FOTO: Sidi Bou Said, farmecul alb-albastru al Tunisiei

Dacă ajungeți în Tunisia, musai să nu ratați orășelul alb-albastru situat la periferia capitalei Tunis pe nume Sidi Bou Said. Așa s-au gândit și cei de la Amara Tour când au conceput Info Trip-ul tunisian, demers care mi-a oferit posibilitatea să gust din farmecul acestei așezări, loc de relaxare și inspirație pentru personalități marcante ale culturii universale.

Înainte de a ajunge în mica așezare, ghidul nostru pe care deja îl cunoașteți de la primele relatări, Nejib Chaab, a încercat să ne inițieze în perioada de început a orașului, încă din autocar, când am tot repetat în cor fel de nume greu de reprodus despre întemeietorul acestui loc, un anume  Abu Said ibn Khalef ibn Yahia Al-Tamimi Al-Baji, un mistic al secolului al XIII-lea  care s-a retras în acest loc.

Mai aproape de zilele noastre este însă un baron francez, pictor și muzicolog pe deasupra, de numele căruia se leagă o lege dată în 1915 prin care singurele culori acceptate la clădirile din Sidi Bou Said sunt alb și albastru, după cum ne-a povestit ghidul Nejib.

„Cel care a promovat într-adevăr Sidi Bou Said a fost un baron francez pe nume Rudolf von Ehrlanger, născut în 1872 și decedat în 1932. El este cel care a cerut de la Beiul care domnea atunci, guvernatorului otoman, posibilitateasă ofere un stil propriu orașului Sidi Bou Said, fapt pentru care, din 1915, singurele  culori acceptate pentru vopsirea caselor din oraș să fie alb și albastru. Acest baron francez și-a pus amprenta asupra construcțiilor din oraș, casa în care a trăit e un fel de muzeu, locul unde este și îngropat. Provenea dintr-o familie extrem de bogată de bancheri care a oferit credite statului tunisian pe vremuri, fapt pentru cei de aici nu au putut să-i refuze acest privilegiu, de a se ocupa personal de aspectul orașului Sidi Bou Said. A fost și  un muzicolog desăvârșit,  îndrăgostit de muzica arabă, extrem de inițiat în ce privește  instrumentele muzicale arabe”, ne-a relatat Nejib.

Ne-am continuat traseul și am ajuns în dreptul ”Café des Nattes”, un fost  grajd transformat într-o cafenea undeva pe la 1800, sursă de inspirație pentru pictorul expresionist August Macke, după care am admirat Golfului Tunisului.

La final am poposit la cea de a doua cafenea renumită a orașului, ”Café des Délices”. Aici am aflat de la Nejib de povestea apei din flori de portocal care poate fi savurată la  ceai sau cafea.

„În Tunisia crește un portocal sălbatic. Florile acestuia, distilate dau o esență destinată parfumurilor. La cea de a doua presare, substanța rezultată este destinată la servitul cafelei făcută pe nisip sau la ceai. De asemenea,  este folosită la rețetele de prăjituri din Tunisia, această apă din flori de portocal”, ne-a povestit ghidul nostru.

Sidi Bou Said este un loc unde te poți pierde frumos în labirintul de ulițe înguste presărate cu cafenele, restaurante și ateliere meșteșugărești, locul unde albul și albastru învăluie arhitectura care oferă turistului o stare de relaxare aparte.

Am simțit acest lucru, mai ales că a urmat forfota din capitala Tunis. Lesne de înțeles că nu am ratat Medina din Tunis, precum și Catedrala Sfântul Vincent de Paul, admirată doar în trecere în drum spre autocarul care ne aștepta pe  Avenue Habib Bourguiba, principala arteră a capitalei tunisiene.

Alin ZAHARIE