Harap-Alb versus Katana

20 iunie 2024

Am încălecat pe-o șa și vă spun povestea-așa, 
c-am călărit pe cuie o poveste șuie.

În timp ce ai mei divorțau, am început să consum din ce în ce mai des. Și nu mai conta ce bag în mine.

Apăruseră și legalele, așa zisele etnobotanice – se vindeau în magazine, la liber. Magazine de vise, li se spunea, și erau vreo două doar în zona centrală. Erau ieftine și mă ajutau să-mi mai iau gândurile de la scandalurile alor mei. Îmi găsisem ceva de lucru, maică-mea plecase de acasă și stăteam cu ea într-o chirie.

În povestea asta, prietenii nu te pot salva. Îi bagi cu tine în fântână.

O fântână săpată de problemele din familie, de avioanele din capul tău adolescentin, de toată durerea din lume, care într-un mod crud și absurd se strânge în măruntaiele tale. O fântână gată săpată, în care să te ademenească Spânul din Magazinul de vise, și să-ți dea capacul cu o Katana.

Lui Fram i-a zis o amică, o prietenă comună să mă caute că s-ar putea să ne înțelegem.

„Știi ce mi-a mai zis? Să am grijă că fumezi cam mult!”

Mda. Nu a avut. Băgam mai mult spice-uri, etnobotanice – aka legale. Nu găseam altceva. Puteai să dai cu tunu în oraș – nu găseai un mugur de iarbă.

„Denumirea de etnobotanice a rămas din perioada când se vindeau ca îngrășământ pentru flori pentru a putea fi comercializate în magazinele de vise, introduse pe piața din România în anul 2008, când erau și legale, de acolo și denumirea alternativă. Conțin diverse substanțe, nici cei care le consumă sau vând poate nu știu ce conțin. Unele pot fi canabinoizi sintetizați în laborator, similari canabisului natural, cu efecte similare, altele pot fi opioizi”, medic primar psihiatru, Cristian Gaboș Grecu, coordonator centrul Social Med.

„Ai găsit ceva?”

„Man, îi ceva nou!”

„Bă, Fram, sper că nu tot legale.”

„Katana. Asta-ți dă la temelie!”

După o vreme legalele au devenit ilegale. S-au închis magazinele de vise, dar era plin orașul de

etnobotanice. Era chiar mai lejer. Nu mai trebuia să mergi la magazin, venea Spânu la tine. Trimite-ai un SMS, ieșeai în fața blocului – un bloc din apropiere, nu blocul tău că erai cu morcov în cur să nu dea garda peste tine.

Altă treabă cu etnobotanicele… Erau ieftine. Cu 30 de lei, ne spărgeam 3 oameni trei seri. Mai ales după ce am dat de Katana.

Singura chestie care s-a schimbat după ce s-au închis magazinele de vise a fost marfa. Tot mai tare, tot mai nașpa – te lovea ca barosu, erai plantă 3 ore, de la 3 fumuri.

Și nici dracu nu mai știa ce ai băgat în tine.

Etnobotanicele sunt împărțite în trei mari categorii:

● Cannabinoizi sintetici – categorie cunoscută sub denumirea populară „Spice”. Sunt substanțe sintetice similare cu benzodiazepinele și canabisul. Reduc concentrarea și inhibarea, încetinesc reacțiile, induc o stare de letargie. Acestea induc stări de euforie, relaxare, somnolență, consumatorul devine uituc și instabil fizic, ceea ce crește riscul accidentelor. Aceste droguri pot duce la inconștiență, comă, chiar deces – mai ales în combinație cu alcool-ul sau alte droguri. În majoritatea cazurilor, la scurt timp după încetarea consumului se instalează o stare de anxietate, iar dacă apar semnele sevrajului este indicat să se apeleze la ajutor medical.

● Stimulante – vândute de obicei sub denumirea de ”săruri de baie”. Acestea au un efect stimulant, comportându-se precum amfetamina (speed), cocaina sau ecstasy. Consumatorul se simte plin de energie, foarte activ fizic, gândește repede, este foarte vorbăreț și euforic. Dintre efectele stimulantelor ”legale” menționăm: încredere în sine exagerată, dezinhibare, panică, confuzie, paranoia. Acestea pot duce la apariția psihozelor. Pot pune presiune asupra inimii și a sistemului nervos, slăbesc sistemul imunitar, scad apetitul etc.

