Pasiunea care renaşte

Marii actori ai teatrelor cu renume din Bucureşti au început un turneu prin ţară, care, din fericire, nu a ocolit şi oraşul nostru. Probabil că nu au uitat căldura cu care i-a primit mereu publicul târgumureşean, apetenţa oamenilor pentru tot ceea ce este valoros. În două săptămâni, pe scena Naţionalului din Târgu Mureş au urcat monştri sacri ai teatrului romănesc: Maia Morgenstern, Constan-tin Dinulescu, Radu Beligan, Cristina Stamate, Nicu Fotino şi se mai anunţă încă alte nu-me mari. În faţa lor, publicul se înclină cu recunoştinţă. Lu-ni seara s-a jucat piesa "E-goistul" de Jean Anouilh,
într-o distribuţie de zile mari. A fost Radu Beligan, care la cei 87 de ani a rezistat pe scenă timp de două ore, fără pauză. Publicul l-a răsplătit, la fel pe toţi ceilalţi actori. Este fantastic să vezi cum asemenea artişti vin şi dau totul din ei în faţa publicului. Am mai spus-o şi o repet. Pentru artiştii adevăraţi se face o mare nedreptate comparativ cu pseudoartiştii, cei care se bucură de mai multă apreciere. Un actor consacrat, care şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii pe scân-dură, nu va fi niciodată văzut la emisiuni de categorie inferioară şi nici nu va accepta să fie făcut multiplu de 3 ori fe-meie şi nici să-şi vadă rudele la zâna surprizelor.
De aceea consider că şi noi trebuie să-i tratăm cu respect infinit. Nu aş vrea să se supere cineva pe mine, dar trăind câţiva ani într-o familie de mari actori am învăţat câte ceva. Actorul trăieşte prin public, iar dacă publicul este agasant, dacă dispreţuieşte munca lui, actorul se închis-tează şi suferă. Deşi joacă mereu teatru, actorii ştiu să sufere mai mult decât oricare dintre noi. Ciudat, nu suferă pentru că ştiu că nonvalori ca manelişti sau actori de şuşe câştigă mai mult decât ei;
nu-i deranjează nici că merg cu trenul, nici că nu au cele mai scumpe haine. În schimb, îi poate deranja atitudinea. A-vem impresia că sunt nişte persoane cu capul în nori, că universul lor nu este acelaşi cu al nostru şi cam aşa este. Şi totuşi, există anumite reguli nescrise sau poate scrise pe undeva prin codul bunelor maniere: nu te duci la teatru când tuşeşti sau când ai gaze, nu-ţi laşi deschis telefonul mobil, nu râzi de unul singur, nu aplauzi când te apucă decât atunci când mergi la spectacole de gen Vacanţa Mare", nu fluieri nici măcar admirativ, nu mănânci seminţe.
Îndrăznesc să cred că la Târgu Mureş pasiunea pentru teatru renaşte. Trebuie să a-vem doar grijă ca această pa-siune să nu mistuie dorinţa marilor actori de a veni cu plăcere la noi.
de Cora Muntean