RECENZIE. „Schilodul din Inishmaan” se mișcă excelent

Actorul și regizorul Rareș Budileanu al Companiei „Liviu Rebreanu” a Teatrului Național Târgu-Mureș a pus în scenă la Compania „Tompa Miklós” piesa „Schilodul din Inishmaan” a irlandezului Martin McDonagh, un veritabil dramaturg-vedetă care s-a bucurat de succes și în cinematografie cu lungmetrajele scrise și regizate de el: filmul-cult „In Bruges” și „Seven Psychopats”, căruia i s-a adăugat în 2017 „Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”, pentru scenariul căruia a primit o nominalizare la Oscarurile din acest an și a fost premiat cu un Glob de Aur.

Inishmaan este o insuliță de pe coasta de vest a Irlandei care în prezent numără 160 de locuitori. În 1938, când se petrecea acțiunea piesei, Inishmaan avea aproximativ 380 de locuitori, însă condițiile precare de trai și plictiseala îi scotea pe aceștia din minți. Billy este orfan de ambii părinți, șchiop de un picior și e crescut de mătușile Kate (care obișnuiește să vorbească cu pietrele) și Eileen (care șterpelește bomboane și le mănâncă pe ascuns), care dețin un magazin alimentar unde nu se găsește mare lucru. Peisajul uman e completat de către Johnnypateenmike (un bețiv palavragiu și ahtiat după bârfe), mama acestuia (o hoașcă bătrână care încearcă să bea până crapă), Babbybobby (un barcagiu în aparență dur, dar bun la suflet, care încă suferă după soția sa, răpusă de TBC), doctorul McSharry (un individ mai degrabă șters), și frații McCormick: Helen, o fetișcană agresivă și mahalagioaică, și Bartley, un puști de treabă, dar cam sărac cu duhul.

Billy este luat în răspăr de majoritatea celor cu care interacționează și nimeni nu investește o minimă încredere în el. În momentul în care o echipă de filmare venită taman din miticul Hollywood fac audiții pe insula învecinată, Billy reușește să-l convingă pe Babbybobby să-l ducă până acolo ca să-și încerce norocul, concurând cu Helen și Bartley. În mod surprinzător, Billy este acceptat, și ia astfel drumul celebrității americane, lăsând umila comunitate pe care-a părăsit-o perplexă și, nu în ultimul rând, îndurerată de pierderea acestuia.

În mod destul de previzibil, Billy nu va rezista foarte mult în țara tuturor posibilităților fiindcă pe plan personal contează mai mult pasiunea pe care o făcuse față de Helen, dar este influențat în decizia de a reveni pe insulă și de o problemă de sănătate pe care nu o poate trece cu vederea.

Dramaturgie de înaltă calitate

Spectacolul beneficiază de textul unui dramaturg puternic, înzestrat cu un excepțional simț al dialogului și cu abilitatea de a contura personaje complexe fără a oferi mai multe informații decât e cazul. Un alt punct meritoriu îl constituie universalitatea piesei. Personajele par niște figurine miniaturale exilate undeva la capătul lumii, într-un microcosm care funcționează după legi autonome, dar comportamentul acestora și conflictele pe care le traversează se înscriu în linia dramelor fundamental umane care străbat Globul de la un capăt la altul.

Fiecare personaj are propriile ticuri, idiosincrazii, idei fixe și particularități marcante și, deși pot fi considerate excentrice prin excelență, ele nu sunt artificiale și nici o sumă de reflexe bizare gratuite. Personajele din „Schilodul din Inishmaan” sunt exponenții unei comunități mutilate de lipsă de sens, de plictiseală, meschinărie și probleme de comunicare. În pofida tuturor animozităților formale dintre ele, nu pot funcționa „normal” decât împreună, fiindcă micro-comunitatea insulei formează, de fapt, un tot unitar.

Decorurile sunt ilustrative și aduc în prim-plan magazinul mătușilor lui Billy care e frecventat, alternativ, de toate personajele spectacolului, iar în fundal se deschide peisajul albastru al oceanului (ilustrat printr-o pânză de o culoare intensă) al cărui miraj se simte în permanență. Oceanul constituie frontiera către o altă lume la care aspiră insularii cei insignifianți, este spațiul tranzitiv către orizonturile unde începe cu adevărat viața, și în care existența are un sens precis, sau chiar mai multe. Străbaterea oceanului echivalează cu depășirea propriei condiții, una de care locuitorii Inishmaanului sunt, de fapt, iremediabil atașați.

Actorie pe măsura personajelor

Deși rolul Billy este ofertant, și este jucat admirabil de către Ernő Galló, nu eclipsează prezența celorlalte personaje, care sunt suficient de pregnant conturate din text, și interpretate cu nerv și empatie de către ceilalți actori. Fiecare în parte beneficiază de replici memorabile și de momente în care se poate distinge, poate mai puțin medicul (Miklós Levente Ördög), care nu este însă interpretat mai puțin convingător.

Montarea subtilă și atentă la detalii a lui Rareș Budileanu a reușit să pună în valoare un text excelent al unui (deja) clasic în viață care a împletit cu rafinament comedia neagră cu drama, sensibilitatea cu șarja inteligentă într-un ansamblu memorabil, care merită vizionat.

În distribuție: Piroska Fodor, Dorottya Nagy, Gábor Tollas, Ernő Galló, Szabolcs Csíki, Ramóna Gecse, András Korpos, Miklós Levente Ördög, Annamária Biluska.
Regia: Rareș Budileanu
Decor și costume: Andu Dumitrescu
Sound design: Sasko Kostov

Andrei VORNICU