● Halucinogene – au aceleași efecte ca și LSD, ciuperci, ketamina. Alterează percepția asupra realității inducând halucinații. Pot instala o stare euforică, de căldură, de „desprindere de real”. Între efectele neplăcute și periculoase se regăsesc confuzie, panică, halucinații puternice. Anumite droguri psihedelice pot avea efecte disociative puternice, dând senzația de separare între minte și corp, cea ce poate interfera cu judecata de moment, consumatorul riscând să acționeze neglijent sau periculos, mai ales dacă acesta se află într-un spațiu nesigur.

(Explicații oferite de medic primar psihiatru, Cristian Gaboș Grecu, coordonator centrul Social Med)

***

Am ținut-o pe legale, etnobotanice, vreun an și ceva – chestii care se fumau, de obicei. Aveam baftă că lucram după-masa, deși o zi de-a mea atunci era cam așa: ne trezeam, pe la 10 și ceva, fumam, mâncam și porneam spre lucru pe la amiază. Seara, pe la 7-8, mă întorceam la Fram – nu era din oraș, stătea în chirie cu încă un băiat. În fiecare zi, speram că poate-poate a găsit iarbă, dar asta nu se întâmpla – rămâneam la etnobotanice. Ceva trebuia să băgăm, parcă nu mai știam să trăim altfel.

Într-o noapte, era sesiune, am ieșit cu Fram și cu niște colegi de-ai lui de la facultate. Am și fumat, am și băut… Ăștia aveau și ceva prafuri – săruri de baie, gen. Am tras pe nas și m-au lovit într-un mod – inexplicabil pentru mine atunci. Ok, aveam o grămadă de energie, la asta mă așteptam… dar am început să vorbesc, eu care nu sunt tocmai vorbăreț, și-am turuit încontinuu. Mă repetam, mă auzeam că mă repet, dar nu mă puteam opri. Am vorbit într-una de pe la vreo 1-2 noaptea până dimineața, când ăștia aveau de mers la examen. 

Fram mi-a zis să vin cu ei, mă mai plimb, mai iau aer – îi era teamă să mă lase singur. 

M-am dus și am intrat cu ei la examen.

„Cum a fost?”

„Am scris o grămadă.”

„Ai predat foaia?”

…

„Nu trebuia, man!”

…

„Ține cheia! Du-te să dormi un pic,

nu te duce așa la lucru!”

*

„Te-ai mai dus la lucru?”

„Am dormit vreo două ore și m-am dus. Deja cunoșteau isprava. Și patronul și managerul.”

„Ai scris amenințări și alte rahaturi? De ce dracu te-ai

semnat?

…

„Ai mai scris și unde lucrezi… Ce rahat aveai în capu ăla?”

*

L-a sunat profesorul lui Fram pe șefu meu de la lucru.  

Am fost speriat. Panicat bine. Vreo 2 săptămâni m-am temut că poate șefii au reacționat ok la toată faza numai așa să nu fac vreo isterie pe la birou, dar că urmează să mi se ceară să îmi caut norocul în altă parte.

Am stat la cutie, n-am mai venit spart la lucru, nu m-am mai atins de prafuri… dar tot mergeam pe la FRAM și ne rupeam pe Katana.

Eram ca-ntr-o sectă pe care o disprețuiam, dar pe care nu aveam curajul să o părăsesc.

Și nici nu voiam să o rup cu Fram. Aș fi vrut să reușim să ieșim amândoi din tot rahatul ăsta.

„O persoană care este dependentă ar trebui în primul rând să conștientizeze acest lucru: că suferă de o adicție. Cel mai greu este atunci când persoana dependentă nu recunoaște acest lucru și atunci avem un traseu lung și destul de anevoios”, medic primar psihiatru, Cristian Gaboș Grecu, coordonator centrul Social Med.

