EXCLUSIV! Interviu cu medicul mureșean responsabil cu proiectele Băncii Mondiale în sănătatea românească!

Prin Ordinul de ministru al Sănătății nr. 1264 din data de 6 decembrie 2019, conducerea Unității de Management a Proiectului Băncii Mondiale din cadrul Ministerului Sănătății va fi asigurată de către târgumureșeanul Mihai Negrea. Acesta va exercita cu caracter temporar funcția de șef serviciu al Unității de Management a Proiectului Băncii Mondiale într-o perioadă în care la nivel național sunt în proces de implementare mai multe proiecte cu finanțare de la Banca Mondială.

Mihai Negrea este medic, absolvent al Universității de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș, în prezent Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie ”George Emil Palade” Târgu Mureș, și în ultimii ani a activat ca specialist în managementul serviciilor de sănătate. În acest an a lansat primul ghid practic, intitulat ”Managementul Spitalelor Publice”, ce se adresează celor ce vor să înțeleagă cum sunt organizate spitalele publice, celor ce își doresc o schimbare de carieră către managementul spitalelor publice, managerilor și comitetelor directoare din spitale, oferind o privire de ansamblu asupra tuturor informațiilor necesare pentru a conduce un spital public.

Într-un interviu acordat cotidianului Zi de Zi, Mihai Negrea a vorbit despre responsabilitatea pe care o ridică noua sa funcție dar și despre ghidul pe care l-a publicat și viziunea sa, ca specialist în managementul serviciilor de sănătate, despre sistemul sanitar românesc.

Reporter: Recent ați fost numit șef serviciu al Unității de Management a Proiectului Băncii Mondiale. Cu ce gânduri ați preluat această funcție?

Dr. Mihai Negrea: Unitatea nu mai avea manager de o lună de zile și s-a căutat o persoană potrivită. Am fost numit interimar până la formarea unei noi echipe în cadrul Unității de Management a Proiectelor și practic o echipă care să încheie contractul de împrumut 8362RO, care se finalizează în decembrie 2020.

Proiectul major care este în implementare este reforma sectorului sanitar și, practic, încerc să duc la bun sfârșit ceea ce înseamnă reforma sistemului sanitar prin investiții, în primul rând de infrastructură-unități de arși, centre de radioterapie, plus partea de dotări cu echipamente medicale, formare profesională pentru personalul medical din sistemul sanitar. Proiectul este într-o situație ușor delicată, dar eu zic că o să fie bine.

Rep.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră preluarea acestei funcții?

M.N.: Este o mare provocare și o mare responsabilitate, în primul rând față de sistemul de sănătate, dar ridică și o mare responsabilitate a României față de partenerii internaționali, fiind implicați Banca Mondială și alte instituții internaționale. Este o mare responsabilitate pentru mine, dar am și experiența din sistemul de sănătate românesc, am și studiile necesare și consider că sunt pregătit pentru provocări.

Rep.: Sunteți specialist în managementul serviciilor de sănătate și ați avut contact, ani de zile, cu sistemul, cu manageri de spitale. Cum arată radiografia sistemului sanitar românesc din punctul dumneavoastră de vedere?

M.N.: Sistemul de sănătate românesc este un sistem care s-a dezvoltat fără viziune. În practică, deși sunt foarte multe intenții bune, acțiuni nobile și tot felul de idei pozitive, din cauza unei lipse de pregătire profesională în domeniul managementului politicilor publice, managementul sanitar, economie sanitară, sănătate publică, nu avem o viziune clară și parcă nu știm încotro mergem. Eu mereu am zis că sistemul de sănătate arată exact ca o ființă diformă, fiecare componentă s-a dezvoltat după puterea celui care controla porțiunea respectivă de sistem.

Rep.: Și cum ar trebui să fie reformat sistemul?

