Un pic de Lucian Blaga, de Ziua Internațională a Poeziei

Astăzi, întreagă omenirea marchează Ziua Internațională a Poeziei , declarată de UNESCO în urmă cu 11 ani. Chiar dacă preocupările  acestor momente sunt cu totul altele, un pic de poezie nu face rău nimănui, ba mai mult, ne ajută să ne regăsim într-un loc al nostru, unde să-i simțim aproape pe toți cei dragi. Dacă tot am pomenit de această zi, musai să avem și ceva versuri, și m-am oprit la cele semnate de Lucian Blaga, mai exact asupra poeziei ”Biografie”, din volumul  ”Laudă somnului”  apărut în anul 1929:

Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu,
din umbră mă ispitesc singur să cred
că lumea e o cântare.
Străin zâmbind, vrăjit suind,
în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare.
Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind,
câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund.
De vânturi şi isprăvi visate îmi sunt
ochii plini,
de umblat umblu ca fiecare:
când vinovat pe coperişele iadului,
când fără păcat pe muntele cu crini.
Închis în cercul aceleiaşi vetre
fac schimb de taine cu strămoşii,
norodul spălat de ape subt pietre.
Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult
în mine cum se tot revarsă
poveştile sângelui uitat de mult.
Binecuvânt pânea şi luna.
Ziua trăiesc împrăştiat cu furtuna.

Cu cuvinte stinse în gură
am cântat şi mai cânt marea trecere,
somnul lumii, îngerii de ceară.
De pe-un umăr pe altul
tăcând îmi trec steaua ca o povară.