***

Am ajuns să fumăm, mai mult s-au mai puțin random și condimente, mirodenii – ori ce rahat despre care citeam că ar avea vreun pic de efect psihoactiv – numai să nu mai băgăm legale. 

Știu că sună penibil, dar abia asta m-a făcut să închei socotelile cu etnobotanicele. Faptul că am ajuns așa de disperați că am încercat să ne lăsăm de legale fumând ceva de la raftul cu condimente din alimentară. Mă gândeam că am ajuns ca un alcoolic care bagă spirt medicinal. Sau parfum, after-shave…

Nici n-am simțit mare lucru, în schimb, m-am ales cu o constipație zdravănă, care m-a și ținut vreo 2 săptămâni.

*

Două-trei săptămâni nu m-am mai văzut cu Fram. Îmi era teamă că dacă ne vedem, tot o să ajungem cumva să băgăm legale. Mai vorbeam. Încerca și el să se oprească.

Prima săptămână a fost okeiș, cel mai tare mă deranja și mă enerva constipația.

La job era mai ok, dar în alte contexte, îmi era groază să interacționez cu alți oameni.

Cumva a trecut și a 2-a săptămână și următoarea și au mai trecut câteva. Apoi, m-am îndrăgostit și viața mea începuse să capete un oarecare rost. Începuse și să-mi placă de mine și treaz.

La lucru am început să primesc mai multe responsabilități, s-au mai liniștit apele și cu divorțul părinților – s-au așezat lucrurile cumva.

„Deoarece producătorii dezvoltă noi produse, formule chimice, pentru a evita legile existente, de foarte multe ori, compoziția și ingredientele substanțelor nu sunt cunoscute. Din această cauză este mult mai greu de diagnosticat și de către medicii specialiști psihiatrii. În plus, la fiecare om, creierul și organismul reacționează altfel, și noi nu putem știi exact ce efect au. De exemplu, unele persoane pot să folosească aceste substanțe și să aibă o funcționalitate normală, în timp ce alte persoane ajung să aibă probleme în toate ariile de funcționare. 

Etnobotanicele au un efect mult mai grav asupra sistemului nervos central și asupra creierului, abuzul de etnobotanice poate să ducă la simptome foarte grave, cum fi: hipertensiunea arterială, infarctul, coma sau decesul. 

Abuzul de „etnobotanice” are simptome similare consumului de alte droguri, putem întâlni: agitație psihomotorie, impulsivitate, irascibilitate, anxietate, paranoia, idei delirante interpretative de urmărire, de persecuție, insomnie sau hipersomnie.

Mai vreau să adaug că etnobotanicele combinate cu alcoolul, produc efecte mult mai grave decât alte droguri cunoscute. Cunosc cazuri care au ajuns la SMURD, în stări grave, și au fost găsite otrăvuri, insecticide – substanțe care, pe lângă cele care afectează creierul, dăunează grav organismului”, medic primar psihiatru, Cristian Gaboș Grecu, coordonator centrul Social Med.

***

Aveam multe visuri. Erau multe alte lucruri pe care am fi vrut să le facem în perioada aia. 

Când consumi atât de des, ești tare visător și-ți faci niște planuri tare mărețe, dar n-ai cum să faci mare lucru dacă-ți dai în cap în fiecare zi.

Colegul de apartament al lui Fram, să-i zicem Apolodor, și-a găsită gagică, s-a însurat și s-a întors în Labrador. Oricum, el era, de fel, mult mai cumpătat decât noi. Chiar făcea pauze. Băga în weekenduri, doar, și nici măcar în fiecare weekend.

Fram a plecat spre Polul Nord, dar s-a rătăcit și a naufragiat la fucking Polul Sud. Încă nu-și găsește un loc în viața lui și mi-e tare ciudă că nu știu cum să fac să-l ajut. Îmi mai scrie Apolodor: bă, îl pierdem pe Fram, dacă nu facem ceva!

Text scris de Valentin Covaciu în cadrul proiectului „Să fim cu ochii larg deschiși”, organizat de Asociația Culturală a Festivalurilor și Conferințelor din Transilvania, în parteneriat cu Primăria Municipiului Târgu Mureș.

Text ficționalizat, după o poveste reală.