonalitate gravă, chiar tragică, mascată cumva sub aerul indiferenței. Cu atât mai mult putem vorbi însă de încărcătură lirică cu cât descoperim că fiecare dintre aceste poeme sunt pline de miez liric, de încărcătură, de emoție care reușește să se transmită”, a mai spus Crăciun.

La finalul întâlnirii Adrian Giurgea ne-a anunțat că tema ediției din februarie a Atelierului de literatură va fi iubirea.