Credinta, credinta, dar nici chiar asa…

Îmi amintesc si acum, cu toate ca a trecut ceva timp de atunci, de aducerea la Târgu-Mures a Brâului Maicii Domnului, eveniment consemnat în septembrie 2007. N-ai cum sa uiti o îmbulzeala pe cinste, mai ales daca ai si participat la ea. Cu toate ca în momentul premergator ajungerii sfintei relicve pelerinii asteptau cuminti, o parte în interiorul Catedralei ortodoxe, ceilalti afara, dupa intrarea calugarilor greci în lacasul de cult multimea a început sa se comporte foarte ciudat. Intrati parca în transa, credinciosii au rupt culoarul facut de jandarmi si s-au napustit efectiv în catedrala, fara sa tina cont ca înauntru nu era loc nici sa arunci un ac. Noroc cu inspiratia oamenilor în sutana care au evaluat rapid situatia si au ascuns rapid Brâul în altar. Astfel, multimea a fost linistita si s-a evitat producerea unei tragedii, care la un moment dat parea iminenta.
Scene similare s-au petrecut luni, în aceeasi locatie. De data aceasta pretextul a fost altul, si anume împartirea apei sfintite cu ocazia Bobotezei. Fara sa tina cont ca la fata locului era destula agheasma, cât sa ajunga la toata lumea, enoriasii au oferit scene de trista amintire, calcându-se efectiv în picioare pentru a fi primii la distribuirea sfintei licori. În loc sa astepte, în mod civilizat, sa le vina rândul.
Câstigat cu sânge uman în 1989, dreptul pentru libertatea religiei este fundamental pentru o democratie sanatoasa. Justifica însa aceasta libertate comportamentul de… turma în numele credintei?!