Home / Invatamant / Mureşeni care ne fac cinste. Alex Buna-Mărginean, „papistul” acceptat la Universitatea Oxford

Mureşeni care ne fac cinste. Alex Buna-Mărginean, „papistul” acceptat la Universitatea Oxford

Elev în clasa a XII-a la Colegiul Național ”Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu-Mureş, Alex Buna-Mărginean este o dovadă vie a ambiției și determinării. Excelează în domeniul matematicii, dar consideră că ”pasiunea este cheia” în obținerea performanței. A învățat de-a lungul timpului să depună efort pentru a-și atinge scopul, iar acum, acceptat la prestigioasa Universitate Oxford, așteaptă noi provocări. În acest context, ne-a împărtășit mai multe despre performanța lui academică și planurile sale de viitor.

Reporter: Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru matematică și ce a alimentat-o în copilărie?

Alex Buna-Mărginean: Amintirile mele legate de matematică încep, cel mai probabil, de prin clasa întâi când, mergând pe stradă, mama mă întreba operații simple, precum adunarea și scăderea, înmulțirea și împărțirea cu doi a unor numere mici. Numerele reprezentau adresa unor blocuri de pe bulevard, așa că întreaga provocare era un fel de joc. Apoi, din clasa a doua, învățătoarele mele, Aurelia Șeulean și Minculescu Mărioara, au început să ne stârneasă interesul cu tot felul de probleme, care mai de care mai interesante. Până în clasa a patra am epuizat multe culegeri de probleme, care apăreau pe fișele de la clasă intitulate „Încearcă mai mult!” Mă relaxa să ajung acasă și să stau la birou, de multe ori chiar ore întregi, încercând să găsesc soluții provăcărilor de la clasă. Privind retrospectiv, mi se par nespus de benefice recompensele oferite de concursurile la care am participat – diplome, medalii, tabere – întrucât mi-au arătat că munca și perseverența este mereu răsplătită. Totuși, cea mai mare răsplată nu erau acestea, ci simpla satisfacție pe care o aveam când înțelegeam cum trebuie abordate unele probleme.

Rep.:Cum ți-ai menținut vie ambiția și motivația? Ai întâmpinat și momente dificile de-a lungul activității academice?

A.B.M.:Adevăratele rezultate încep cu prima mea calificare la Olimpiada Națională de Matematică, pe când eram în clasa a cincea. Chiar dacă nu am avut rezultatul dorit la acel moment, nu m-am lăsat descurajat și am continuat. În clasa a șasea am început geometria care a rămas, cel puțin până de curând, ramura matematicii pe care o iubesc cel mai mult. Eram fascinat de cum o problemă de un rând și jumătate poate fi atât de dificilă, dar, simultan, poate fi rezolvată prin mai multe soluții ingenioase. Au mai urmat încă trei calificări la etapa națională până la sfârșitul gimnaziului, dintre care de la două am plecat acasă cu medalii de bronz. Și acestea se datorează profesoarei mele de matematică din gimnaziu, Otilia Stan, care, din păcate, a plecat de trei ani dintre noi. Liceul a început cu noi provocări, concursuri interjudețene la care m-am situtuat, de cele mai multe ori, pe primele poziții. Actuala mea profesoară de matematică, și totodată dirigintă, Carmen Pop, m-a obișnuit să gândesc corect și rapid, să văd dincolo de enunțuri și să abordez problemele cu eleganța matematică necesară. Am mai avut în aceasă perioadă încă trei patricipări la națională, una încununată de o a treia medalie de bronz. Evident, apar momente dificile în viața unui adolescent care îi pot afecta performanțele. Totuși, am reușit mereu să trec peste acestea și să mă concentrez asupra scopului final: acela de a înțelege cât mai bine cum ”funcționează” matematica. Chiar dacă nu mereu am fost în clasamente pe poziția dorită, niciodată nu am simțit acest lucru ca pe un eșec, ci mai degrabă ca pe o nouă motivație.

Rep.: Ce rezultate ai până acum?

A.B.M.: Am mai mult de 70 de premii I, II, III și mențiuni la concursuri județene, interjudețene și naționale de matematică. Mă pot lăuda cu șapte participări la Olimpiada Națională de Matematică, trei dintre ele aducându-mi medalia de bronz. Am încercat și alte materii pe lângă matematică: am două calificări la Olimpiada Națională de Fizică și tot două la cea de chimie. În plus, am participat, în clasa a șaptea, la un concurs național de chimie, desfășurat la Cluj, și unul de Limba și Literatură Română, la Iași. Cea mai mare realizare, pe lângă Oxford, este apariția unei probleme compuse de mine pe lista scurtă a naționalei de matematică. Fiind în clasa a opta, am compus o problema de geometrie pentru clasa a șaptea și am trimis-o comisiei. Din zecile de probleme trimise de diverși profesori de matematică din țară, a mea, împreună cu alte șapte, a ajuns pe o listă de opt probleme, dintre care patru au apărut pe subiectul etapei finale. Aceste rezultate sunt roadele muncii în echipă. Cele patru nume, amintite mai sus, sunt pilonii care m-au susținut și cărora le datorez mii de mulțumiri.

