Home / Editorial / Memoria Principelui rătăcitor și prezentul trecutului…

Memoria Principelui rătăcitor și prezentul trecutului…

Distribuie

Statuia Principelui Transilvaniei, Bethlen Gábor, a fost dezvelită azi la Târgu Mureș. Era bine să fi fost și reprezentanți ai spectrului multi-politic al orașului Târgu Mureș și mai ales consilieri ai Consiliului Local Târgu Mureș. De ce? Pentru că statuia lui Bethlen Gábor a fost motiv de dispute aprige vreme de patru ani, dispute soluționate, totuși, într-un final, înțelept. Tocmai în acest sens, trebuia să fie un moment al reconcilierii, al înțelegerii, al viitorului întregii populații, al târgumureșenilor aflați, acum, la un nou început de drum. Epoca Soós Zoltán – Péter Ferenc trebuie să fie una maghiaro-română, care să includă, realmente, și secui, și sași, și romi, și etnici deveniți români, așezați de-a lungul deceniilor în orașul de pe Mureș. Evenimentul, cu evidente și normale, pe deoparte, conotații electorale, putea fi atotcuprinzător și politic, dar mai ales unul aniversar, de dezvelire de for public, dovadă de înțelepciune în secolul 21, dacă tot ne referim la cel care a fost rătăcitorul Bethlen Gábor. Reprezentanții PNL și ai PSD, ai PMP și ai POL, și ai Pro România, trebuiau să onoreze invitația, chiar dacă în prima fază a fost, oarecum, un moment dorit a fi adjudecat exclusiv de liderii comunității maghiare. Atât politic, din punctul de vedere al imaginarului colectiv, simbolic, istoric, de victorioși indubitabil în alegerile locale, cât și de luptători în alegerile parlamentare pentru viitoarea guvernare a României, din 6 decembrie.

Am fost prezent la manifestarea de duminică după-amiază; organizare simplă, clasică. Mai puțin, poate, dorința de nestăvilit a lui Bethlen Gábor de a fi dezvăluit mai repede cetății al cărui nume de naștere l-a dat, Marosvásárhely – Târgu Mureș… în sensul că, în timp ce oficialitățile își citeau discursurile, acoperământul – eșarfa de peste statuie – a alunecat înspre sceptrul principelui.  A avut totuși răbdare și l-a ascultat pe primar, pe președintele CJ, pe reprezentantul Budapestei și pe președintele UDMR. În zare… se vedea Primăria, ctitorie a administrației românești, se arăta Palatul Culturii, istorie a administrației și arhitecturii maghiare, era imposibil să nu-l vezi pe Ostașul necunoscut, eliberator și, totuși, erau doar liderii comunității maghiare, alături de cei de la poliție – jandarmerie, cei care trebuiau să se asigure de buna desfășurare a evenimentului. În ciuda tragediei de la Piatra Neamț, în vremuri de restriște ale crizei sanitare, cred că un istoric român în contrapondere cu primarul arheolog, prefectul, un prieten recunoscut al comunității maghiare, fie el român, evreu, sas, armean sau rom, ar fi dat echilibrul necesar unui asemenea moment istoric. Viitorul acestui oraș rămâne unul multicultural, chiar dacă, de prea multe ori, se dă a fi fiind astfel doar în declarații publice, în timp ce concret și în momente delicate, mărețe uneori, refuză cu obstinație să fie ceea ce în realitate este imposibil să nu vezi: că foarte mulți dintre cetățenii lui își doresc și trăiesc multiculturalitatea de decenii, pentru că sunt căsătoriți români și unguri, pentru că sunt împreună români și unguri în viața de zi cu zi și pentru că de multe ori ne facem împreună sărbătorile, ni le respectăm, ne trăim bucuriile, ne trăim viața alături de concetățenii noștri de veacuri.

I-am cerut soției mele Sidonia câteva rânduri din lucrarea ei despre viața statuilor… Citând un antropolog cultural, vă invit la un moment de meditație. Acum când tuturor ne este foarte greu, judecați dacă pe viitor, alte momente istorice merită sau nu să le realizăm împreună sau să rămânem separați, declarând emfatic mereu presei că suntem îndrăgostiți unul de celălalt…

„Statuile sunt monumente de for public. Ele marchează durabil spațiul public, care este unul  comun, împărtășit de toate comunitățile care locuiesc într-un oraș multietnic și multicultural cum este Târgu Mureș. Astfel de monumente (din latinescul monumentum, a aduce aminte, a atrage atenția) celebrează memoria trecutului îndepărtat sau recent, întodeauna din punctul de vedere al mizelor și al valorilor prezentului. Pentru că memoria este prezentul trecutului.    

Ridicarea statuilor în spațiul public  este una din formele cele mai vizibile și mai durabile ale politicilor memoriei, promovate de edilii orașului, ca reprezentanți ai comunității. Ele exprimă valori istorice, culturale și politice relevante, nu atât pentru trecut, cât, mai ales, pentru prezentul și viitorul acestor comunități.

Valorile de care orașul Târgu Mureș are nevoie să fie exprimate și trăite sunt cele ale conlocuirii, conviețurii, ale cunoașterii și valorizării reciproce. Exclusivismele etnice în momentele ceremoniale, inaugurale, oricât de restrânse ar fi din motive pandemice, nu transmit mesajul corect, al colaborării și respectului reciproc.”

Aurelian GRAMA

P.S. Respect pentru ziua diasporei maghiare.
Cred că prefectul județului trebuia să aibă un scurt discurs acolo în direct.
Cred că Vass Levente avea loc, pentru trei minute, pentru inițiativă și demers.
Rămâne să vedem dacă partidele politice reprezentate în Consiliul Local nu au venit exclusiv pentru a-și conserva forța pentru negocierile de viceprimar și vicepreședinte de Consiliu Județean. Cred că ar fi fost mai înțelept să se organizeze în aceeasi zi cele două dezveliri de statui: și a lui Gabriel Bethlen, și a grupului statuar Școala Ardeleană.
Viața unei cetăți și a unei comunități nu este ca a unei monede: cap sau pajură…
Rătăcitorul s-a întors acasă…


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Premiul I pentru Școala Gimnazială Ioan Vlăduțiu din Luduș

Distribuie Trupa de teatru a Școlii Gimnaziale Ioan Vlăduțiu, “Les amis de la scène”, coordonată …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.