Home / Editorial / De ce tocmai mie?

De ce tocmai mie?

Suntem confruntați des cu această întrebare. Pacienți cu boli severe se întreabă, ne întreabă, de li se întâmplă tocmai lor… Unii dintre ei duc o viață normală, alții duc o viață exemplară, și totuși se îmbolnăvesc și suferă și li se pare nedrept.

Biblia spune: <părinții mănâncă aguridă, și copiilor li se sterpezesc dinții>. Hindușii vorbesc despre Karmă. Haideți să ne imaginăm împreună o posibilă poveste de viață. O ficțiune.

Să presupunem că un evreu sărac din Galiția s-a hotărât să plece în Moldova lui Cuza. Și-a vândut gospodăria pe câțiva gologani și a intrat împreună cu soția lui în Moldova mituind vameșii, cum se întâmplă și azi. S-a dus într-un sat în care nici un alt evreu nu deschisese încă o crâșmă, și sprijinit de comunitatea lui, a înjghebat într-o ruină un local care vindea băutură proastă și ieftină. Profitând de starea de ebrietate a consumatorilor, le-a dat <pe caiet> marfă și băutură, cum se întâmplă și azi. Apoi a îngroșat sumele în favoarea lui, cum se întâmplă și azi, până când pe unii i-a ruinat. Nu a plătit statului niciodată impozite, pentru că s-a declarat sudit (supus austriac). Legile vremii și ambasadele, și atunci ca și azi, protejau diverse escrocherii. A murit de bătrânețe în patul lui, fericit că a făcut avere.  Pentru că a avut bani și-a dat copiii la facultate. Unul dintre ei s-a făcut avocat și s-a căsătorit cu o româncă provenită dintr-o familie de boiernași scăpătați. S-a luat cu ea pentru numele ei bun, și ca să treacă drept român. Primului născut i-a dat banii strânși din avocatură, ca să facă o afacere. A deschis o fabrică de pielărie. Relațiile tatălui său dintr-o muncă de-o viață, și apartenența la o lojă masonica i-au deschis poarta către contracte cu statul. Trebuia să facă centuri pt. soldați. Se făceau bani buni. O agenție străină, care vorbea nemțește, a ajuns până la el și i-a șoptit că dacă pieile din care se făceau centurile nu ar fi fost corect argăsite, ar primi bani din două părți. Nu a rezistat, mai ales că era vorba de o promisiune onorată în avans. Cine poate număra soldații care au murit din pricina unor centuri proaste? Doar Dumnezeu. A dat vina pe ploaie… Tatăl lui s-a sinucis, cuprins de remușcări. El a scăpat de curtea marțială din pricina banilor, a relațiilor și a lojilor. A rămas cu viața, cu o parte din avere, dar a trebuit să se mute, drept pedeapsă, la București. Acolo, după ce a venit armata germană s-a angajat interpret. Războiul a trecut, rușinea s-a spălat. Bine sfătuit a investit banii în acțiuni. S-a căsătorit cu o unguroaică comunistă care a trebui să fugă în România după revoluția eșuată a lui Bela Khun. A suferit un atac cerebral care l-a lăsat fără vlagă. Soția lui a pus mâna pe toată averea, și-a luat un amant tânăr, iar pe el l-a ținut cu apă și o coajă de pâine vreo douăzeci de ani până la moarte. Unul dintre copiii lor s-a înscris la medicină, dar nu a frecventat. Profesiunea lui îl interesa mai puțin. Îl interesa politica și a devenit un tânăr revoluționar. Intrat în partidul comunist, a fost arestat de siguranță și ținut o noapte la arest. A consimțit să devină informator și de frică și-a turnat tovarășii. După război s-a prezentat drept o victimă a vechiului regim și  a devenit un membru marcant al partidului muncitorilor. Apoi a fost cooptat în securitate. În această calitate a ținut să exceleze. A cutreierat țara și a convins țăranii prin metode specifice, să intre în cooperative agricole. Dormea în școli, pe catedră, cu port-hartul sub cap pe post de pernă, și cu pistolul la îndemână. După ce a slujit cu zel mai bine de zece ani a fost onorat cu o funcție în partid și securitate. Apoi a trecut în armată ca ofițer politic pentru a contribui la ridicarea nivelului de pregătire a tinerilor ofițeri ai armatei populare. Așa și-a cunoscut soția, care lucra la infirmerie. O țigancă basarabeancă cu părinți deportați și care a rămas pe la noi adusă de Armată Roșie. Împreună au avut trei copii, doi băieți și o fată. La bătrânețe a făcut cataractă și ochii lui care au privit vulturește prin cătare au orbit. S-a îmbolnăvit de Parkinson și mâinile care știau să bată atât de strașnic nu mai reușeau să ducă la gură un pahar cu apă. A murit nebun într-un ospiciu. Băieții lui au murit amândoi înainte de a se căsători. Unul într-un accident de mașină. Altul alcoolic. Fata a terminat medicina, s-a căsătorit și a dus o viață fericita până la adânci bătrâneți. A avut doi copii, o fată și un băiat. Fata era ca un băiat și a ajuns procuror. Băiatul era ca o fată și a ajuns milițian. Milițianul după `89 s-a făcut, ca toți milițienii, polițai. S-a căsătorit cu o fată frumoasă și ușuratică care i-a făcut gemeni. Pentru că frumoasa făcuse nenumărate avorturi, a reușit cu greu să țină sarcina. A născut înainte de termen, la șase luni. Ea a murit la naștere. Nou născuții au avut nevoie de incubator. Dar la spital era doar un incubator. Așadar soarta l-a ales pe primul născut să aibe șanse să trăiască și pe cel de-al doilea să zacă între viață și moarte. Grație relațiilor au adus un al doilea incubator după vreo patru ore. Cel care a zăcut a rămas debil mintal.  Primul născut a fost un copil reușit, frumos și inteligent. Crescut ca un copil de bani gata, nu i-a plăcut școala. Pentru că tata și-a investit banii în politică și a ajuns general, el a avut șansa ca prin relațiile ministerului de interne să poată face contrabandă în stil mare. A cărat benzină la dus, cafea și alcool la întors. Într-o zi a fost prins și arestat de colegi de-ai lui, dar aflați într-o  grupare ostilă politic. S-a ales cu un dosar fără scăpare. Presat de unii să vorbească, de alții să tacă, cumva, cineva a decis pentru el că ar fi mai bine să-și ia viața. A fost spânzurat în celulă și cercetările au demonstrat că a fost o sinucidere reușită. Generalul a făcut un atac de cord și a murit. Celălalt băiat a moștenit o avere impresionantă. Pentru că era un debil mintal nedeclarat, a fost vânat de prieteni și femei. Nu a fost interesat… Dar avea un suflet bun și iubea animalele. Niște italieni i-au propus să facă un adăpost pentru căței, și să salveze astfel bietele patrupede din peninsulă care urmau să fie făcute mănuși, prin găzduire temporară într-un adăpost din România. Doar până la adopție… Și-a investit toți banii printr-un manager italian, care l-a un moment dat a dispărut, nu înainte de consuma până la ultimul leu din conturi.

Din milionar a ajuns cerșetor. Cu inima frântă s-a îmbolnăvit de tuberculoză.

Înainte să moară l-a întrebat pe Dumnezeu, de ce tocmai mie?

O poveste de viață, o ficțiune.

De Gabriel AOȘAN

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Mureșean reținut pentru furtul unui espressor de cafea

Polițiști de investigații criminale din cadrul Poliției municipiului Târgu Mureș au identificat vineri, 3 iulie, …