Exact acum 24 de ani a apărut 24 ore mureșene. Imagini de colecţie din primul număr. Autori surpriză ale articolelor vremii!

Pe 1 noiembrie 1993 apărea cotidianul 24 de ore mureșene, în al cărui editorial de deschidere, Simion Pop (Soril Miavoe) spunea: “Dorind să fim un ziar al bunului simț, noi vă propunem cunoașterea cât mai exactă a realității în care trăim, având convingerea că prin cunoaștere ajungem la înțelegere și, de aici, prin extindere logică, la normalitate”.  Era dorința de îndreptare a anormalităților acelor vremuri, prin accesul publicului cititor la informații corecte,  utile și cât mai ample, a unei echipe tinere, plină de entuziasm.

Acum, aș comenta eu, accesul la informație e altul, cum altele par să fie anormalitățile.

Dar să revin. Au fost alte vremuri pentru presă. Unele în care îți petreceai puțin timp în redacție, după-amiaza, sau către seara, când după o zi de alergat și adunat informații pentru articol, te așezai grăbit la mașina de scris sau în fața unei foi albe, cu pixul în mână, pentru ca apoi informația, textul să fie introdus de culegătoare în puținele și rudimentarele computere din redacție. Era vremea în care făceai munca de ziarist față către față, nu față către monitor sau smartphone, cum e astăzi în cazul multor ziariști.

Mulți tineri și mai puțin tineri au semnat de-a lungul anilor în 24 de ore mureșene. A fost laborator al presei locale pentru ceva ani. Câțiva dintre cei care au lucrat aici mai muncesc în presă, unii au alte preocupări editoriale, iar destul de mulți, din păcate, nu mai sunt printre noi. Ne amintim cu drag de ei, astăzi, chiar de Ziua morților.

I-aș aminti aici pe Peter Leb, Ioan Nistor, Ioan Suciu Moișa, Silvia Obreja, Sorina Bota, Mircea Răchită, Gergely Geza, ziariști care au lăsat dâre, vorba cuiva, în presa mureșeană. De la fiecare dintre ei am avut ceva de învățat.

24 de ore mureșene rămâne o poveste frumoasă în care numeroase destine de ziariști mureșeni și-au intersectat vocațiile. Nu îi enumăr, pentru că sunt mulți și nu aș vrea să uit pe cineva. Și am spus “rămâne”, deoarece de aproximativ 2 ani ziarul nu mai apare.

Am scris aceste rânduri pentru că am fost și eu parte a primilor 3 ani de activitate a acestui ziar.  Vă las în compania imaginilor cu primul număr al ziarului și a altor câteva din perioada de început, ca să puteți suprinde nemijlocit vremurile și oamenii acelor vremuri. Pe cei din articole și pe cei care le-au semnat.

Florin Marcel ŞANDOR