Nelu Șopterean: „Când sunt în biserică și interpretez îmi cade altfel decât atunci când sunt pe scenă”

Nelu Șopterean a fost distins cu Ordinul „Credință și Unire” de Înaltpreasfințitul Părinte (ÎPS) Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei. La finalul slujbei oficiată în 8 ianuarie de ÎPS Irineu împreună cu un sobor de preoți la Catedrala Mare din Târgu Mureș, le-a fost oferit Ordinul „Credință și Unire” interpreților de muzică popular Leontina Pop și Ioan Șopterean. Ordinul a fost acordat pentru recunoașterea meritelor celor doi interpreți în promovarea culturii tradiționale și a spiritualității românești. Nelu Șopterean ne-a acordat un interviu în care ne-a vorbit despre importanța distincției primite.

Reporter: Vă rog să-mi spuneți ce înseamnă pentru dumneavoastră faptul că ați primit acest Ordin.
Nelu Șopterean: Acest Ordin „Credință și Unire”, pe care mi l-a oferit cu binecuvântare Înaltpreasfințitul Irineu pentru mine înseamnă foarte mult. Acestă cruce sfințită și acestă diplomă înseamnă cu cineva – acolo sus, s-a gândit să-I dea acest gând bun Înaltpreasfințitului. Eu m-am rugat întotdeauna și i-am mulțumit întotdeauna lui Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a oferit. Și am făcut în Casa Domnului lucrare prin iubire. Iubirea pentru semenii mei, iubirea și dragostea pentru cântecul popular, pentru priceasna – cântecul religios, pe care le-am promovat și pe care le-am împărțit celor care mă ascultă prin harul pe care l-am primit. Alături de cântecul popular, alături de cântecele religioase și de cântatul la strană în sfânta biserică, eu am purtat cu demnitate și mândrie costumul popular. Întotdeauna am avut grijă ca piesă component a costumului popular să port și tricolorul. Acestea fiind elemente ale identității neamului nostru.

Rep.: Sunteți invitat să cântați de multe ori în biserici, cu diverse ocazii. Ce înseamnă dvs. această activitate?
N.Ș.: E normal să fiu prieten cu mulți preoți, pentru că promovez cântecul religios – mulți dintre cei care mă cunosc știu că am scos și două CD-uri cu pricesne, unul împreună cu Ionuț, fiul meu, care este preot în Alba Iulia. Chiar nu reușesc să onorez toate invitațiile pe care le primesc din partea preoților, care mă cheamă cu ocazia diferitelor sărbători să merg și să cânt o priceasnă sau să cânt la strană. Îmi place foarte mult să cant în biserici, iar cu Înaltpreasfințitul Irineu mă întâlnesc an de an la Mănăstirea din Sânmartinu de Câmpie, unde ne rugăm împreună la Maica Sfântă Preacurată și la Dumnezeu.

Rep.: Care considerați că este rolul bisericii în societatea contemporană? Dar al credinței?
N.Ș.: La fel cum acest ordin se numește „Credință și Unire”, pe noi întotdeauna biserica, preoții care slujesc și credința noastră ne-au unit. Ne-au făcut să fim mai adunați. Și, așa cum se știe, rugăciunea făcută în biserică, rugăciunea făcută în comuniune este mai primită lui Dumnezeu. Acesta înseamnă că biserica și în societatea de astăzi are un rol destul de important. Eu mi-am format și un obicei sau o chemare, chiar dacă sunt în altă localitate, mă duc cât pot și stau o oră sau două în biserică la slujbă. Mulți dintre noi își găsesc alte preocupări, dar cred că este foarte important ca de sărbători și ca o dată la șapte zile să ne ducem și să ne întâlnim în biserică.

Rep.: Prin ce se deosebește interpretarea pricesnelor de interpretarea cântecelor populare?
N.Ș.: Când sunt în biserică și cant priceasna sau cântecul religios, atât de mult mă concentrez și atât de liniștit sunt și așa interpretare pot să ofer, încât nu o pot face pe scenă, când văd că lumea mă privește și dintr-un colț și din altul al scenei și cânt muzică populară. Alte sentimente transmit prin muzica populară și alte sentimente prin cântecul religios. Atunci am așa o legătură sufletească încât uneori chiar cânt cu ochii închiși. Nu văd pe nimeni și transmit simțind că oamenii mă ascultă și percep mesajul meu. Când sunt în biserică și interpretez îmi cade altfel decât atunci când sunt pe scenă la spectacol.

Rep.: Ce planuri aveți pentru 2017?
N.Ș.: Planurile sunt multe, unele le pot numi visuri, dar cred că este important să visăm și să ne dorim cât mai mult. Chiar dacă eu am o vârstă și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat, consider că am încă multe de făcut. În afară de cele două CD-uri, eu am în repertoriu foarte multe pricesne pe care le cant, dar nu m-am gândit încă să scot un al treilea CD.

Rep.: Vă rog să-mi spuneți mai multe despre pricesne. Când se cântă și cum le culegeți?
N.Ș.: Este o regulă: să cânți priceasna care face o legătură cu Evanghelia și, în același timp, cu predica – cuvântul de învățătură al preotului. Pe cele două CD-uri am înregistrate aproximativ 30 de pricesne, dar de multe ori se-ntâmplă ca niciuna dintre acestea să nu se potrivească. Și atunci, de multe ori se întâmplă să cânt chiar și pricesne înregistrate de alți interpreți, dar noi le cântăm pentru că priceasna este a noastră a tuturor la fel cum e și cântecul popular. Este o moștenire. Bineînțeles că noi mai lucrăm la aceste cântece, dar sunt o moștenire pe care trebuie să le dăm mai departe.

De multe ori viața îți oferă și bune și rele. De multe ori se întâmplă să găsesc câte o priceasnă fără să mă duc cu scopul de a căuta, te miri unde în ce sat. Se întâmplă și să mă duc anume, pentru că am auzit, și să o scriu și să o învăț și eu. Să poți da o interpretare bună, trebuie să-ți placă acel cântec. Nu toate îți plac și nu toate ți se potrivesc. Câteva dintre pricesnele pe care le-am găsit, așa, inopinat, sunt „La umbra crucii Tale”, „O Maică dulce”, „Isuse al meu prieten bun”. De asemenea, mai multe pricesne le-am primit de la fiul meu, care fiind preot aude mult mai multe decât mine.