M.N.: În primul rând trebuie să existe leadership și viziune. Asta înseamnă că dacă noi ne dorim un sistem social, este foarte bun, cu asigurări de sănătate de stat, cu servicii publice de sănătate, cu o influență mică a privatului, foarte bine. La fel de bine poate să existe un sistem mixt, cu asigurări sociale de sănătate dar în care și privatul are o componentă mai mare. Nu există o alegere greșită, dar trebuie să fie o alegere asumată între părți. Trebuie să avem o viziune asumată de toți: pacienți, personal medical, guvernanți, și acest lucru să nu se schimbe cu viteza cu care se schimbă leadership-ul, dacă am avut 30 de miniștri ai Sănătății să nu avem atunci 30 de viziuni diferite în 30 de ani. Măcar pe 10 ani să avem o viziune clară.

Rep.: În acest an ați publicat primul ghid practic util celor ce vor să afle cum funcționează un spital public. De la ce premisă ați pornit atunci când ați început să conturați acest ghid?

M.N.: Ideea a pornit de la faptul că fostul ministru al Sănătății a spus de mai multe ori că managerii din România sunt incompetenți. Și în spațiul public s-a discutat foarte mult că managerii sunt incompetenți. Nu poți să spui despre managerii de spitale, mai ales de spitale publice, că sunt incompetenți atâta cât timp nu le dai ocazia să fie competenți, să își câștige competențele. Până la momentul publicării ghidului meu nu exista o carte sau o formă de pregătire aplicată pe Legea 95 din 2006, Legea Sănătății. Suntem la 13 ani de la adoptarea Legii și încă nu avem o carte care să ne spună cum se aplică ea și având în vedere că sunt spitale publice care au cea mai mare componentă de servicii medicale în România este normal să scrii o carte despre managementul spitalelor publice, un fel de ghid practic. Neavând în România educație pentru managementul sanitar și pentru spitale în general, avem doar Școala Națională de Sănătate Publică și câteva mastere mai mult sau mai puțin dezvoltate în țară, am zis că este mult mai ușor să pregătesc eu cunoștințele tehnice despre sistem și eventual am putea să atragem pe zona de management manageri din alte domenii-din domeniul bancar, IT, din multinaționale. Practic, ei sunt deja formați ca manageri, mulți dintre ei sunt foarte buni. Este și un trend în societatea noastră ca de la o anumită vârstă să faci ceva semnificativ cu viața ta și practic eu am zis că încerc să deschid ochii pe partea de cunoștințe tehnice despre spitalele publice.

Rep.: Considerați că specialiștii veniți din zona multinaționalelor ar putea să conducă un spital public, le sunt de folos doar informațiile din acest ghid?

M.N.: Ce pot să spun este că nu ar fi mai puțin competenți față de ceilalți. Așa cum am spus și în prefață, cartea te ajută pentru prima zi de muncă într-un spital, să știi un pic unde te afli și cam ce trebuie să înțelegi. Dar cartea nu acoperă tot felul de cunoștințe pe care un manager de spital trebuie să le aibă, mai are nevoie de multă literatură, cărți și cursuri. Dar este un început și pleci fără handicapul de a nu știi ce să faci în prima zi, ceea ce deja eu zic că este mult față de ceea ce are sistemul de sănătate românesc.

Rep.: Care a fost feedback-ul primit în urma apariției acestui ghid?

M.N.: Feedback-ul a fost foarte bun, mai multe spitale publice au cumpărat cartea. Feedback-ul în general este că e o carte bună, de căpătâi sau de început, și este ceva ce nu a fost până acum. Dar încurajarea a fost să mai dezvolt și să intru în chestiuni tehnice și chiar plănuiesc să fac lucrul acesta.

Rep.: Este nevoie în România de facultăți de profil pe zona de management sanitar, unde să învețe cei ce doresc să ajungă în funcția de conducere a unui spital?

