Home / Consiliul Judetean Mures / FOTO: Bijuterii arhitecturale deținute de Consiliul Județean Mureș (II)

FOTO: Bijuterii arhitecturale deținute de Consiliul Județean Mureș (II)

Distribuie

Consiliul Județean deține în patrimoniu unele dintre cele mai valoroase, din punct de vedere architectural, edificii din județ, mare parte a acestora deschise publicului mureșean și turiștilor români și străini. Din patrimoniul județean am ales să vă prezentăm două bijuterii ale stilului arhitectural Secesssion – Palatul Administrativ și Palatul Culturii, una dintre cele mai rafinate clădiri ridicate în stil baroc din Tîrgu Mureș – Palatul Toldalagi, și două castele nobiliare maghiare – Ugron de la Zau de Câmpie și Bornemisza de la Gurghiu.

 

Exigenţa nobiliară în Palatul baroc Toldalagi

 

Însemnat, exigent, impresionant. Sunt doar câteva dintre epitetele pe care le-a primit de-a lungul timpului Palatul Toldalagi, ridicat pe fosta stradă Poklos – astăzi Piaţa Trandafirilor, lângă Mănăstirea franciscană. Considerat primul palat nobiliar din Tîrgu-Mureş, de inspiraţie baroco – rococo, acesta a fost ridicat în mai multe etape între 1759 şi 1772, la cererea contelui Toldalagi László, asesorul (n.red. ajutor de magistrat) Tablei Regeşti (forul judecătoresc suprem al Transilvaniei). Planurile construcţiei i-au aparţinut arhitectului francez Jean Louis D’ Orr.  Proiectant a fost Luidor János, antreprenor secund – Pál Schmidt, Anton Schuchbauer a fost autorul statuilor şi a detaliilor arhitecturale sculptate, iar Romanus Lehr – a stucaturilor.

Planul clădirii este de formă pătrată în prezent, la început fiind la fel ca alte construcţii ridicate în secolul al XVIII-lea în forma literei U. În arhitectura palatului a fost integrată şi o clădire mai veche situată în capătul vestic al aripii nordice. Proiectantul a mizat pe un acoperiş frânt, din ţigle decorate cu bile, ce prezintă două lucarne cu ancadramente ovale din piatră, împodobite cu stucaturi. Cornişa frontonului şi cadrele de piatră ale lucarnelor susţin busturi de bărbaţi, soldaţi turci cu capetele înfăşurate în turbane. Aceste statui sunt aşezate pe socluri trapezoidale de dimensiuni reduse. Curtea interioară, închisă, este delimitată pe trei laturi de foişoare cu arcade şi parapeţi decoraţi cu baluştri de piatră. Potrivit autorilor care au analizat edificiul din punct de vedere arhitectural, faţada principală care încorporează şase axe de goluri abundent decorate constituie din punct de vedere artistic detaliul cel mai valoros al edificiului. Ancadramentul porţii, evidenţiat printr-o scobitură adâncă ocupă două axe în centrul faţadei. Pe fronton au fost sculptate în relief blazoanele familiilor Toldalagi şi Wass, iar deasupra acestora o coroană ce simbolizează uniunea dintre cele două ramuri nobiliare.

Faţada etajului cu şase ferestre cu ancadramente profilate cu colţurile superioare evazate, prevăzute cu pervazuri şi sprâncene accentuate, respectiv cu panouri ornamentale puternic reliefate în stil, este împărţită de pilaştri compoziţi. Un decor asemănător franjurilor atârnă de o parte şi de cealaltă a ancadramentelor. Gangul porţii este acoperit cu trei calote boeme, asemenea accesului secundar al clădirii. Pânzele bolţii gangului porţii principale sunt decorate cu stucaturi. Accesul spre galeria deschisă a etajului, ce prezintă arcade susţinute de stâlpi de cărămidă, se face pe scara care urcă de la parter.

Arhitectural, sala mare, de recepţie, care se întindea pe întreaga lungime a faţadei şi dădea spre piaţă respectă aceeaşi exigenţă. Tavanul încăperilor din colţul sud-vestic al palatului a fost decorat cu blazoanele lui Toldalagi László şi Wass Kata. Cel din colţul nord-vestic a fost modelat din stuc cu o bogăţie de ornamente.

