Home / Editorial / putin nu crede în lacrimi

putin nu crede în lacrimi

Distribuie

Când eram tânără bine, mi se părea banal, de la un moment dat chiar supărător, să aud, la concursurile de frumusețe, domnișoarele sau doamnele care râvneau coroana că își doresc cam atât: Pace în lume. Mai târziu, ceea ce mi se părea banal, a devenit pentru mine unul dintre cele mai puternice mesaje care poate fi promovat de fiecare dintre noi.

De mai bine de 24 de ore mi-e strâns stomacul de revoltă, de senzația aia a neputinței că nu poți să faci prea multe. Sfaturile unora care sugerează să ne vedem liniștiți de viață, să fim chiar fericiți și împliniți că doar nu putem schimba nimic, mi se par însă de un cinism îngrozitor. A mai fost un moment dintr-acesta în istorie în care stăteau oamenii așa senini și fericiți acum vreo 80 de ani și s-a întâmplat cea mai mare catastrofă umanitară. Da, ne vedem de viețile noastre, însă nu cu ochelari de cal, de parcă totul curge la fel.

Zeci de mii de ucrainieni au ajuns deja în Republica Moldova și în România goniți din casele lor de război. Mame, copii și vârstnici în special. Acest drum al plângerii pentru ei care, în marea lor parte, nu au nicio treabă cu politica, cu războiul, cu geopolitica și cu jocurile strategice internaționale care le distrug singura viață pe care o au. Chiar dacă ne prefacem că nu vedem, agresiunea militară împotriva Ucrainei, care face victime și în rândul civililor ucrainieni, a adus acest război declanșat de un președinte sociopat, un narcisist extrem (vă cer scuze pentru catalogările care nu sunt chiar cele mai elegante), la granița noastră. Nu e în altă parte, e aici, lângă noi. Sociopatul nu dorește Ucraina în NATO, însă nu are nicio problemă să se învecineze, prin ocuparea Ucrainei, cu patru state NATO – Polonia, România, Slovacia și Ungaria, și să nu uităm cu Bulgaria și Turcia, cu care era deja vecin. Tot țări NATO.

Am citit zilele astea multe texte și comentarii propagandistice, de cum se simțea putin îngrijorat că biata Rusie este amenințată de o țară cu o populație de trei ori mai redusă și pentru care știa că nimeni nu va sări în ajutor. După cum s-a văzut și în 2014, și se vede și acum. În ciuda garanțiilor din dreptul internațional care e încălcat brutal. Sunt supărată și eu pe lașitatea UE, deși nu mă surprinde, ținând cont că scriam acum mai bine de 15 ani de legăturile germane cu Rusia care se manifestau și pe aici, prin România. Mă întristează însă faptul că lașitatea lor le dă mai multă muniție, argumentativă sau nu, euroscepticilor, cetățenilor care erau convinși așa și așa de binefacerile europene și ne șubrezesc argumentele nouă, celor care credem în UE.

Am văzut că mulți se dau cu curu’ de pământ că Ucraina nu a respectat drepturile minorității române de acolo. Așa este, dar nu îmi amintesc ca prea mulți români să fi făcut ceva concret pentru comunitățile române din Ucraina, în afară să se ducă la schi la Bukovel. De la vlădică până la opincă nu au făcut nimic. Guvernanții au dat din gură, iar marea majoritate a populației nici măcar nu a știut care e situația pe acolo, pentru că nu i-a interesat, să o recunoaștem pe aia dreapta. Da, am scris și despre drepturile minorității românești din Ucraina, deci pot să vorbesc.

Războiul din Ucraina ne arată încă o dată slăbiciunile și “lenevia” europeană, obișnuită ca alții să îi facă muncile murdare, cu valoare adăugată mică, pe când ei o ard boem. Am văzut-o și în pandemie, când eram dependenți de importurile din China și din alte țări non-europene, de la măști, la cipuri, semi-conductori și materiale de construcții etc., astfel că au explodat prețurile la aceste mărfuri. O vedem și acum când prețurile gazelor naturale, ale grânelor, ale altor materii prime importate din Rusia și Ucraina s-au dus până la cer și înapoi. Bine, e și o boală care a marcat istoria umanității, deoarece întotdeauna în momente dintr-astea au apărut samsarii lacomi.

Nu pot să uit că guvernanții României au ratat, până acum, exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră, de care mie mi-e rușine de când tot vorbim și încă nu e nici pe aproape, ceea ce ne-ar fi asigurat vreo 15 ani liniștiți măcar, dar ce să vezi acum Rusia e și mai dominatoare în zonă. Apoi, guvernanții din Bulgaria – România – Ungaria – Austria au ratat proiectul Nabucco, iar din ce am văzut în ultimele zile mă întreb care dintre guvernele celor patru țări amintite, la care adaug și Italia – a cărei conduceri nu a vrut excluderea Rusiei din sistemul internațional de plăți bancare SWIFT și care beneficiază cel mai mult de pe urma schimbării traseului gazoductului – e cel mai vinovat că țările europene sunt captive acum jocurilor de pe bursa de la Viena și gazului rusesc. Și sunt multe de adăugat. Însă acestea sunt doar ofuri personale.

Ce puteți face în perioada asta? Dați o mână de ajutor, dacă puteți, oamenilor care și-au pus viața într-o valiză și vin spre noi pentru a-și salva viețile lor și ale copiilor lor. Dacă puteți, nu vă panicați, nu cred că ajută prea mult panica. Informați-vă din surse verificate, nu credeți toate bazaconiile care se propagă zilele astea. Nu intrați în dispute sterile, violente pe rețelele de socializare, asta așteaptă provocatorii și propagandiștii să vă slăbească credințele, să sădească panica și să vă tulbure rațiunea. Și nu urâți chiar dacă simțiți dezamăgire și un gust amar, chiar dacă vă simțiți abandonați, ura nu aduce nimic bun, cum nici războiul nu va rezolva nimic!

Ligia VORO

(La sugestia managementului postez această opinie și aici).


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Haide să plantezi copaci împreună cu Asociația Mureș Runners! „Noi trebuie să dăm tonul schimbării”

Distribuie „Comunitatea crește atunci când fiecare dintre noi acționăm!” este deviza de la care pleacă …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.