M.N.: În general în străinătate sunt facultăți de sine stătătoare pe acest domeniu, de fapt de științe interdisciplinare pentru că medicina are nevoie și de alte componente, cum ar fi legislație, economie sanitară, management operațional, sănătate publică și nu poți să faci management sanitar fără ele. În majoritatea țărilor din Europa, inclusiv Ungaria, există facultăți dedicate, inclusiv pe economie sanitară, pe evaluarea tehnologiilor medicale, pe legislație. Odată cu formarea UMFST la Târgu Mureș există și premisa ca la Târgu Mureș să se dezvolte exact tipul acesta de curicule, de economie sanitară, de legislație și de politici publice, de administrație publică în sănătate, de management operațional cu focus pe servicii medicale și pe sănătate publică și chiar sănătate publică ca și știință separată de Facultatea de Medicină. Majoritatea țărilor dezvoltate au facultăți de public health, de sănătate publică, dar în ele de fapt au cursuri separate pentru management, global health se numește, un fel de politică de sănătate în context internațional și atunci am avea nevoie de tipul acesta de educație. Eu cred că nici nu se poate fără. Dar în România, în afară de medicină, unde există materii în anumiți ani de studii, prea puțin se face educație de healthcare management, vorbesc de managementul îngrijirilor de sănătate cu tot ce înseamnă, nu vorbim doar de spitale publice, ci de tot ceea ce înseamnă îngrijirea sănătății.

Rep.: Ați participat la conferințe în domeniu, în străinătate, la unele chiar în calitate de speaker. Din informațiile primite acolo ce fel de exemple de succes de politici de sănătate au fost prezentate și poate fi ceva translatat în sănătatea românească?

M.N.: Trebuie o anumită voință politică și susținere în rândul populației pentru acele politici. Sunt niște tendințe într-adevăr, majoritatea țărilor mari și medii din Europa au sistem de sănătate de tip Bismarck, înseamnă asigurări sociale de sănătate, nu sunt finanțate exclusiv din bugetul de stat, ci sunt asigurări sociale plus asiguratori privați. Și furnizorii sunt de obicei micști, public și privat. Viziunea mea este că și pentru România, o țară cu aproape 20 de milioane de locuitori, ar fi potrivit un sistem de tipul acesta, cu asigurări sociale de sănătate în care investițiile și furnizarea de servicii și asigurări să fie mixtă, publică și privată. Nu putem exclude sectorul public care acoperă o mare parte a nevoilor de sănătate și suntem o țară în curs de dezvoltare, cu o populație mare, săracă, dar în același timp statul nu are puterea să facă toate investițiile singur. Și atunci este nevoie de implicare mare a sistemului privat în politicile de sănătate.

Rep.: Se discută demult timp de utilitatea asigurărilor private de sănătate. Cum ar putea fi ele implementate în România pentru a veni în ajutorul asigurărilor sociale de sănătate?

M.N.: În opinia mea, în primul rând ar trebuie să stabilim clar dacă ne dorim asigurări private la nivel de populație. Trebuie să existe o formă de consultare cu asociații de pacienți, cu administratorii publici de tot felul. De aici trebuie să pornim, dacă ne dorim sau nu și asigurări private. Părerea mea este că ne dorim într-o anumită măsură asigurări private dar fără să dispară cele publice. Părerea mea personală este că asigurările private ar trebui să fie complementare pe un sistem ca în Germania, unde în primul rând există o asigurare publică dar și una complementară privată, care acoperă servicii extra față de asigurarea publică. Acestea sunt și în Germania, dar și în Australia, unde 54% din populație are asigurări publice, iar 46% au asigurări publice și private.

Rep.: Cine este Mihai Negrea și de ce ați ales să vă formați pe zona de managementul serviciilor de sănătate? Ce v-a atras la acest domeniu?

M.N.: Sunt medic absolvent de UMF Târgu Mureș, născut, crescut, format în Târgu Mureș, care își dorește să avem un sistem de sănătate care să fie cel puțin egal cu cele din Europa. Eu când am dat admiterea la facultate am dat la două facultăți, Medicină și Finanțe-Bănci. Am intrat la ambele la buget și am făcut o alegere, am ales Medicina. Dar cred că în sufletul meu mi-am dorit întotdeauna să am și partea economică și cumva managementul sanitar înseamnă să aplici tot ceea ce înseamnă economie, legislație, administrație publică în sănătate. Este un fel de știință interdisciplinară care cred că mi se potrivește și îmi place.

A consemnat Arina TOTH