În 1786, consemnează izvoarele vremii, a funcţionat în această clădire o tipografie. Apoi în anii de dinainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, palatul a găzduit banca Erdélyi Bank Rt. În anii 1960-1961, palatul a fost restaurat, iar în încăperi au fost amplasate sobele din secolul al XIX-lea, provenite din castelul Haller din Sânpaul, din clădirile situate în Piaţa Bernády nr. 6 sau de pe strada Jókai Mór nr. 26. În prezent, aici îşi are sediul Secţia de Etnografie și Artă Populară din cadrul Muzeului Judeţean Mureş.

 

Castelul Bornemisza de la Gurghiu

 

Ridicat la poalele Dealului Cetăţii, Castelul Rákóczi – Bornemisza îşi leagă istoria de numele lui Gheorghe Rákóczi I, Principe al Transilvaniei în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Pasionat de vânătoare, acesta ajungea deseori în Munţii Gurghiului pentru a vâna. Aşa trebuie să îi fi încolţit în minte nevoia de a construi un conac pentru a avea confortul de a ajunge şi a de rămâne în codrii de pe Valea Gurghiului mai multă vreme. Lucrările de construire au început în 1642, sub coordonarea arhitectului Sárdi Imre. Inventarele succesive ale domeniului de la sfârşitul secolului al XVII-lea consemnează că parterul şi etajul aveau ancadramente de piatră, la fel şi cornişele şi picioarele sobelor. Timp de câteva decenii, castelul a rămas aproape nelocuit, până ce a intrat în 1717 în posesia familiei baronului Bornemisza János pe o perioadă de 99 de ani, contra sumei de 25.000 de forinţi pe care i-au împrumutat fiscului transilvănean.

Noii posesori ai domeniului renovează părţi din edificiu şi ridică o capelă, cu o planimetrie în formă de elipsă, formă rar întâlnită în Transilvania, în 1730. Capela era decorată cu fresce. Urmaşii lui Bornemisza János primesc asigurări din partea reginei Maria Theresia că fiscul nu intenţionează să răscumpere domeniul înainte de trecerea celor 99 de ani. Cu această promisiune, familia Bornemisza investeşte în moşia pe care o administra: reconstruieşte moara de hârtie, înfiinţează o glajărie şi o manufactură de porţelan şi au ridicat noi clădiri în jurul castelului. Clădirea actuală a porţii, locuinţă a preotului de curte şi a darabanţilor la acea vreme, datează din acea perioadă.

În 1848, în timpul Revoluţiei, castelul trece printr-o primă mare încercare. Castelul este asediat de către iobagi, mobilierul şi bunurile sunt distruse. După înfrângerea revoluţiei, în 1849, familia reface clădirile, constrânsă fiind şi de faptul că acesta trebuia înapoiat, statul intentând proces împotriva sa. În 1869, cele două părţi cad la învoială, familia Bornemisza obligându-se ca până la sfârşitului anului 1870 să înapoieze domeniul. După acest an, castelul şi clădirile trec prin mâna unor arendaşi ca apoi să servească, după o amplă renovare, drept castel de vânătoare al prinţului Rudolf al Austriei, moştenitorul Austriei, Ungariei și Boemiei. După drama de la Mayerling (lângă Viena), când prinţul moştenitor se presupune că s-a sinucis în cabana de vânătoare, castelul a primit destinaţia de şcoală silvică. Începând cu 1893 până în zilele noastre. Este una dintre explicaţiile pentru care parcul dendrologic de aici este atât de bine îngrijit şi susţine, natural, frumuseţea castelului medieval Bornemisza. Trecerea în secolul al XIX-lea de la o grădină de flori, zarzavaturi sau livadă la un parc de inspiraţie englezească i se datorează lui Bornemisza Leopold şi se păstrează până astăzi.

Edificiile ansamblului sunt dispuse pe laturile unei ample curţi interioare. Pe partea nord-estică şi estică a curţii se întinde pe un plan în formă de L, clădirea castelului cu etaj, pe partea vestică a laturii nordice a curţii, în linia castelului, fostul grânar cu etaj, iar toată latura de vest un edificiu alungit cu un singur nivel. Intrarea principală în curte este posibilă prin gangul unei clădiri a porţii cu un etaj. Partea vestică a laturii sudice a curţii este delimitată de un şir de clădiri paraziţi.

În 2009, Consiliul Judeţean l-a luat în custodie după ce Colegiul Silvic a fost mutat de aici şi a dezvoltat, prin intermediul instituţiei subordonate – Muzeul Judeţean – un proiect de reabilitare a clădirilor prin care să stopeze în primă fază degradarea edificiului, apoi să îl restaureze.