Rep.: Care crezi că este cheia în obținerea performanței? Tu cum ai gestionat-o până acum?

A.B.M.: Nu pot nega că munca și perseversența sunt vitale în atingerea performanței dar, din propria experiență, consider că pasiunea este cheia. Multitudinea de posibilități pe care mi le-a oferit matematica m-a convins că este o știină pentru care sunt potrivit. Astfel, mereu caut să înțeleg mai mult decât unele norme impuse de sistemul nostru școlar. Nu mi se pare util să impui unui elev, chiar dacă este la început de drum, o anumită cale. De aceea, îi mulțumesc mereu mamei pentru că a avut încredere în mine că pot descoperi ce îmi place și nu m-a forțat să îmi petrec timpul într-un anume fel pe care, până la urmă, posibil aș fi ajuns să îl displac.

Rep.: Ce planuri de viitor ai? Vezi plecarea din țară o soluție pe termen lung?

A.B.M.: Următorii patru ani îi voi petrece la Oxford, unde voi studia matematică și informatică. Sunt destul de sigur că îmi voi continua studiile și după aceea, dar, să fiu sincer, nu știu unde. Nu m-am gândit atât de departe pentru că sunt sigur că vor interveni multe situații care mă vor ajuta să mă orientez mai departe. Mă imaginez peste zece ani stând într-un laborator și încercând să găsesc modele matematice unor evenimente ce ne afectează activitățile. Vreau să îmbin ceea ce voi studia cu alte domenii, precum fizica, chimia sau biologia. Până la urmă, chiar dacă pare imposibil, matematica și informatica pot fi mecanisme utile pentru multe discipline ce nu par să conțină nici măcar o cifră. Îmi doresc foarte mult să mă întorc în țară, alături de familie și prieteni. Sunt destul de sigur că mă voi acomoda destul de rapid cu noua cultură și noul stil de viață, dar nu îmi pot închipui că altundeva decât în România mă voi simți pe deplin acasă. Totuși, dacă întoarcerea mea definitivă în țară presupune un declin profesional, mă tem că nu voi alege această opțiune.

Rep.: Este ceva ce îți lipsește acum și speri să găsești eventual în Marea Britanie, unde dorești să studiezi?

A.B.M.: În luna decembrie a anului precedent am fost invitat la o sesiune de interviuri la Oxford în urmă cărora viitorii mei profesori au decis că le voi fi elev. Am descoperit acolo un mediu foarte diferit de cel românesc, din multe puncte de vedere. De exemplu, după cursuri, doi elevi merg împreună la un profesor tutore, un expert în domeniul său, pentru a verifica tema dată. Nu sunt sigur dacă acolo se face neapărat școală mult mai bine decât la noi. Fiecare sistem are plusuri și minusuri. Mi se pare foarte trist că unii consideră că dacă ceva e românesc, nu e bun. Și în România există multe facultăți și profesori valoroși. Însă aleg să plec departe pentru că la Oxford ai ceva ce la noi, din păcate, încă lipsește: oportunitățiile. Nu susțin că în România nu există, dar sunt destul de mici în comparație cu cele oferite de alte țări. În plus, în general, după primii doi ani, studentul are libertatea de a alege pe ce se va focusa în continuare, îi sunt deschise noi orizonturi.

Rep.: Au meritat eforturile pe care le-ai făcut în toți acești ani?

A.B.M.: Nu pot să zic că imi pare rău pentru vreo secundă pe care am dăruit-o matematicii. Și, cu riscul de a mă repeta, menționez că nu îmi pot face niciun reproș pentru că am investit în acest domeniu cu și din pasiune. Nu a fost o obligație, ci o formă de relaxare, poate chiar delectare. Iar acum, privind în urmă la toate aceste rezultate, sunt împlinit căci, pe lângă premiile amintite, am format multe prietenii ce cred că vor rămâne vii peste ani. Nu voi fi singur la Oxford, întrucât pe unii elevi români ce au mai fost acceptați acolo îi cunosc încă din gimnaziu.

A consemnat Ilinca BURDULEA

Foto: Marian MATEI

 

 

 

 

 

 

 

loading...

One comment

  1. Bravo tanarului papiist si urari de bine mai departe!
    TOTUSI, jurnalista care scrie articolul are probleme grave de cunoastere a semnificatiilor cuvintelor din limba romana. Probabil nu e ardeleanca.
    Un licean nu poate sa aiba inca o activitate academica, desi romanii ar dori-o chiar din gradinita.
    Un ardelean nu foloseste neologisme aiurea, preferand sa faca uz de cuvintele limbii romane. Deci, nu va spune sohan ca cineva „se focuseaza”, ci se orienteaza!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

FOTO: Respect adus sopranei Virginia Zeani

Prima ediție a Festivalului „Virginia Zeani” a debutat joi, 22 iunie, la Primăria Solovăstru, cu …