Senatorul Leonard Azamfirei, câteva gânduri în așteptarea unui alt fel de Paște

În vara anului 2020, într-un parc militar situat la aproximativ 60 km vest de Moscova, a fost sfințită Catedrala Forțelor Armate din Rusia. Aceasta are un exterior metalic verde kaki iar în interior adăpostește mozaicuri care ilustrează bătălii cheie din istoria țării. Ctitorii neobișnuitului locaș de cult susțin că arme și tancuri germane capturate în cel de-al Doilea Război Mondial au fost topite și folosite pentru construirea podelelor de metal ale catedralei. Astfel, orice drept-credincios care vine să-și rostească rugăciunea și să aprindă o lumânare aplică o lovitură simbolică atunci când calcă peste „inamicul fascist”. Mozaicurile din interior evocă anexarea Crimeii, din care nu lipsesc „omuleții verzi” – trupe speciale ruse fără însemne, care au coordonat anexarea peninsulei, a căror prezență a fost inițial negată de regimul de la Kremlin – precum și alte episoade recente cum ar fi „pacificarea Georgiei” în 2008 sau „lupta împotriva terorismului internațional din Siria”. În alte piese decorative sunt ilustrate inclusiv intervențiile militare din perioada sovietică, precum ar fi reprimarea Revoluției Ungare, „Primăvara de la Praga” sau invazia din Afganistan.

Catedrala Forțelor Armate nu este ortodoxă în sensul propriu, teologic al cuvântului, ci este mai degrabă un edificiu arhitectural în stil bizantin care celebrează o nouă religie post-sovietică, în fapt un amestec filetist de patriotism și religie ortodoxă, cu o tușă grosieră de militarism. Simbolismul este mai mult decât evident: Dumnezeu veghează asupra forțelor armate ruse și cauționează ortodoxismul șovin și belicos. De altfel, pe un perete al catedralei este deschisă o listă a „războaielor sfinte”, în care mai rămâne spațiu liber spre completare cu ocazia conflictelor viitoare.

Nu trebuie să ne mire că țara în care preoții sfințesc rachete balistice iar îngerii dintr-o catedrală sunt înfățișați cum veghează asupra Kalașnikoavelor nu are nicio problemă să afirme că uciderea ucrainenilor este un „război sfânt”, o luptă „civilizațională” cu Occidentul decadent.

Rusia a refuzat armistițiul de pace în zilele de Paște propus de secretarul general al ONU, Antonio Guterres. De fapt, pentru reprezentantul Federației Ruse la ONU, coridoarele umanitare organizate în timpul acestui armistițiu ar fi doar niște apeluri „nesincere și false” în favoarea „naționaliștilor și radicalilor de la Kiev”.

Astăzi, în Vinerea Mare, cu binecuvântarea explicită a BORu, armata unei țări majoritar ortodoxe își continuă măcelul asupra unui alt popor ortodox. Pe tot parcursul Săptămânii Patimilor, Rusia a lovit sute de ținte militare și civile din Ucraina, fixată maniacal în obiectivul unei victorii pentru parada din 9 mai, când rușii aniversează „Ziua Victoriei”, prin care marchează capitularea naziștilor în cel de-al Doilea Război Mondial. Tradiția armistițiului pe timpul marilor sărbători religioase nu pare să mai conteze.

Sărbătorile pascale din acest an sunt umbrite de masacrul rusesc din Ucraina. Încă nu avem semne de încetare a ostilităților pentru acest weekend. În vecinătatea țării noastre avem orașe transformate în cimitire, milioane de refugiați, familii divizate, vieți distruse, copiii care au rămas orfani. Trebuie să ne rugăm și să fim alături de toți cei care trec prin suferință în aceste momente și să nu uităm că moartea și învierea Mântuitorului reprezintă evenimentul central al speranței creștine, spre care trebuie să aspirăm cu toții.

Fie ca Învierea Domnului să ne aducă tuturor încredere și speranța de mai bine, cu bucurie în suflet și pace în inimă!

Paște fericit!

Senator Leonard Azamfirei,

Rectorul UMFST ”George Emil Palade” Târgu Mureș