Plecarea ursulețului panda sau mesajul subtil al diplomației chineze

Spuneam în interviurile anterioare privind problema spațiului Schengen că soluția se află în zonă diplomatică și că, indubitabil, intrarea noastră în Schengen este legată de abilitatea diplomatică pe care România o are.

Prin urmare aleg în acest articol să nu vă scriu despre probleme complicate de politică externă sau despre începerea negocierilor cu Republica Moldova sau Ucraina pentru aderare la Uniunea Europeană. Voi reveni asupra acestor subiecte în articolele următoare.

Astăzi, vreau să scriu despre cum diplomația îmbracă multă fețe, pârghii și elemente de imagine. În articolul trecut mă întrebam retoric ce haină va îmbrăca următorul conflict, încercând să arăt elementele de imagine care se dezvoltă în politica internațională în momentul de față. Astăzi vom vorbi tot despre un element de imagine în relațiile internaționale: despre diplomația ursulețului panda.

Știrile din Statele Unite titrau săptămâna aceasta cum grădina zoologică din Washington trimite înapoi în China urșii panda pe care îi are în custodie de mai bine de 50 de ani (Washington Post). Alte articole arătau că până anul viitor este posibil ca majoritatea grădinilor zoologice din Statele Unite să rămână fără uși panta (CNN, Le Monde). Vă puteți întreba de ce? Care poate să fie relevanța unui urs în diplomație, chiar dacă ne referim la simpaticii panda care au cucerit internetul cu stângăciile lor? Totodată, sunt sigură că vă întrebați de ce grădinile zoologice din Statele Unite sunt obligate să returneze acești ursuleți?

Iată că trebuie să ne uităm înapoi în timp, în mandatul lui Richard Nixon. Ursuleții panda giganți au ajuns la grădina zoologică națională din Statele Unite în 1972. În acordul dintre China și SUA privind urșii panda se stipulează că atât animalele trimise cât și pui lor aparțin Chinei, astfel putem spune că ei sunt dați doar în custodie. In ultima decadă urșii panda au fost treptat solicitați pentru întoarcere în patria de origine. Cererea de repatriere a urșilor este însoțită de un mesaj diplomatic privind nevoia de conservare și diversitate a speciei (CNN – The National Zoo’s panda program is ending after more than 50 years as China looks elsewhere). 

Urși panda un fost trimiși de China, în aceleași condiții, în Rusia în 2019 ocazie cu care Vladimir Putin și președintele Xi Jinping s-au întâlnit pentru ca împreună să salute prezența urșilor la gradina zoologică din Moscova. Anul trecut Qatar (de care auzim atât de mult în ultimele zile) a primit urși panda. În momentul de față 23 de state dețin în custodie urși panda. 

Diplomația urșilor panda se leagă de dorința Chinei de a-și promova diplomația culturală și politicile de soft power în statele unde intenționează să-și dezvolte relațiile internaționale. Astfel, trimiterea acestor drăgălașe animale în aceste state reprezintă un mesaj diplomatic de prietenie în primul rând. Cererea de returnare a acestora, pe cale de consecință, reprezintă tot un mesaj diplomatic.

În acest context nu putem ignora tensiunile diplomatice care au loc între Statele Unite și China privind multiple subiecte de relații internaționale inclusiv problema Taiwanul. În această lume internațională care se schimbă, simbolistica diplomatică merge mână în mână cu ambițiile internaționale ale statelor.

Revenind pe plaiurile mioritice, lecția pe care noi trebuie să o învățăm este în primul rând legată de valențele diplomatice ale acțiunilor care se întreprind la nivel statal și faptul că, de multe ori, lucruri care pot să pară lipsite de o importanță în domeniul diplomației, pot deveni un mijloc de comunicare, un mijloc de diplomație publică și un mijloc prin care statul poate să-și crească influența la nivel internațional.

Am să concluzionez atrăgând din nou atenția că înainte să arătăm cu degetul spre ceea ce fac alte state la nivel internațional trebuie să ne uităm în primul rând în curtea noastră și să vedem ce am putea face noi mai mult la nivel diplomatic pentru a ne atinge interesele și obiectivele pe care le avem în Uniunea Europeană, în NATO, la nivel regional sau la nivel internațional.

Conf. univ. dr. Mihaela Daciana NATEA,

Director Jean Monnet Center of Excellence in European Security and Disinformation

UMFST ”George Emil Palade” Târgu Mureș