De la războiul în tricou la războiul în costum – Fizionomia unei lumi în schimbare

Încă de la începutul războiului din Ucraina era evident că miza acestuia este una mult mai profundă, și anume schimbarea structurii sistemului internațional și renegocierea uneia noi. În practică vorbim de la trecerea de la o lume unipolară sau, dacă doriți, pax americana, la una multipolară, în care Asia joacă un rol mult mai important decât până acum.

Ceea ce pandemia a demonstrat este faptul că jocul la nivel internațional s-a schimbat.

Toți cei care afirmau că lumea post pandemică nu va mai fi la fel se gândeau mai degrabă la efectele economice și sociale decât la cele politico-militare. Putem afirma din punct de vedere teoretic că viziunea era mai degrabă corelată cu principiile Școlii de la Copenhaga și abordarea conceptului de securitate într-un mod multidimensional. Astfel, securitate înseamnă și securitate economică, deci o criză economică ar fi fost un subiect important de discutat; securitatea înseamnă și mediu, astfel cum adoptarea politicii verzi în 2019 demonstrează, securitate înseamnă și securitate societală. Puțini, în schimb, se gândeau că vom reveni la abordarea conceptului de securitate astfel cum el era urmărit preponderent în perioada ”războiului rece”, și anume echivalarea conceptului cu securitatea militară prin creșterea substanțială a războaielor în diverse locuri pe glob, care la rândul lor prezintă riscuri majore de destabilizare la nivel regional.

În 2015 publicam un articol în Zi de Zi în care explicam că acordul de la Minsk nu este o soluție de pace, că poate fi privit, eventual, ca un armistițiu și că posibilitatea unui conflict în Ucraina este mare. Tot atunci spuneam că miza este o renegociere la nivel internațional și că este de așteptat ca alte zone de conflict să se anime la nivel internațional. Iată, toate zonele de conflict nesoluționate par să se anime pe rând sau concomitent, aruncând în flăcări harta lumii.

Dacă ar fi să privim lumea așa cum este ea acum, ar trebui să tragem câteva concluzii pe care le expun în acest articol și am să revin cu dezvoltarea lor în articole separate pentru fiecare dintre ele.

1. Asistăm la un moment istoric al schimbării polilor de putere la nivel internațional. Momentele de tranziție istorică au fost marcate de conflicte de o amplitudine mai mare sau mai mică, de o durată mai lungă sau mai scurtă, dar conflicte care cu certitudine au marcat trecerea într-o altă etapă a sistemului internațional.

2. Vechile conflicte sunt noile conflicte. Simptomatologia actuală în sistemul internațional este cea a conflictului militar. Înlocuirea perceptelor securității colective și ale neoliberalismului cu cele ale realismului și neo realismului și, implicit, a balanței de putere redimensionează modalitatea în care statele intervin la nivel internațional, modul în care ele își definesc interesul național și implicit modul în care ele relaționează în cadrul sistemului internațional.

3. Renegocierea sistemului internațional presupune și renegocierea principiilor care au dus la formarea status quo-ului actual. Acest lucru înseamnă atât tratate de pace, recunoașteri statale dar și o redimensionare a organizațiilor internaționale și a funcționării acestora.

4. De la revoluțiile televizate la războaiele în direct. Revoluția română din 1989 a fost transmisă și relatată în presa internațională pas cu pas și aproape în direct. O lume întreagă urmărea atrocitățile unei revoluții sângeroase care marca încheierea unui regim totalitar și, totodată, sfârșitul unui sistem internațional bazat pe o fractură ideologică. Primăvara arabă a adus transmisii în direct și filmări pe social media a modului în care revoluțiile se desfășurau la nivel internațional. Astăzi putem să vorbim despre războiul în direct, fie că vorbim despre situația din Ucraina, despre situația din Nagorno Karabah, fie că vorbim despre conflictul dintre Israel și Hamas.

5. Considerând aceste aspecte, următoarea afirmație trebuie să fie indisolubil legată de pericolele generate de aceste transmisii în direct. Accesul la informație nu a fost niciodată mai mare ca în zilele noastre, dar care este informația corectă? Între transmisii în direct și filmări de la fața locului realizate de participanții la evenimente întrepătrunse cu foarte multe informații false care pleacă de la fake news, dezinformare și ajunge la războiul informațional, care este informația pe care publicul trebuie să o creadă?

6. Polarizarea și extremismul nu se întâmplă peste noapte, ele fiind manufacturate zi de zi prin mesaje menite să genereze disensiune, polarizare, nemulțumire și, nu în ultimul rând, neîncredere.

7. Războiul asupra terorismului revine. Întrebarea care trebuie pusă în privința războiului israelo-palestinian este una de substanță: vorbim despre un conflict între două state sau un război asupra terorismului? Răspunsul schimbă total dinamica și legitimitatea la nivel internațional.

De la pandemie ne uităm la televizor și ne este inoculată ideea unei apocalipse iminente, generată fie de pandemie, fie de război, fie de oculta mondială. De două săptămâni televiziunile din România prezintă ca știre de ”breaking news” invazia israeliană în Palestina pentru eliminarea riscului generat de Hamas. Suntem ținuți cu ochii ațintiți la televizor, atenția fiindu-ne îndreptată spre un conflict care din clipă în clipă ar putea să izbucnească la un nivel mult mai mare.

De la ”revoluția portocalie” și, mai târziu, euro-maidanul din Ucraina agențiile de știri și mediile sociale au devenit portavocea martorilor la șirul evenimentelor. Am asistat la un război coordonat în mod simbolic într-un tricou kaki, pentru ca acum să vedem un război coordonat în costum. Simbolistica celor două situații este deosebită și ne arată că în această lume internațională în schimbare jocul politic și jocul de imagine merg mână în mână. Oare următorul conflict ce haine va purta?

Conf. univ. dr. Mihaela Daciana NATEA,

Director Jean Monnet Center of Excellence in European Security and Disinformation

UMFST ”George Emil Palade” Târgu Mureș