Lactatele de Ibănești, un munte de gust la tine acasă. Consumă produse locale!

Cine are impresia că este ușor să faci produse alimentare tradiționale în epoca vitezei, se înșeală.
Pentru că, de fapt, a face un produs tradițional înseamnă nu doar să ții cont de rețeta care stă la baza lui ci să respecți, cât mai mult posibil, felul în care el se manufacturează.
Orice intervenție a lumii moderne în proces înseamnă o mai mare eficiență, este adevărat, dar, pe de altă parte, înseamnă mai multă muncă în a păstra gustul cu care am fost obișnuiți de pe vremea când bunicii ne puneau în față dimineața o strachină cu lapte și mămăligă rece sau un boț de brânză amestecat repede cu o lingură de smântână adunată de pe putina de lapte.
Povestea lactatelor de Ibanești nu-i complicată deloc.
Este doar lungă, frumoasă și foarte, foarte gustoasă.
Ea începe în anul 1994, când Dumitru și Cornelia Todoran, ajutați de cei doi feciori, Mircea și David, au pus bazele unei manufacturi de brânză, la Ibănești.
Ce i-a împins spre ideea asta?
Păi în primul rând dorința de a pune pe mesele oamenilor o brânză sănătoasă, făcută din laptele joienelor ce-și făceau veacul, cât era ziua de lungă, pe pășunile de pe coastele și de prin poienele Văii Gurghiului.
Apoi ar mai fi și dorința de a aduce un pic mai multă bunăstare printre oamenii care-și câștigă traiul din creșterea animalelor. Un loc în care să-și poată aduce laptele în fiecare zi, plătit la un preț corect, nu-i de ici-colea. Iar asta se vede peste ani, pentru că numărul de animale din zonă a crescut văzând cu ochii, iar mulți dintre crescătorii de vite sunt astăzi fermieri în toată regula.

Și uite-așa, încet-încet, au început cu toții să crească.
Mai întâi cei doi frați au făcut cunoscută în zonă telemeaua de vacă, sărată cu saramură de Orșova, cea care peste ani avea să devină celebra Telemea de Ibănesti, singurul produs românesc ce a obținut din partea Comisiei Europene certificarea DOP – Denumire de Origine Protejată.
Apoi, cu grijă mare pentru rețetele moștenite de la buni, s-au întâmplat în mica manufactură de la Ibănești brânza de vaci, cașul, urda, smântana, cașcavalul, untul și cele câteva specialități pe care astăzi frații Mircea și David Todoran le împrăștie prin toata țara, pe rafturile magazinelor mai mari sau mai mici.
După 26 de ani „mica manufactură” de la Ibănești nu mai este tocmai mică; tot o manufactură este, dar una mai mare.
Pentru că gustul lactatelor de Ibănești a devenit tot mai cunoscut în România și peste hotare.
Iar oamenii, respectând efortul celor doi frați, dar mai ales gustul produselor, au început să le caute.
De ce tot amintim de gust? Pentru că în jurul lui s-a creat această poveste, pentru că el este motorul care a împins mai departe mica afacere de familie și pentru că el este cel ce stă la baza celor 4 cuvinte care definesc lactatele de Ibănești – Un Munte de Gust.

Produse curate, fără mirodenii și potențiatori de arome
O rețetă tradițională, indiferent despre ce produs vorbim, are la bază câteva elemente obligatorii, fără de care produsul cu pricina nu mai poate fi numit „tradițional”.
Când vorbim despre lactatele de Ibănești vorbim, în primul rând, despre produse făcute din lapte provenit de la animale crescute în mediu natural.
Fie că sunt mici producători, fie că sunt ferme ceva mai mari, crescătorii care trimit lapte către manufactura de la Ibănești își cresc vara animalele pe pășunile de pe Văile Mureșului și ale Gurghiului. Iarna, chiar de nu mai ies la pășunat, văcuțele tot fân mănâncă.
Și asta se simte, unde altundeva, tot în gust.
Și se vede în culoare. Pentru că galbenul untului de Ibănesti sau al smântânii vine din floră, din ce mănâncă animalul peste zi.
Toate acestea ajung să facă diferența.
Și nici măcar n-ar trebui să-i credeți pe cuvânt pe oamenii ăstia.
Puneti mâna pe-o bucată de pâine proaspătă, cu coaja crocantă, rupeți un colț și băgați-l așa, cu lipsă de respect, într-o găleata de smântână de Ibănești.
Sau ungeți-l cu un bob de unt de Ibănești peste care aruncați un praf de sare.
Cum se simte?
Ei, despre asta este vorba, în final.
Despre locul în care vă poartă gusturile astea, despre imaginile care vă vin în minte în timp ce mestecați.
Memoria afectivă este o treabă deloc complicată, dar care face parte, până la urmă, din nevoile de baza ale noastre, ca oameni.
Iar frații Todoran au înteles asta și pun pe mesele oamenilor produse trudite de peste 160 de localnici, făcute în spiritul locului și al tradițiilor în care au fost crescuți.
Lungul drum de la mica manufactură la fabrica de produse lactate
Este în firea lucrurilor ca întreprinderile mici, care cresc sănătos, să ajunga afaceri de succes.
Iar Mirdatod respectă de-a’ntregul această rețetă.
Odată cu trecerera anilor, mica manufatură de la Ibănesti a ajuns să nu mai facă față cererii venite de pe piață.
În mod natural, s-a făcut pasul către o capacitate de producție mai mare, susținută de utilaje ultramoderne și de tehnologie, toate găzduite de noua fabrică de la Reghin.
Construită, în mare parte, cu bani proveniți din fonduri europene, fabrica se pregătește zilele acestea să înceapă să producă.
Se fac ultimele probe, se calibrează utilajele, se pun la punct ultimele detalii ale rețetelor.
Atât ale produselor cu care deja oamenii sunt obisnuiți, cât și ale noilor produse care vor crește protofoliul Mirdatod; vorbim despre iaurturi, despre produse de tip sana și kefir, vorbim despre produsele feliate, despre creme de brânză… vorbim, în general, despre cam toate cele cu care un producător de lactate ce se respectă își bucură clienții.
Dar, așa cum spuneam la început, nu-i deloc ușor.
Tehnologia de ultimă oră aduce eficiență, aduce volume mai mari, aduce o creștere indiscutabilă a prezenței pe piață.
Ea vine, însă, la pachet cu efort mult mai mare de a păstra intacte calitatea și gustul produselor.
Până la urmă, o mașină face ceea ce-i spui tu sa facă.
Dar face ceea ce-i spui tu să facă, doar dacă îi dai să prelucreze fix ceea ce prelucrai mai înainte, în manufactură. Și ajungi astfel față în față cu permanenta luptă între costuri – cele ale materiei prime, cu cele legate de regie, cu cele ale logisticii… și putem continua așa încă multă vreme, enumerând costuri.
Există pe piață un permanent război al prețurilor.
Până nu demult, în România câștiga invariabil prețul cel mai mic.
Piața, însă, consumatorul, s-au schimbat.
Oamenii au învățat să cumpere nu neapărat ce este mai ieftin; oamenii au învațat că nu prețul este cel care face diferența ci calitatea.
Și asta este nișa în care intră produsele lactate de Ibănești.
Faptul că acum puteți găsi aceste produse locale nu doar în Darina, ci și în marile lanțuri de magazine, nu este decât un semn al recunoașterii unui brand local la nivel național și, în cazul nostru, european.
Este semnul unei dezvoltări sănătoase, pusă la cale de doi oameni responsabili, care promit să nu cedeze nici un gram de calitate în fața provocărilor care, cu siguranța, vor apărea.