Udatul fetelor, simbol al vieţii şi al fertilităţii

3 aprilie 2021

Tatai Orsolya a absolvit Facultatea de Sociologie, specializarea Antropologie în cadrul Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca și, ulterior, a terminat masteratul de Antropologie aplicată tot la Facultatea de Sociologie. În prezent este studentă doctorandă la Facultatea de Litere, Studii de Hungarologie, în cadrul Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca. Din anul 2013, este muzeograf la Muzeul Județean Mureș, Secția de Etnografie și Artă Populară.

În interviul următor, Tatai Orsolya vorbește despre sărbătoarea Sfintelor Paști, despre pregătirea creștinilor în ceea ce privește această însemnată sărbătoare. Toodată, în calitate de muzeograf oferă detalii cu privire la anumite obiceiuri de Paște precum vopsitul ouălor, udatul femeilor etc. În acest an, tânăra muzeografă nu are planuri pentru Paști, preferând să-și petreacă sărbătorile în natură, în liniște.

Reporter: Ce reprezintă sărbătoarea Sfintelor Paști în viața creștinilor?

Tatai Orsolya: Reprezintă cea mai importantă sărbătoare creștină, care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu în religiile creștine. Data de început a Paștilor marchează începutul anului ecleziastic creștin. Formula pentru calcularea datei sărbătorii este la fel pentru toate cele trei biserici – romano-catolică, protestantă și în biserica ortodoxă – prima duminică după prima lună plină, care cade după, sau de echinocțiul de primăvară. Diferența provine din faptul că biserica ortodoxă folosește în continuare calendarul iulian, unde data echinocțiului cade pe 3 aprilie față de 21 martie din calendarul gregorian, folosită de celelalte biserici. Astfel, cea mai devreme dată a sărbătorii este de 22 martie la catolici și protestanți și 4 aprilie la ortodocși.

Rep.: Cum se pregătesc creștinii pentru această sărbătoare?

T.O.: Procesul de pregătire are mai multe secvențe. Perioada întreagă de pregătire durează 40 de zile, acest număr este deseori întâlnit în Biblie. În timpul celor 40 de zile se comemorează evenimentele premergătoare Învierii Domnului. În biserica catolică și protestantă pregătirea începe în prima zi de Săptămâna Mare, sau Săptămâna Patimilor, ultima săptămână înainte de Paști. Se poate deosebi o pregătire interioară, adică sufletească împreună cu pregătirea corpului fizic, și una exterioară, adică pregătirea mediului nostru cum ar fi curățenia casei și pregătirea mâncărurilor. Pregătirea exterioară și interioară înseamnă curățenia sufletului. În această perioadă creștinii renunță la alimentele de proveniență animală și se înalță sufletește prin rugăciunea însoțită de faptele cele bune. În practica bisericească protestantă postul, ca abstinența de la mâncare, nu este obligatoriu. Postul înseamnă în primul rând abstinența de la păcate, gândite, spuse sau făcute.

Rep.: Ce slujbe au loc în cadrul Bisericii cu ocazia sărbătorii Sfintelor Paști?

T.O.: Așa cum am menționat mai înainte, în zilele de sărbătoare se comemorează evenimentele premergătoare Învierii Domnului. Săptămâna înainte de Paște include sărbătorile religioase: Duminica Floriilor, Joia Mare, Vinerea Mare și Sâmbăta Mare. Cu ocazia fiecăruia, se ține slujbă în cadrul bisericii. Dar aș sublinia două ceremonii mai deosebite: ceremonia bisericească protestantă de Duminica Floriilor, și sfințirea alimentelor în Duminica Paștilor în cadrul bisericii romano-catolice. La reformaţi, în Duminica Floriilor, are loc ceremonia de confirmare a tinerilor, în cadrul căreia tinerii care au 14 ani depun un “jurământ” și câștigă dreptul la împărtăşanie, astfel asigurând continuitatea tineretului din comunitate. La sașii de religie luterană ceremonia de confirmare avea același demers, cu această ocazie copiii îmbracă portul tradițional de sărbătoare, băieții poartă pentru prima dată haina de biserică – kirchenpelz, iar fetele poartă pentru prima dată pe cap bortenul – toca de catifea. Ceremonia catolică, sfințirea alimentelor este cunoscută și practicată și în biserica ortodoxă. Credincioșii se adună în curtea bisericii, ducând alimente rituale, acestea fiind sfințite de către preot și consumate în comun.

Rep.: Ce fel de bucate se pregătesc înainte de această sărbătoare deosebită?

T.O.: Masa festivă conține tradiţionalul miel, cozonacii, dulciurile, prăjiturile, și vinul. Fiecare are semnificația lui. În vechea civilizaţie ebraică regăsim parţial originea obiceiului tăierii mieilor de Paştile creştine.

Rep.: Când se vopsesc ouăle pentru Paști și ce semnificație au acestea?

T.O.: Ouăle se vopsesc în Joia Mare, ziua care comemorează Cina cea de Taină și face parte din Săptămâna Patimilor. Simbolic, oul a fost mereu asociat cu renașterea, cu începuturile și apoi cu învierea Domnului. Oul era dat în dar, fiind considerat simbol al echilibrului, simbol al vieții și al reînnoirii naturii, încă din cele mai vechi timpuri, înainte de creștinism. Însă există mai multe legende creștine care explică de ce au ouăle culoarea roșie, și de ce ele au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului. De exemplu, după o asemenea legendă Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit pe cruce, avea un coș cu ouă, pe care le-a așezat jos, și acestea s-au înroșit de la sângele Mântuitorului, care picura din răni.

Rep.: Care este semnificația stropirii sau udatului femeilor în zilele de Paști?

T.O.: Și stropirea are semnificații religioase. Femeile vestitoare ale Învierii au fost stropite cu apă. Dar semnificația se poate căuta și în perioada pre-creştină. Funcționa ca un simbol al vieţii şi al fertilităţii şi a fost practicat de mai multe popoare germanice. Tradiţia a rămas, dar stropitul s-a modernizat: în trecut se folosea apă, acum băieţii stropesc femeile cu parfumuri. A doua zi de Paşte, tinerii se adună în grupuri şi merg la casele unde sunt fete nemăritate. Obiceiul este cunoscut și în Cehia, Slovacia și Polonia. În Ungaria s-au găsit însemnări din secolul al XVII-lea despre obiceiul stropitului, iar descrierea practicii slavone este menționată în unele documente din secolul al XIV-lea.

Rep.: Vă rog să ne spuneți ce alte obiceiuri sunt strâns legate de sărbătoarea Sfintelor Paști.

T.O.: Legat de asta aș menționa un complex de obiceiuri mai puţin cunoscute, care se practica pe Valea Nirajului. Obiceiul se regăsește și în zona Târnava Mică, se practica într-o formă mai nouă, din anii 1970. Are mai multe momente, sau secvențe: 1 – Pregătirea, 2 – Adunarea, alegerea funcţiilor, 3 – Ocolirea hotarelor şi pedepsirea, 4 – Împodobirea porţilor, 5 – Stropitul în acompaniamentul muzicanţilor (din zori). A patra secvență este când feciorii împodobesc porţile fetelor cu crengi de brazi, decorate cu flori din hârtie colorată. Secvența obiceiului fecioresc, 1, 2, 3, este de fapt un obicei cu caracter moralizator, avea personaje preluate din obiceiul Fărșangului, iar celelalte secvențe, 4, 5, sunt momentele mai sus menționate, adică celebrarea fertilității și reînnoirii, și udatul femeilor.