Un brizbriz pentru tine

Uşa se deschide încet şi pe lângă ea se strecoară, cu aerul acela uscat şi aparent indiferent, lăsând să se înţeleagă că ştie că mă deranjează şi că se scuză, dar nu e altă soluţie.

– Ce este?

– Mă scuzaţi, doamnă sau domnişoară dacă îmi permiteţi să vă săru’ mâna, sunt portarul şi vă spun că e târziu şi poate ar trebui să plecaţi acasă, mâine veniţi iar la lucru şi nu vedeţi de bună samă, dar e sărbătoare azi, vine moșu și timpul trece tot aşa, timpul trece…, şopti el în dosul uşii pe care o închide uşor strivind în prag ultimele cuvinte.  

Mă ridic de la birou și mă uit pe geam. Lume multă traversează străzi şi cartiere în mare viteză, strada forfotă de oameni grăbiţi la târgul de Crăciun şi în pieţe, aleargă după cadouri, beculețe de pom, bomboane, brizbriz-uri, varză murată și altele ce ne fac fericiți în netrebnica viață pământească. În curtea clădirii zăresc portarul, dându-și chipiul mai pe ceafă, scapără o brichetă și flama se înalţă cu iuţeală pârjolindu-i fără milă un colţ de sprânceană. Mai încolo, într-o casă slab luminată, văd o femeie stând comod pe-un scăunel cu trei picioare, sprijinită în mătură, cu şorţul pe dinainte. Undeva departe un tânăr își dezlipește o gumă de mestecat de pe talpa pantofului. Undeva aproape cineva bate niște ouă și se simte miros de scorțișoară. Pe toate le simt în mine. Undeva în mine miroase a scorțișoară.

Mă întorc la birou. Pe textul încă neterminat, fără să mai știu despre ce subiect era vorba, adaug în final, scriind repede, cu umerii adunați și cu gura ușor întredeschisă, ca și cum m-ar fi ajutat la scris

…“ ocazie cu care echipa ziarului Zi de zi vă urează Sărbători fericite, multă sănătate și La mulți ani!“

Semnat

Redacția