FOTOREPORTAJ: „Legături, Liaisons, Connections” între om și libertate

Tabăra Internațională Artistică „Legături, Liaisons, Connections” desfășurată la Cloașterf, comuna Saschiz, s-a finalizat vineri 12 august cu un spectacol-restituire realizat de participanți și traineri, prezentat în curtea și incinta Căminului Cultural al localității.
„Tabăra artistică este văzută ca un laborator experimental, unde „încărcătură emoțională, debitul de informații și programul încărcat sunt lucruri asumate, deoarece artiștii vin pe post de traineri pentru a forma artiști în devenire și pentru a le permite celor care își doresc, să participe la tabără, având în vedere că avem participanți atât artiști, studenți în facultăți de artă, cât și amatori, alte meserii, această îmbinare, această încrucișare, acest schimb, această circulare a ideilor, a gândurilor, a artelor pe care le propunem în această circumstanță”, a descris inițiatorul proiectului, Daniel POP.

Spectacol restituire. Legături între suflete

Spectacolul a inclus ca într-o îmbrățișare fiecare dintre atelierele realizate pe parcursul celor cinci zile. Atelierul de arta animației susținut de Nuți și Sorin Dorobanțu s-a materializat în construcția unei păpuși gigant construită din plastic și resturi, cu un mesaj de reciclare, de protejare a planetei, mânuită de patru păpușari.

„Foarte faină experiență, nu știu cu ce au rămas ei, dar noi am rămas cu multe și sunt sigură că și la ei s-a întâmplat același lucru pentru că a fost ceva deosebit, a fost ceva special. Am construit în prima parte, în aproximativ două zile am construit această păpușă gigant din sticle de plastic, deșeuri. Am poluat ca să dăm naștere „doamnei poluare” pentru a arăta că de fapt e un monstru pe care noi îl controlăm, noi îi dăm naștere dar trebuie să fim conștienți că tot noi putem să-l oprim. Suntem foarte bucuroși că ne-am întâlnit cu toții aici, ei sunt minunați,  niște tineri excepționali plini de de bucurie, de sete de lumină de sunt atât de fericită și bucuroasă că am avut experiența asta”, a transmis Nuți Dorobanțu.

Designerul stabilit la Paris, de origine mexicană, Eddie Corps, care urmează să-și prezinte următoarea colecție la Fashion Week Paris a acceptat să petreacă cinci zile la Cloașterf împreună cu participanții unde i-a învățat pe aceștia cum să realizeze piese vestimentare deosebite. Învățăturile lui Eddie Corps s-au făcut remarcate prin prezentarea ținutelor în timpul spectacolului, unde fiecare dintre actori și-a purtat costumul realizat cu mâinile sale, asumându-și un stil anume în paralel cu interpretarea artistică.
„În timpul workshopurilor am creat o atmosferă de lucru. Am pornit de la un brainstorming al ideilor, al gândurilor. Am ales un cuvânt care să definească un concept, apoi i-am învățat să fotografieze anumite detalii care ar reprezenta esența locului. Apoi am încercat să găsim poze care le plac, lucruri care îi impresionează la oraș, cum ar fi arhitectura, și am creat un „avizier al stărilor” cu fotografii din reviste, sau cele făcute de ei, lucruri care scot la iveală ideea. Apoi am început cu obiecte vestimentare pe care ei le aveau. Au avut trei zile să își realizeze lucrarea, să deseneze, să coasă, să taie materialul. Am fost foarte surprins să văd că au fost foarte pasionați de experiența această. Au creat obiecte vestimentare pe care le-au purtat inclusiv în spectacol”, a explicat Eddie Corps.
Actrița de teatru și film Simona Măicănescu, a propus un atelier intitulat „Arta vorbirii prin cele șapte emoții”. Spectacolul a avut la bază texte scrise de fiecare dintre actori, care reprezentau momente vulnerabile adresate direct la public. Fie că au fost monoloage sau povești ritmate, fie că povestea unuia era dansul altuia, fie s-au destăinuit sau doar au privit în ochii spectatorilor, actorii s-au dezgolit de măști și platoșe și au trăit liber în micul lor univers construit prin legături puternice.

