Despre cum asumarea responsabilității e mai de preț decât toate, cu Raed Arafat

La evenimentul TEDxCornișa, care a avut loc de curând în Târgu Mureș, a vorbit în fața spectatorilor și medicul Raed Arafat. Acesta este inițiatorul Serviciului Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare – SMURD, care a fost dezvoltat la Târgu Mureș și a devenit model de bune practici în multe țări europene și din alte părți ale globului. Raed Arafat este în prezent Secretar de Stat, Șef al Departamentului pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și copreședinte și expert de înalt nivel în cadrul Grupului de lucru pentru Sănătate, Alimentație și Agricultură (JHFAG) – NATO. A ocupat și funcția de ministru al Sănătății și a fost Consultant al Organizației Mondiale a Sănătății, Biroul Regional pentru Europa. Totodată, acesta este Dr. Honoris Causa la Universitatea de Medicină din Varna, Bulgaria și Profesor Honoris Causa la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj.

Cum putem schimba lumea?

„Am venit să vorbesc, dar nu o să vorbesc neapărat despre SMURD. O să vorbesc despre asumarea responsabilității și asumarea deciziilor și despre modul în care trebuie să funcționăm ca o societate, dacă vrem să schimbăm lucrurile și dacă vrem în final să schimbăm lumea. Mie îmi place să spun întotdeauna că vreau să schimb lumea. Dar nu poți să schimbi lumea dacă nu ai un vis, dacă nu ai viziune și dacă nu-ți asumi pașii și nu-ți asumi responsabilitatea pentru ceea ce faci. Eu sunt adeptul unui proverb: Mai bine fac și cer iertare, decât să cer voie să fac. De ce? E simplu! Încercați să cereți voi să faceți ceva, unde sunt juriști, economiști și alți decidenți, care poate că sunt de meseria voastră și care se uită la voi și nu vor să vă lase să faceți. O să dau câteva exemple. Cu toții vedeți mașinile de prim ajutor ale SMURD-ului care circulă, motocicletele, pompierii care defiblează defibrilatoare semiautomate. Cum a pornit treaba asta?”, și-a început Raed Arafat, speech-ul.

Cum a apărut prima echipă de prim ajutor calificat?

Cum am ajuns să pornim mai multe mașini cu pompieri care să facă prim-ajutor și să facă gesturi care altădată era imposibil să și le imagineze cineva. Am văzut acest lucru afară și am sesizat și la noi că nu se poate să mă duc cu mașina de la Târgu Mureș la Sovata ca să resuscitez un om, că acolo mergeam și făceam certificatul de deces fără nicio discuție… 60 de minute să ajungi acolo. Trebuie cineva să ajungă înaintea mea! Da, era serviciul de ambulanță, cu toate problemele, limitele de personal, de mașini, dar mai trebuia încă o sursă, o resursă implicată. Am văzut în Franța, am văzut în diferite locuri astfel de resurse. Am început să vorbesc de echipaj de prim ajutor calificat în care să aibă defibrilator pompierul și să defibrileze, cam de la începutul anilor 1999-2000. Toată lumea a sărit, inclusiv DSP-ul. Aveam identificată o zonă unde să pornim acest lucru. Au fost convinși primarii să nu accepte, după ce inițial acceptaseră. Și într-o zi, primim un telefon: „Repede, vă rog, pe fiul meu l-a lovit un cal, eu nu sunt acolo”. Eu plec de la Târgu Mureș cu mașina de medic de urgență, elicopter nu aveam atunci disponibil și vorbesc să trimită ambulanța din Reghin. Ajungem la Ibănești și ambulanța de la Reghin vine după noi, noi plecând de la Târgu Mureș. Încercăm să resuscităm pacientul de 11 ani, îl declarăm decedat”, a povestit Raed Arafat. Din tot acest mare rău, durerea năpustită asupra tatălui care și-a pierdut copilul, s-a născut prima echipă „ilegală” de prim ajutor calificat.

Asumarea responsabilității, virtute salvatoare de vieți

„Și am început să aud: „Dar e ilegal”, iar eu ziceam: „Ce e mai bine? Salvăm ilegal? Sau omorâm ilegal? Noi vom salva ilegal și vom încerca să legalizăm acest lucru. Au acceptat echipă, era la pompierii civili. Pornim apoi a doua echipă, tot la pompierii civili, după care mă duc și discut cu cel care era comandantul pompierilor. „Domnul general, n-ar fi momentul să pornim și la pompierii militari?” Stă așa și zice: „Raed, pornim!”. Și pornim așa echipa de la Sighișoara. Și comandantul și-a asumat o decizie care știa că era la limită, dar într-adevăr sunt convins că nu și-a întrebat juriștii de la instituție. După care a apărut primul bolnav resuscitat de pompieri. A plecat cu ritm după ce a ajuns mașina de terapie intensivă, dar ritmul cardiac era restabilit de pompieri și a plecat acasă pe picioarele lui după aproape 10 zile. A fost un pacient de la Iernut. Iernut nu are stație de ambulanță, numai SMURD. A căzut un om în fața unui magazin, au ajuns în 3 minute, l-au șocat de două ori, a plecat mașina de terapie intensivă, până a ajuns acolo bolnavul avea ritm. Acesta era primul succes. Această asumare de responsabilitate de atunci a salvat mii de vieți în România. Știți câte echipaje de acest gen funcționează acum zilnic în România zi și noapte? Aproape de 350 de echipaje, care fac cu mașinile de terapie intensivă care sunt mai puține, în jur de 1.500 de intervenții în medie pe zi, de cod roșu. Aceasta a fost o asumare de responsabilitate, dar eram conștient și de încă un lucru: Dacă o chestie mergea rău, ar fi fost toată lumea îndreptată spre cei care și-au asumat și ar fi fost declarați vinovați imediat. Din fericire, în 2006 pentru prima dată, ministrul Sănătății îmi cere să scriu Capitolul de Medicină de Urgență. Deci Legea de Urgență, Capitolul de Urgență era scris pe baza lucrurilor pe care le practicam ilegal timp de ani de zile”, a specificat inițiatorul Serviciului Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare – SMURD.

