Întâlnire la Le Club

În sfârşit luni seara Popeasca a dat un semn de viaţã. Au fãcut escalã la Paris, pe Charles de Gaulle, aşa cã "ne-am gândit sã mai rãmânem puţin în Franţa". Asta m-a debusolat complet. Dacã ea şi Coco al ei (ãsta zici cã-i nume de papagal) încep sã gândeascã în comun, atunci situaţia e destul de gravã. Pentru Popescu. În afarã de asta nu prea înţeleg ce înseamnã "puţin", cât mai trebuie sã stau în Bucureşti. Dana, nepoata mea este destul de drãguţã, dar mã simt destul de rãu cã stau pe capul lor. Cumnatã-mea este mai ocupatã decât un şef de stat aşa cã în afarã de salutãri nu prea avem ce sã ne spunem. Nu am ştiut niciodatã cu ce se ocupã, decât cã este mereu plecatã. Poate şi de aceea a lãsat-o bãrbatul cã altfel este o femeie bunã şi nu spun asta doar pentru cã este sora lui Ionescu.
Dana mã trateazã de parcã am fi în filme, parcã aş fi mãtuşica trãznitã, haioasã, dar mai puţin emancipatã. Sãraca, eu cred cã are nevoie sã poveasteascã despre ea cu cineva. Pãcat cã eu nu am avut copii, cred cã nu aş fi fost atât de nepãsãtoare cum sunt majoritatea pãrinţilor. Toţi aleargã sã câştige, pentru carierã şi, la un moment dat, se trezesc cã sunt singuri.
Dana m-a dus la Le Club şi pentru asta mi-a fãcut o orã pregãtire psihicã. La fel ca şi la Mall, doar cã ãsta e, cicã, de superelitã.
Aşa cã am luat-o cãtre cartierul francez, unde chiar am crezut cã fac infarct. Doamne-sfinte, dar de unde or fi avut oamenii ãştia bani pentru asemenea case. Nu-mi vine sã cred, dar mã prefac cã nu mã impresioneazã. Ajungem la Le Club, un fel de complex cu piscinã şi tot felul de servicii. O vãd pe Ioana Tãriceanu, în halat şi papuci îndreptându-se cãtre piscinã. Oare or fi Louis Vuitton? Dana îmi spune cã-mi dã legitimaţia ei de membru şi-mi lasã bani pentru servicii. "Auzi sã mergi la maseurul de la cabina 2, ãla o face şi pe nevasta lui Tãriceanu. Îi laşi 500 ciubuc", îmi şopteşte ea şi demareazã. Acum, eu nu am înţeles nimic. Cum adicã "o face" pe nevasta lui Tãriceanu? 500 de ce? Bulversatã de aceste întrebãri îmi zic cã cel mai bine este sã aflu direct de la sursã. Trec pe lângã nevasta premierului şi îi spun plictisitã "Bunã, Ioana". Ea zâmbeşte artistic şi-mi rãspunde politicoasã. Cred cã în mintea ei sunt nevasta sau mama cuiva foarte important. Dupã câteva ture de bazin ne conversãm, schimbãm reţete de prãjituri şi cure de slãbire. "Am auzit cã tipul de la cabina doi e trãznet, vreau sã merg şi eu la el", îi arunc eu. "Da, e bun" spune ea sec. În timp ce ea se duce la saunã eu ţuşti, la cabina doi.
Cum l-am vãzut pe maseur am înţeles de ce o pot lua unele femei razna, de-şi lasã bãrbatul, copiii şi averea. Nu am cuvinte despre cum poate arãta acest bãrbat iar când pune mâna…E clar cã nu-i pot trezi interesul, însã mã înşel. Începe sã discute cu mine de parcã aş fi soţia lui Onasis. La sfârşitul jumãtãţii de orã de masaj care a costat 20 de euro, plus 500 000 ciubuc am înţeles care este menirea unor astfel de masculi. Hm, şi se mai spune cã femeile sunt curve.
Când ies din cabinã o vãd pe Ioana venind agale şi cred cã bãiatul ãsta cu masajul este un norocos.
Ioneasca de la doi