„Mă simt mai frumos, mai strălucitor. Simt că pot să fac orice”

Latura coregrafică a fost coordonată de Daniel POP, în același gând, căutând această legătură între toate emoțiile cu cele două ateliere pe care le-a condus, unul de dans contemporan dimineața respectiv stretching și meditație seara.
„Pentru mine toată viața și toate aceste legături reprezintă mișcarea propriu-zisă.
Și am pus într-un context și am încercat să deschid corpurile, să le ajut să respire mai bine, să fie mai conștiente, să-și accepte defectele, formele, diferențele, să lucreze cu ele, să se mândrească de ele, să și le asume și să împărtășească cu ceilalți acest concept de intergenerațional și îmbinare a profesionistului cu amatorul – iarăși este un lucru asumat și stă la baza acestei rețete de tabără pe care o propun deoarece mi se pare că putem oricând, ieși din zona asta de confort și câștiga din diferențele pe care le observăm și le încercăm. Mi se pare că o diferență de vârstă, clasă socială sau profesie poate fi îmbogățitoare pentru fiecare dintre noi atâta timp cât ea este respectată și înțeleasă. A fost foarte atent la acest dozaj și din prisma coordonatorului și directorului artistic al acestei tabere.
Programul a fost conceput în așa fel încât toate aceste elemente să poată fi regăsite și fiecare să lucreze la nivelul său, fără să simtă niciun fel de presiune din acest punct de vedere”, a explicat coregraful.
Participanții au trăit experiențe de neuitat căutând adânc în abisul sinelui lucruri cu care să poată porni în viitoarele călătorii pe care viața le planifică cu sau fără voia lor. Unii dintre ei au descoperit că pot plânge aparent fără motiv, alții și-au găsit libertatea în mișcare, sau au fost doar observatori ai procesului pentru a-și îmbogăți imaginația cu noi fotografii întipărite pe retină.
„Ăsta e marele câștig al taberei, cât te împinge, dar nu forțează. Adică oamenii au avut libertatea de a alege cum, ce să facă, dar dacă tu vrei să tragi mult de tine și să-ți împingi limitele, ești încurajat să faci asta. Și atunci n-are cum să nu fie bine. Mă simt mai frumos ca om, mă simt mult mai frumos, mult mai strălucitor. Mă simt liber și mă simt curățat. Îmi vine să fac orice, să zbor, să mă cațăr pe zidul ăla, pot să mă dezbrac aici să urlu… nu o să o fac asta că nu e frumos, dar nu am o rușine pe care o aveam înainte. Într-un cadru artistic îți e permis să faci lucrurile astea”, a exprimat Alex Floroiu, artist participant.

Un prim pas spre construirea unei tradiții

Ediția Pilot a Taberei Internaționale Artistice „Legături” a fost un succes iar organizatorii speră ca acesta să fie punctul de pornire către o tradiție ce se poate dezvolta.

Ediția Pilot a Taberei Internaționale Artistice „Legături” a fost un succes iar organizatorii speră ca acesta să fie punctul de pornire către o tradiție ce se poate dezvolta.
„Pentru următoarele ediții avem parteneri financiari care se pronunță deja că ar dori să colaboreze și ei din acest punct de vedere, pe aceeași idee, tocmai de a îmbina profesioniștii cu amatorii. Iar la nivelul atelierelor propuse cred că vom face a doua ediție cu aceeași traineri, dacă sunt disponibili, dacă își doresc.
Bineînțeles, ca orice proiect care crește și își dospește aluatul mi-ar plăcea foarte mult și o vizualizez cu o ediție pe an, până în 10, 20 câți or fi și dacă eu nu mai sunt alții să ducă mai departe această tradiție care încet-încet se creează între noi și evident, treptat, vom vorbi și de o tabără care se va desfășura timp de două săptămâni în loc de una cu mai mulți traineri decât cei care au fost prezenți aici, cu mai multe module artistice decât am avut în prima ediție.
Eu personal, sunt conștient că lucrurile se construiesc în timp, cu foarte multă răbdare, cu foarte multă pasiune și cu artiști în care cred, pe care-i apreciez și care sunt și pedagogi, pentru că nu înseamnă că dacă ești artist și un foarte bun interpret (și chiar și cunoscut) înseamnă că ești capabil sau îți dorești și să transmiți ceea ce știi. Deci, această dualitate artist-pedagog pentru mine e foarte importantă, căci stă la baza rețetei și atunci această selecție este foarte filtrată, tocmai pentru a veni cu o propunere din care participanții viitori pot să se aleagă cu ceva și să se bucure de acest proces proces de creație, iar creația înseamnă muncă, înseamnă laborator, înseamnă explorare, răbdare, oboseală și și foarte multă ascultare între toți cei care ne aflăm în tabără”, a concluzionat Daniel POP.

Mălina MORARU