Despre greutățile pandemiei

Perioada critică în care se găsea populația acum ceva timp, cea a pandemiei de Covid-19, s-a răsfrâns în cel mai copleșitor mod asupra sistemului sănătății. Situațiile critice au necesitat adesea decizii critice, iar asumarea responsabilității a jucat un rol extrem de important și aici…

 „Vă zic ca sunt șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, dacă nu ați aflat încă din timpul pandemiei… În timpul pandemiei trebuiau asumate foarte multe decizii. Și credeți-mă, multe la limită, multe neplăcute. Trebuia să ieșim să le spunem, să le explicăm în fața mass-media. Noi eram mijlocul unui dezastru mondial pe care noi îl vedeam, dar fiecare individ îl vedea diferit față de cum îl vedeam noi. Individul vedea numai din punctul lui de vedere. Dacă n-a văzut unul lângă el cu Covid, însemna că boala nu există. Noi vedeam cum cresc cifrele de decese, milioane de oameni au murit. În valul 4, eu am zis-o și o repet, majoritatea deceselor erau preventibile, dacă oamenii erau sfătuiți corect și nu vedeau toate dezinformările împotriva vaccinului. Când ai în terapie intensivă 90% din pacienți nevaccinați și când decesele sunt 90% nevaccinați, astea sunt date medicale și nimeni nu poate să-mi spună că e altfel. Și vreau să povestesc despre o asumare a unei decizii pe care am luat-o pe semnătura mea la Timișoara. Vă aduceți aminte când am intrat în carantină, aceasta trebuia prelungită, pentru că abia au început cifrele să scadă. Și se ia o decizie forțată în cadrul unui Comitet Județean pentru Situații de Urgență de a întrerupe carantina, contrar tuturor sfaturilor date de Institutul Național de Sănătate Publică. Astfel, era toată munca depusă timp de două săptămâni, distrusă. Și atunci îmi aduc aminte, am discutat unde trebuia să discut și aveam prin legea posibilitatea și competență să trec peste decizia luată. Și clar că era o chestie controversată juridic, dar am decis să trec peste decizia lor pentru 3 zile. Le-am dat șansa să se reîntrunească în comitetul județean și să hotărască. Deci am luat decizia pe 3 zile, s-au reîntrunit și au decis prelungirea carantinei. Și au ieșit mai apoi din carantină și cifrele au scăzut. Dar mi-am asumat procese, care încă nu s-au terminat”, a povestit Raed Arafat.

„Bad decision is better than no decision”

Asumarea responsabilității este singurul mod prin care putem să ducem lucrurile mai departe. Este singurul mod prin care putem să spunem că am stat pe un scaun și am făcut treabă chiar și așa. Dacă nu-mi asum responsabilitatea pentru decizii și îi las pe alții, atunci nu pot să aștept nimic. Pentru că cei care sunt coordonați de mine, cu siguranță nu-și vor asuma ei responsabilitatea, dacă văd că șeful nu și-a asumat-o. În situațiile de urgență este o zicală, „Bad decision is better than no decision”. Să iei o decizie proastă este mult mai bine decât să nu iei nicio decizie într-o situație de urgență. Pentru cei care vor să schimbe ceva, eșecul e un mod de a învăța”, a punctat medicul.

„Nerezonabilitatea definește o persoană care luptă”

Raed Arafat a accentuat faptul că dacă vrem să schimbăm lumea, este important să visăm, dar mai important este să mișcăm munți și să ne asumăm răspunderea pentru asta, chiar și atunci când tendința lor e să se prăbușească.

„Întotdeauna întrebam la început, când luam cuvântul, dar acum o să întreb la sfârșit. Eu mă consider o persoană nerezonabilă. Dacă întreb în sală acum, câți considerați că sunteți rezonabili, mulți o să spună „da, suntem rezonabili.” Rezonabilul este cel care nu deranjează pe nimeni, pentru că alții îți dau etichetă de rezonabil sau nerezonabil. Nerezonabilitatea definește o persoană care luptă pentru a face ceva și, din păcate, deranjează din când în când. Dar numai cei care sunt considerați nerezonabili sunt cei care schimbă lumea. Cei care își asumă să facă cu toate riscurile și care acceptă să treacă prin furtuni, prin orice numai să schimbe ceva, sunt cei care schimbă lumea. Restul stau și așteaptă pe cineva să schimbe lumea în mai bine și știu să critice. E bine să fiți din prima categorie, nu din a doua”, a evidențiat în încheiere Raed Arafat.

Ioana MĂRGINEAN