 

Castelul Ugron din Zau de Câmpie, calendarul unui iubiri

 

Castelul Ugron sau castelul calendar, cum este supranumit, ce veghează de pe una din colinele din comuna Zau de Câmpie a împlinit recent un secol de viaţă. Splendidul edificiu, aflat în Pădurea Bârsana, a fost ridicat pe domeniul familiei Ugron care a intrat în proprietatea moşiei în urma căsătoriei lui Ugron István cu baroneasa Bánffy Anna, reprezentând zestrea acesteia. Se întâmpla în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Domeniul a trecut rând pe rând moştenitorilor familiei, pentru ca, în 1899, acesta să îi revină lui Ugron István, consul în Tbilisi la acea vreme din partea Imperiului Austro-Ungar. În 1908, în perioada în care era delegat la Varşovia, baronul Ugron István hotărăşte ridicarea în locul vechiului conac a unui nou castel, pentru a uita, spun izvoarele orale, de o dragoste neîmpărtăşită faţă de o prinţesă rusă, fiica ţarului Nicolae al II-lea. Sarcina proiectării îi este încredinţată baronului Bánffy János, conform inscripţiei de pe placa comemorativă aşezată pe faţada din spate a castelului, în timp construcţia propriu-zisă este opera arhitectului clujean Pákei Lajos care a retuşat doar schiţele încredinţate de aristocratul Bánffy. Este unul dintre motivele pentru care acest castel, în stil medieval francez, nu seamănă cu alte lucrări edilitare ce poartă semnătura arhitectului clujean. Construcţia castelului s-a încheiat în 1912, lucrările avansând poticnit, iar mobilarea sa a avut loc la şase ani distanţă. În 1925, Ugron István renunţă la proprietatea castelului în favoarea fiului lui Bánffy János – István şi îşi petrece mai mult ultimii 23 de ani din viaţă la Cluj-Napoca, unde a şi decedat într-un azil de bătrâni.

Frumosul castel aminteşte de un calendar, deoarece are 4 turnuri, simbolizând cele patru anotimpuri, 12 holuri echivalente numărului de luni, 52 de camere însemnând 52 de săptămâni, 365 de ferestre câte zile sunt într-un an, 7 terase, adică numărul de zile dintr-o săptămână.

Castelul cu plan în L are o lungime de 50 de metri, aripa lungă având două şiruri de încăperi, iar aripa perpendiculară numai un şir de încăperi. Beciul edificiului are planimetrie asemănătoare. Castelul are trei turnuri de colţ de diverse forme şi dimensiuni, faţadele dispun de terase cu forme variate.

Singurele izvoare despre amenajarea interioară de odinioară sunt cele două secţiuni ale proiectelor elaborate de către Pákei Lajos. Aceste secţiuni prezintă finisajul sălilor reprezentative de la parter: sălile sunt bogat articulate prin lambriuri şi tavane istoricizante, neogotice sau de factură orientală (în salonul oriental). Din fosta amenajare interioară s-au păstrat numai câteva uşi neogotice şi structura holului central. Holul central a fost conceput într-un stil eclectic, care îmbină elemente decorative preponderent neoromanice (capitelurile celor patru stâlpi care susţin holul, parapetul scării şi al galeriei cu arcade) şi neogotice (bolta cu penetraţii).

Ugron István a fost un renumit colecţionar, adunând operele unor pictori contemporani polonezi, sârbi şi orientali, dar şi preţioase obiecte de artă şi covoare orientale (persane, din Anatolia, chineze). Aceste opere, împreună cu colecţia de arme şi mobilierul au dispărut sau au fost risipite după naţionalizarea din 1948.

La fel ca alte proprietăţi asemănătoare, castelul a fost transformat în centru de colectare cereale, şcoală generală sau şcoală profesională agricolă. Din 1963 până în 2012, aici a funcţionat un centru de plasament pentru copii, centru astăzi desfiinţat. Castelul se află, din toamna anului 2017, în administrarea Muzeului Județean Mureș.

Foto: Eliodor Moldovan & Alin Zaharie

 

 

 

 

 

 

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Haide să plantezi copaci împreună cu Asociația Mureș Runners! „Noi trebuie să dăm tonul schimbării”

Distribuie „Comunitatea crește atunci când fiecare dintre noi acționăm!” este deviza de la care pleacă …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.