Tristețea stejarului singuratic

6 septembrie 2015

În dicționarul explicativ al limbii române la cuvântul simbol găsim următoarea explicație : semn, obiect, imagine care reprezintă indirect un obiect, o ființă, o noțiune, o idee, o însușire sau un sentiment. Am făcut această introducere, mai mult decât necesară, în special pentru anumite personaje care nu mai țin cont de nimic, de bunul simț, de simbolurile adânc înrădăcinate în conștiința unei comunități. Astfel de personaje au decis să se facă remarcate la Reghin, la începutul lunii septembrie când au batjocorit unul din simbolurile orașului, mai exact Stejarul Singuratic de la Pădurea Rotundă. Ce-o fi având cu acel copac, chiar nu pot să-mi dau seama, dar gestul nu trebuie trecut cu vederea, doar așa comentat pe facebook și gata. Legenda spune că stejarul a fost plantat pe la 1849 în onoarea victoriei împotriva tiraniei în revoluţia din 1848, rezistând timpului, chiar și fulgerelor sau focului pus cu rea voință de unii tineri certați cu acelaşi bun simț. A rezistat chiar și după ce i s-a aplicat un tratament cu beton prin anii 80, reușind să dăinuie pe platoul pădurii. Dacă timpul și-a pus cu greu amprenta asuprea celui care domnește platoul Pădurii Rotunde de peste un secol și jumătate, iată că primește o grea lovitură de la niște purtători de nesimțire, care au încercat să iasă în evidență cum nu se putea mai prost. Așa se face că unul din simbolurile orașului de pe Mureș, poate cel mai de suflet al comunității, primește o lovitură, de parcă nu-i era de ajuns vârsta, și așa înaintată. Cineva îl denumea frumos ca fiind un simbol al trecerii timpului, al puterii, dorinţei şi luptei de supravieţuire, esențe prea nesemnificative pentru unii care nu înțeleg decât să lase răni care, cu greu mai pot fi vindecate. Trist nu este faptul că au venit niște tipi, au feștit în batjocură un copac, ba iau mai aplicat și o corecție la unul din brațele bătrâne, ci faptul că doar acum conștientizăm un simbol, când acesta este lovit cu nesimțire de unii dintre noi. Un simbol, chiar și el un stejar, are nevoie de respect și grijă din partea celor care îl tot invocă. Păcat că acest respect vine cam târziu, stejarul fiind lăsat prea multă vreme într-un anonimat, pus eventual pe un pliant sau vreun afiș, scos acum la lumină de niște nesimiți care nu au încăput de bietul stejar.

Rusine celor care nu au cei 7 ani de acasa, rusine si autoritatilor locale care nu au luat atitudine spre a proteja intr-o oarecare masura simbolul orasului. Mergem mai departe, simbolul nu trebuie sa dispara acesta trebuie sa dainuie mai departe astfel ca eu propun sa se planteze un nou stejar langa acesta. Poate acum reusim sa implicam autoritatile locale sau cetatenii orasului iar noul si vechiul simbol sa fie amenajate cu o imprejmuire „simolica” care sa indice clar ca aceste lucruri sunt de o insemnatate deosebita. Altfel asa lasat acolo in voia soartei e mare lucru ca a rezistat si pana acum.

Răspunde