Mi-am vândut şi periuţa de dinţi pentru droguri

“Mama mea s-a îmbolnăvit, a ajuns pe un pat de spital, tatăl meu a fost diagnosticat cu depresie majoră şi a ajuns internat la Psihiatrie şi pensionat pe caz de boală. Efectiv am ajuns ca prin dependenţa mea de heroină să distrug tot în jurul meu. (…) Şi în cele din urmă, la punctul cel mai de jos în care am ajuns, să-mi vând periuţa de dinţi.”

Aşa îşi începe povestea Stelian, un fost consumator de droguri grele care a făcut orice pentru a-şi obţine doza zilnică. A început de mic, cu iarbă, iar după terminarea liceului, când a plecat la facultate la Bucureşti, pentru Stelian s-a deschis poarta unuia dintre cele mai periculoase droguri, heroina.

“La vârsta de 13 ani m-am apucat de fumat,  fiind într-un cerc de prieteni în care se fuma. (…) Din dorinţa de a fi acceptată de ceilalţi, am ajuns să fac lucruri pe care nu credeam că le voi face vreodată. S-a dovedit să fie drumul care m-a purtat în cele din urmă spre alegerea de a consuma şi droguri, iar lucrul acesta s-a întâmplat când aveam vârsta de 17 ani. (…) După ce am fumat prima dată marijuana, a urmat un consum de marijuana de trei ani (…) Ce nu ştiam atunci era că drogul acesta nu doar că mă va distruge, dar mă va duce la a încerca droguri şi mai tari. Şi aşa am ajuns ca la vârsta de 20 de ani să fumez pentru prima dată heroină. Pe atunci eram student deja.”

Părinţii lui îl trimiseseră la Bucureşti cu 700 de euro, la acea vreme ar fi trebuit să fie suficienţi pentru câteva luni de trai. Au fost terminaţi într-o săptămână. La început s-a împrumutat pentru a face bani de droguri. Apoi, încet, încet, lucrurile au escaladat.

“În foarte scurt timp, din cauza faptului că simţeam nevoia să mă droghez din ce în ce mai mult, am ajuns să nu mai fumez heroină, ci să mă injectez şi să devin dependent de drogul acesta. Mi-aduc aminte primul moment când mi-am amanetat un lanţ primit de la mama mea la vârsta de 18 ani, până la punctul în care am ajuns să amanetez absolut tot din casă, nu mai aveam maşină de spălat, nu mai aveam aur, nu mai aveam obiecte de valoare în casă, nu mai aveam absolut nimic, toate le luam, le băgam la amanet. Ai mei îmi dotaseră garsoniera din Bucureşti cu tot ce era necesar. În mai puţin de un an. Dormeam pe o saltea şi îmi ţineam conservele în geam.”

La Bucureşti nu mai avea ce amaneta aşa că a venit la un sfârşit de săptămână acasă în vizită la părinţi. La întoarcere, a golit caseta de bijuterii a mamei pentru a avea bani pentru drogrui. Apoi a început să fure.

„Ieşeam seara prin oraş şi dacă vedeam pe cineva mai slăbuţ cu vreun lănţişor la vedere pur şi simplu îl smulgeam de la gât. Apoi mergeam cu el la amanet. Nu mă interesa cui fac rău, eu aveam nevoie de bani pentru doze. La un moment dat, eram într-un parc şi lângă mine era un grup de copiii, nu cred că aveau mai mult de 12-13 ani. Povesteau despre periuţele electrice de spălat pe dinţi şi unul dintre ei se plângea pentru că părinţii lui nu vroiau să-i cumpere una. I-am zis că îi vând eu una şi am mers acasă şi i-am adus-o pe a mea. Când am luat banii de la copilul acela ceva s-a întâmplat în mine. Ceva parcă s-a frânt şi într-un moment de luciditate mi-am dat seama că nu mai pot continua aşa. I-am sunat pe părinţii mei.”

Stelian le-a spus totul părinţilor, inclusiv faptul că avea datorii de zeci de mii de euro la diverse persoane din Bucureşti.

„Ai mei m-au ajutat, au făcut tot ce au putut, m-au adus înapoi la Mureş, mi-au găsit un psiholog cu care să lucrez. Sevrajul era îngrozitor, luam Xanax ca să pot depăşi, dar la un moment dat a trebuit să renunţ şi la asta. Organismul meu era praf şi pulbere. Mi-am revenit greu de tot, dar am reuşit. Părinţii mei au vândut aproape tot ce aveau ca să-mi plătească datoriile, medicii, medicamentele pentru că am început să am diverse complicaţii din cauza consumului. Acum sunt cât de cât bine, dar nu pot lucra, nu pot câştiga bani. Tot ce pot să fac este să le spun şi altora povestea mea pentru a nu ajunge aici”, îşi încheie povestea Stelian.

Text scris de Sanda Vițelar în cadrul proiectului „Să fim cu ochii larg deschiși”, organizat de Asociația Culturală a Festivalurilor și Conferințelor din Transilvania, în parteneriat cu Primăria Municipiului Târgu Mureș.