Marius Chivu despre cele „Trei săptămâni în Anzi” la J’ai Bistrot

„Sunt jurnalist la revista Dilema Veche și de câțiva ani am descoperit că îmi place să călătoresc și aparent am un talent de a scrie cărți de călătorie”, ne-a spus Marius Chivu, înainte de a ne purta din J’ai Bistrot, cu vorbe și imagini, pe potecile Anzilor din Peru. Discuția de sâmbătă seară, 11 martie, a fost moderată de actrița Mela Mihai și a pornit de la călătoria lui Marius Chivu în America de Sud, anul trecut în luna mai, călătorie care s-a lăsat cu volumul „Trei săptămâni în Anzi”. Marius a fost pentru a treia oară în J’ai Bistrot din Târgu Mureș, înainte venind cu „Trei săptămâni în Himalaya” și cu volumul de povestiri „Sfârșit de sezon”.

„Ne-am dus de capul nostru”

Spre deosebire de prima călătorie, în Himalaya, unde și-au asigurat totul dinainte printr-o agenție de turism, în Anzi, deoarece prietenul cu care a călătorit știa limba spaniolă, au mers pe cont propriu. „Știam că vrem să vedem câteva lucruri, în primul rând Machu Picchu, dar am intrat pe internet și am văzut care sunt traseele cele mai bune, cele mai frumoase, cele mai turistice și pe acelea nu le-am făcut. Am ales un traseu foarte nepopular pentru că este lung dificil și pe care turiștii îl aleg foarte-foarte rar”.

„Ne-am dus de capul nostru, dispuși să plătim localnici să ne ajute cu ce aveam nevoie. N-aveam nimic stabilit dinainte și cumva eram predispuși la orice ocol, la orice întâmplare, la orice neprevăzut”.
Printre locurile pe care și-au propus să le vadă este s-a numărat și izvorul Amazonului, un izvor de natură glaciară de pe muntele Nevado Mismi, din Anzii Cordilieri. „A fost visul nostrum să ne ducem să bem apă din crăpătura din munte, de unde izvorăște Amazonul”, ne-a spus Marius Chivu.

Telefoanele mobile acasă

„Un alt lucru pe care l-am făcut și când am fost în Himalaya și când am mers în Anzi a fost să lăsăm telefoanele mobile acasă. N-am comunicat cu nimeni. Ne-am sunat părinții odată ce am ajuns acolo să le spunem că suntem bine, dar asta a fost tot. Aveam niște hărți de hârtie și știind limba puteam să întrebăm oamenii și să le cerem ajutorul dacă era cazul”, ne-a povestit, precizând că au avut parte și de peripeții, dar nu au fost situații care să le pună în pericol călătoria.

Machu Picchu

„Se ajunge foarte ușor la el. Poți să iei un avion din București, cu o escală în München până în Lima, din Lima poți să iei un avion până în Cuzco, din Cuzco poți să iei un tren la Aguas Calientes, de unde poți să iei un autobus care te duce până la intrarea în Machu Picchu. Practic, din București sau de oriunde altundeva, poți ajunge la Machu Picchu fără să fi făcut un pas pe munte”, ne-a spus Marius Chivu. „Nouă ne-a luat o săptămână de mers pe jos, de dormit în cort, de cărat echipamentul și mâncarea și cortul și tot cu măgarul”.

Călătoriile și prietenia

Mela Mihai l-a întrebat cum își alege tovarășii de călătorie. „E mai bines ă călătorești cu cineva pentru că sunt și moment dificile și ai nevoie să te încurajezi cu celălalt, nu neapărat să te ajuți. Simți nevoia să comentezi tot timpul ceea ce vezi, să schimbi impresii în timp real, mai ales cum spuneam, că nu ai nici telefon”, a răspuns Marius, adăugând că e preferabil să mergi cu un prieten foarte bun. „Grupurile mai mari de două persoane devin problematice, pentru că cu cât sunt mai multe personae implicate în grup, cu atât pretențiile și personalitatea și caracterul fiecăreia intervin și nu te mai poți ține de un program”. Mai târziu ne-a spus că genul acesta de călătorii lungi pot pune la încercare chiar și prietenii vechi.

Porcușorii de Guineea

Volumul, pe lângă fotografii și povestea călătoriile, cuprinde și mici eseuri pornind de la subiecte istorice, cultural sau culinare. „E greu să mergi în Peru și să nu scrii despre mâncare. Este o țară în care se mănâncă porcușorii de Guineea. Oamenii ăia erau foarte contrariați că noi nu-I mâncăm și-i creștem ca pe animale de companie. Și tot insistau, dar îi mângâiați? Ok și când mor îi îngropați? Ziceam, da”, ne-a povestit Marius. Apoi, ne-a atras atenția asupra câtorva dintre fotografiile proiectate în spatele său și al Melei, fotografii în care porcușorii de Guineea erau surprinși în habitatul lor natural – interiorul caselor oamenilor. Ne-a povestit că marele lor regret a fost că nu au apucat să mânănce porcușori de Guineea deși s-au dus la un festival care le era dedicate, „dar când am ajuns acolo, am aflat că festivalul a fost cu o săptămână în urmă”. Ne-a mai povestit și despre niște chipsuri pe care localnicii le fac din viermi care cresc în tulpina de bambus.

Evenimenetul a durat mai mult de o oră, timp în care Marius a continuat să ne povestească, să răspundă întrebărilor Melei Mihai și ale celor veniți în J’ai Bistrot.