Augustin Petreun muresean la NASA

Augustin Iuliu Petre a fost mureseanul care in anii '70, prin viziunea sa asupra spatiului, zborului si aeroelasticitatii, si-a depasit cu mult timpul. Prin capacitatea sa de munca si de creatie iesite din comun, precum si prin inventiile si inovatiile sale, el poate fi asezat in mod firesc, fara riscul de a exagera, alaturi de un Vlaicu, Vuia, Paulescu, Coanda, Odobleja si alti mari vizionari. A scris peste 25 de tratate si peste 100 de lucrari stiintifice publicate in tara si in strainatate. Dar prin ce anume a fost legat Augustin Iuliu Petre de Targu Mures si prin ce era el deosebit?
S-a nascut in 1923, la Cehu Silvaniei, in judetul Salaj. In anul 1924, parintii sai s-au mutat in Targu Mures. Aici i s-au nascut sora si fratele mai mic. Tatal sau, Liviu Petre, a fost un ilustru profesor de matematica la Colegiul "Alexandru Papiu Ilarian", cu studii universitare la Budapesta. O familie tipica de intelectuali romani din perioada interbelica, cu o viata tihnita si indestulata, in care cei trei copii puteau creste, dezvolta intelectual si fizic, sub indrumarea atenta a mamei. Ore de pian in casa parinteasca, mese la ore fixe, reuniuni duminicale cu alte familii, vacante si excursii la munte si la mare, aceasta era atmosfera in care au crescut cei trei copii ai familiei, in conditiile in care un profesor de liceu, putea din leafa sa sa asigure toate cele necesare unui trai firesc si decent.
"Lulu era un copil bland si vesel"
La putin timp dupa moartea lui Augustin Petre, sora sa, Elena Petre, singura ruda apropiata care mai traieste astazi la Targu Mures, a acceptat sa ni-l evoce in cateva cuvinte. A facut-o cu vadita emotie, abia stapanindu-si lacrimile pentru ca, spunea ea: "Fiecare obiect din casa aceasta are o anumita semnificatie si poarta ceva din fiinta lui, a celuilalt frate, a mamei si tatalui nostru. Noi am fost o familie tare unita. Aici, in acest salon ne adunam cu totii in copilarie. Era atata animatie… Lulu – caci asa ii spuneam noi – era de o blandete si o veselie rar intalnite. De mic, tot ceea ce facea, facea la modul cel mai serios si nu avea un domeniu preferat, totul ii facea placere. Pot spune ca el si invata din placere. Cand ne jucam, ne jucam de-a scoala, iar el era intotdeauna profesorul. Nu accepta sa fie elevul. Pe masura ce am crescut, am inceput sa ne adunam din ce in ce mai rar aici la Targu Mures – apoi am inceput sa ne "imputinam" ca numar – pana cand intr-o zi am descoperit ca am ramas singura. Eu si amintirile mele… Alexandrina, sotia sa, traieste singura in Bucuresti, caci fiica lor a plecat de mai mult timp si s-a stabilit in Germania".
Refugiul
si reintoarcerea
la Targu Mures
In perioada ocupatiei maghiare, familia Petre s-a refugiat la Deva. In 1945, s-au reintors la Targu Mures si au reusit sa-si reia viata in aceeasi casa pe care o parasisera in urma cu cinci ani. Elena Petre a relatat: "Fratele meu, facuse 6 ani de scoala la Papiu, dar nu a apucat sa termine liceul aici pentru ca a trebuit sa ne refugiem la Deva. Acolo a terminat scoala si si-a dat bacalaureatul. A fost tot timpul primul la carte si aici, dar si la Deva. Acolo concura cu unul din copii lui Petru Groza, Tavi. Dupa ce ne-am intors la Targu Mures, am intalnit alta ramura a familia Groza. E vorba de fratele lui Petru Groza, dr. Victor Groza care a fost pentru un timp chiar prefect al judetului Mures. Am cunoscut-o si eram in relatii bune – atat eu, cat si Lulu – pe fiica lui Victor Groza, Carmelita. Dupa cate stiu traieste si azi, in Bucuresti si are doi copii. Inca de pe cand eram la Deva, Lulu a plecat in capitala la studii. Cand va spun ca avea o capacitate de a invata iesita din comun, nu exagerez: in 1947 a reusit sa absolve cu rezultate excelente trei facultati, Facultatea de Electromecanica – in specialitatea aviatie, Facultatea de matematica si Facultatea de litere si filozofie – specialitatea filozofie. Pe timpul studentiei, a fost fiul spiritual al monseniorului Vladimir Ghyca, un mare teolog care din pacate a murit in '54 in inchisoare. Ceea ce poate nu stiu multi, Augustin era un fervent credincios greco-catolic. Dupa ce greco-catolicii au fost desfiintati, el mergea si se impartasea la romano-catolici".
"Omul care
ne trebuie"
Augustin Iuliu Petre a parcurs toate treptele carierei universitare si s-a facut remarcat de foarte tanar. Domeniile predilecte de cercetare: rezistenta materialelor, stabilitatea elastica, vibratiile, teoria aeroelasticitatii si barele cu pereti subtiri. In 1971 a devenit seful Laboratorului de Cercetari in domeniul structurilor de aviatie al Institutului de Mecanica Aplicata al Academiei Romane, dar si recunoasterea internationala. In timp ce era visiting professor (1972-1975) la Universitatea Standford din California, a prezentat cateva din rezultatele sale in cadrul unui program de cercetare american numit SILLABUS. Aceasta prezentare a fost considerata de NASA ca cel mai important eveniment stiintific al aeronauticii aeroelasticitatii din anul 1974. A devenit si membru al Academiei Americane de Stiinte, precum si doctor honoris causa al mai multor universitati din lume. Americanii au incercat sa-l convinga sa ramana la ei. La fel au incercat mai tarziu si japonezii si germanii. Sotia sa Alexandrina Petre a povestit: "N-a ramas. S-a intors de fiecare data. N-a pus niciodata mare pret pe bani. Bucuriile simple erau cele ii procurau cea mai mare satisfactie. Se intorcea in tara cu convingerea ca poate rezultatele cercetarilor lui sunt mai folositoare in Romania. Cea mai interesanta oferta i-au facut-o japonezii prin 1976. Doreau sa construiasca un pod peste doua insule si aveau nevoie de el. Ii placea Romania si nu se putea desparti de ea. In fiecare an venea cu foarte mare placere la Targu Mures, unde avea cele mai dragi rude, mama, tata, fratele si o sora". Astazi, dupa trecerea sa in nefiinta, atat la Bucuresti, cat si la Targu Mures, putini sunt cei care mai trec pragul casei celor doua femei ramase singure. Din ce in ce mai putini sunt insa cei care-si mai aduc aminte de Augustin Petre si realizarile sale de exceptie.

Nicolae BALINT