Poveștile Centenarului, spuse de Grigore Leșe la Reghin

Întâlnirea cu Grigore Leșe este întotdeauna o poveste, spusă, cântată, dar mai ales simțită, izvorâtă din străfundul înțelepciunii populare, atât de dragă lui Grigore.

O astfel de poveste a fost simțită pe viu la Reghin, cu ocazia  spectacolului folcloric dedicat împlinirii a 160 de ani de Unirea Principatelor Române, găzduit joi, 24 ianuarie, de Casa Municipală de Cultură “Eugen Nicoară”.

„Am venit cu drag la Reghin, cred că sunt aici pentru a treia oară în cadrul unui concert. Am venit la Reghin să spun o poveste despre secolul de dor, despre România, despre evenimentele importante, despre ce înseamnă pentru mine povestea Centenarului. Înseamnă Siberia, înseamnă Galiția, înseamnă Aiud, înseamnă Sighet, înseamnă Cernăuți, înseamnă Chișinău. Sunt povești cu durere. Evenimentele din acest secol au creat melodii, de jale, de dor, de înstrăinare, de aceea spun că am venit la Reghin să spun o poveste adevărată. Am fost chemat de 24 ianuarie și la Iași, și la Focșani, dar, dacă cineva mă întreabă unde este capitala culturală în această seară, eu spun că este la Reghin”, a spus Grigore Leșe.

Lecția străbunicilor

 Înainte să urce pe scenă, Grigore Leșe ne-a împărtășit câteva din gândurile sale, pornind de la străbunicii săi.

„Până la trei, patru ani, de grijă mi-au avut străbunicii mei. Străbunicul meu, el m-a legănat, el m-a crescut. El a fost în America. La Reghin, voi cânta un cântec despre America care se leagă de străbunicul meu. Am fost în locurile unde  a ajuns pe la 1908-1910 și străbunicul meu Grigore. Am fost impresionat. În această poveste de Centenar spun și o poveste despre America auzită de la străbunicul meu, despre cum e lumea, cum să trăiești în rânduială. Mergeam cu el la sărbătorile importante de peste an, la Paști, la Crăciun, la Rusalii. Tot timpul mă lua de mână și mă ducea cu el. Am fost cu bunicii mei la mormântări, la nunți, la jocul satului, unde n-am fost. Cu alte cuvinte, sub pălăria pe care o port, pălărie cu streașină cum îi spunem noi, îs mai mulți Grigore Leșe. Este Grigore Leșe artistul, Grigore Leșe muzicologul, Grigore Leșe realizatorul de emisiuni și este și Grigore Leșe omul. Toți acești Grigore de sub streașina asta sunt buni, dar cel mai mult țin la Grigore artistul. Când vrei să te confrunți cu oamenii, trebuie să fie și Grigore muzicologul, și Grigore realizatorul. Sunt multe povești sub streașina asta. Oamenii nu mă știu până în capăt, ei mă știu de artist, nu mă știu până în capăt. Și mama mi-a spus asta, măi Grigore, nu e bine să-ți arăți tot dinții la oameni. Am ajuns la vorbele mamei, de aceea eu de fiecare dată mă recalibrez, spun povești”, a povestit Grigore Leșe.

Poveștile Centenarului

 Anul Centenarului a fost unul plin pentru Grigore Leșe, fiecare loc unde a cântat fiind însoțit de o poveste.

„Am avut, în 2018, concerte senzaționale. Cu cât îmbătrânesc în mai bine, cânt mai bine și cu mai multă energie. Am început concertele în 2018 la Atena, în sala unde pe vremuri a cântat Maria Callas, am fost la Torino, unde am spus o altă poveste, am fost la Palatul Artelor Frumoase din Bruxelles – BOZAR, unde cântă marii artiști ai lumii, am fost la Festivalul Internațional Shakespeare, am fost la Coloana fără de sfârșit la Târgu Jiu unde am spus o poveste împreună cu lăutarii, cu cei mai puternici lăutari care sunt în Gorj, am fost de am cântat pentru Iuliu Maniu la Filarmonica din Cluj. Am fost în toată lumea asta, pentru că am experimentat departe. Ca să te poți cunoaște pe tine, trebuie să ai experiența departelui, altfel nu ai cum să te vezi pe tine. Se vorbește în multe spectacole despre patriotism, se vorbește mult despre hori. Niciodată nu poți ști ce e în sufletul oamenilor până nu trăiești cu ei. Trebuie să fii viu. Asta îmi place când urc pe scenă, să fiu viu, să mi se potrivească fața după hori. Vedeți, și hainele care le port, sunt așa mai pe doliu, așa am ales să mă îmbrac, deoarece și hainele de pe mine spun o poveste. Este o vorbă, să se-mbuce horele cu îmbrăcămintea și cu fața. De 15 ani de zile spun o poveste despre țara asta. Am reușit să pun pe DVD-uri toată zbaterea mea de 40 de ani. Aceste DVD-uri le-am prezentat la Expoziția Mondială de la Beijing. Luna viitoare, pe 19 februarie, cânt la Ateneul Român unde spun o poveste la cei 62 de ani. Acum 20 de ani a fost un Grigore, acum 40 de ani – alt Grigore și acum 62 de ani a fost alt Grigore. Bucuria mare a fost atunci când tata o fost strigat de mama, când m-a auzit cum grânguream pe lângă ea. Aveam trei ani. Mama l-a strigat pe tata și i-a spus: “Bă, Ion, tare îi place la Grigore a cânta”. Așa se face că am cântat peste tot, în toată lumea. Pentru asta mi-au trebuit 62 de ani”, a spus Grigore Leșe.

Cântec despre Bucovina, de la esență la business

 Când auzi de Grigore Leșe, automat te gândești la Cântec despre Bucovina. Cântecul are o poveste care se leagă direct de artist, de multe ori povestită de alții sub alte forme, de „business”, cum spune chiar Grigore Leșe.

„Acest cântec este numai în capul lui Leșe. Pot vorbi o oră despre acest cântec. Nu cântă nimeni acest cântec, nu s-a cântat înaintea mea, e în mintea lui Grigore, pentru că Grigore are talent. Dar nu e de ajuns numai talentul. Talentul îți dă posibilitatea să arăți că poți. Întrebarea mea este: de ce nu au cântat alții cântecul înainte de Grigore Leșe? Pentru că acest cântec nu există. Melodia e una, textul alta, eu am fost cel care le-a împreunat. Foarte bine că îl cântă multă lume. Mulți improvizează, fapt ce denotă că nu au minte. Pentru așa ceva trebuie să ai talent, trebuie să ai intuiție, trebuie să ai inteligență, trebuie să ai sensibilitate. Sunt unii care au numai glas, dar nu au intuiție. Sunt alții inteligenți, dar nu au glas. Acestea trebuie să meargă toate la un loc, iar la unii nu prea merg. Cântecul cu Bucovina a devenit o melodie de business, de aceea ei o tot cântă. Eu sunt bucuros, pentru că oamenii tot pe mine mă văd. Este o melodie de a treia. Melodia de întâia sunt horile, textele epice despre Miorița, și cântecele adevărate de cătănie. Asta e o melodie de felul 3, pe care am cântat-o și la Reghin, Dar cele dragi îmi sunt cele de felul 1. La Reghin am vorbit despre scrisorile din Siberia și alte povești dragi mie. Vrând-nevrând, trăim într-o lume confuză. Cristos vine pe pământ într-o lume confuză, iar, în această lume confuză, El trebuie să mă apere. Cum? Cu glasul, și asta mă face pe mine fericit”, a spus Grigore Leșe.