FOTO. Poezia a deținut supremația la cea de-a doua ediție a Cenaclului Vatra

Cea de-a doua ediție a Cenaclului Vatra a adus în fața publicului târgumureșean patru autori care și-au prezentat cele mai recente creații. Conceput ca un spațiu al dialogului literar în care să își dea întâlnire voci aflate la început de drum cu unele consacrate, conștiințe literare în curs de cristalizare cu unele deja formate, dar și generații diferite, care prin apartenența la o estetică generațională diferită completează peisajul literar local cu perspective artistice diverse.

La cea mai recentă ediție a Cenaclului Vatra, realizată în parteneriat cu Biblioteca Județeană Mureș au citit Alexandra Marc, Gabriela Feceoru, Roxana Cotruș și Ion Dumbravă, la American Corner (str. Primăriei nr. 2, Târgu Mureș).

Călin Crăciun, Senida Poenariu, Cristina Timar și Kocsis Francisko au reprezentat vocile critice ale întâlnirii, dar au fost liberi să își exprime opiniile toți cei prezenți, printre care s-au numărat poeți și pasionați de literatură.

Alexandra Marc, o voce care se cristalizează

Liceana Alexandra Marc se află la primele lecturi publice ale poemelor care, așa cum au observat și cei de față, se schimbă în ton cu lecturile pe care autoarea le asimilează pe parcurs. Totodată, a fost remarcat vocabularul din care nu lipsesc neologisme ale zilei și importuri lingvistice din engleză.

Călin Crăciun: „Tinerii nu se feresc de a folosi limbajul pe care îl uzitează în mod obișnuit și care prea puțin a dat prin poezie. E rândul lor să intre și în zone care, poetic, nu au fost explorate prin cuvintele respective. (…) Față de data trecută, când am auzit-o, când era mult mai ludică, acum parcă devine mai gravă, se preocupă de teme mai grave.“

Gabriela Feceoru a considerat că va mai dura puțin până când Alexandra Marc își va găsi vocea personală, și că îi recomandă să acceseze cât mai multe teritorii poetice: „Probabil o să treci prin mai multe etape, o să experimentezi destul de mult, ca noi toți. Nu cred că există un stil anume, cred că ajungi să te exprimi într-un fel personal.“ Totodată, Gabriela Feceoru a admirat precocitatea talentului tinerei autoare, precizând că dacă ea ar fi scris la fel de bine la vârsta respectivă, acum ar fi ajuns mai departe.

Călin Crăciun a considerat la rândul său că un sfat pe care i l-a dat mai devreme Kocsis Francisko ar trebui pus în practică: „Experimentează în continuare, treci prin toate registrele cum îți cade ție bine, dar, după cum a zis domnul Kocsis, încearcă să iei poemul ca un întreg, practic el să fie o viziune.“

Gabriela Feceoru, o voce cristalizată și torențială

După debutul în volum cu „blister“ în 2017, care a fost întâmpinat cu entuziasm de critica de specialitate, Gabriela Feceoru a devenit, printr-o muncă tenace și pasionată, o voce imediat recognoscibilă și reprezentativă pentru tânăra poezie mureșeană și nu numai. Dacă inițial opera într-un registru minimal, poemele mai recente au devenit aluvionare, intense, marcate de autobiografism și de o denudare artistică completă.

„Față de discursul poetic din „blister“, e mai apăsată latura asta ușor vindicativă, ești pe un soi de manifest. Nu mai e o confesiune plângăcioasă, tânguitoare, vrea să fie mai puternică, vrea să se ridice de-acolo. Este o traumă și tu încerci în continuare să te vindeci, să te exorcizezi. Dacă înainte lucrai pe spații mici, lucrai cu versuri scurte și pe verticală, acuma e șuvoi confestiv“, a apreciat Cristina Timar.

Deși exprimarea stilizată, dar frustă în același timp și forma de discurs torențial ar putea părea, la prima vedere, o soluție facilă, Călin Crăciun a precizat că o aprofundare a poemelor Gabrielei Feceoru vădesc o cultură poetică bine asimilată: „Am observat o atenție foarte mare pe exprimarea ca într-un fel de transă. De aici vine ritmul ăla. Poezia e o combinație între confesiune și narațiune și, totuși, în condițiile astea e un anumi ritm intern acolo, al gândirii, dar care reflectă deja ritmul trăirii. Or, asta înseamnă gestiune, nu mai e doar o explozie pe foaie. Aici intevine conștiința artistică autentică. Prin asta se depășește pragul doar al confesiunii libere.“

Kocsis Francisko a subliniat că, în forma în care se prezintă în acest moment, poezia Gabrielei Feceoru e de cea mai bună calitate.

Roxana Cotruș, o voce cristalziată și cerebrală

După debutul din 2015 cu „Disecție. Daddy issues“, Roxana Cotruș a scris într-un ritm diminuat, dar constant. Poemele recente nu își propun, după cum a mărturisit autoarea, să regleze conturi cu propriile traume, ci să exprime mai degrabă atitudinea față de aceste conflicte.

„Poemele au o anumită circularitate. Se construiesc progresiv, prin reveniri, dezvoltări. Toate textele pe care le-ai citit stau sub semnul degringoladei și au chiar un iz escatologic“, a considerat Senida Poenariu.

Călin Crăciun a făcut o inevitabilă comparație între Roxana Cotruș și colega ei de generație, Gabriela Feceoru: „Roxana e o poetă mai cerebrală, în sensul că stă mult mai mult asupra poemului atunci când îl elaborează. Nu este așa-numitul poet exploziv care se apucă, pune pe hârtie, intră într-un fel de transă și e cuprins de vervă. E cerebrală în permanență. Cred că stă și își reia, își modifică și rumegă câte-un cuvânt timp îndelungat. De-asta poemele ei sunt mult mai atente la gestiunea limbajului, pentru că observăm o conectare clară cu generația ei, cu generația tânără actuală, confesivă, folosind un limbaj cât se poate de prozaic, dar în același timp observăm că, cu acest prozaism atinge granița metaforicului, a abstractizării. Nu îi e deloc teamă să atace inclusiv elemente care unora nici nu le-ar mai trece prin minte să le folosească în poezie, de exemplu cele ale bucolicului.“

Ion Dumbravă, vocea cristalizată (și metaforică) a seniorului

„Aici avem un limbaj care are o destul de mare încărcătură abstractă. Tot confesiune este și aici, dar în alt fel. E vorba de sinele cel mai profund, chiar dacă este vorba de accente filosofice pregnante. (…) Avem aici o mostră de poezie a generației din care face parte domnul Dumbravă, care și ea a evoluat la rândul ei, dar care păstrează în continuare principiul că poezia înseamnă și abstractizare și, prin intermediul abstractizării, pătrunderea pe sensuri profunde care nu pot fi spuse altfel“, au fost câteva dintre ideile exprimate de către Călin Crăciun cu referire la poemele citite de Ion Dumbravă, care a încheiat seria lecturilor celei de-a doua ediții a Cenaclului Vatra.

Următoarea ediție va avea loc la finalul lunii mai.