Happy Birthday, Cooley!

JuJuan Cooley, capitanul formatiei de baschet masculin BC Mures si unul dintre cei mai iubiti jucatori ai echipei, împlineste sâmbata, chiar în ziua meciului cu Energia Rovinari, vârsta de 27 de ani.

Reporter: Ai venit în Târgu-Mures atunci când aveai 24 de ani, iar sâmbata împlinesti 27 si esti la cel de-al treilea sezon cu BC Mures. Asta înseamna ca ai dedicat acestei echipe trei dintre cei mai buni ani ai carierei. Din punctul de vedere al clubului esti în mod sigur cel mai important jucator pe care l-a avut în scurta sa istorie. Ce a însemnat, sau mai bine zis, ce înseamna BC Mures pentru tine?
JuJuan Cooley: O experinta care a crescut cu timpul. Prima data, când am venit, nu am fost atât de buni, dar am devenit mai buni în fiecare an ce a trecut. În ceea ce priveste suporterii am avut suporteri din prima zi, iar foarte multi nu mai aveau loc decât în piciore. Iar acest lucru a fost o experienta foarte importanta pentru mine. Sunt bucuros ca am facut si fac parte de aceasta istorie a BC Mures.
Rep.: Acest sezon a fost unul deosebit de turbulent, cu multe întâmplari mai putin fericite. Cum ai trait aceste evenimente?
J.C.: Este foarte greu. Din pacate am început sezonul prost, dupa care am schimbat antrenorul. Apoi a venit un alt antrenor din nou. A fost foarte greu sa ne adaptam la schimbari, sezonul fiind unul fara noroc. Iar acum este si mai greu, pentru ca am revenit dupa sarbatori cu cinci straini în lot, si unul a plecat. Sa nu mai spun ca Luke (n.r. McKenna) este si el accidentat, asa cum si eu am degetele luxate. Asa ca este foarte-foarte greu. Dar în asemenea momente conteaza foarte mult sa fim uniti, sa ne ajutam, si sa gasim modalitatile de a învinge chiar si în aceste conditii grele.
Rep.: Ai suferit o serie de accidentari de când joci la BC Mures, în fiecare an aparut câte ceva…
J.C.: Noroc ca nu au fost accidentari grave. În afara accidentarii de la umar din toamna, care m-a lasat pe tusa pentru doua meciuri, restul au fost accidentari usoare, cu care am putut intra totusi pe teren. Este suparator ca ma doare acum degetul, dar nu ma intereseaza cât de grav este, sau cât de mult ma doare, tot voi intra sa joc. Atâta timp, cât pot alerga, voi juca.
Rep.: Esti ultimul jucator impresariat de SBS, care mai este la echipa. Ce crezi, mai exista sanse pentru tine sa revii anul viitor?
J.C.: Daca voi avea acelasi agent, ar fi foarte greu, pentru ca nu cred ca SBS va mai dori sa colaboreze cu acest club. Dar nu stiu daca voi mai avea acelasi agent, deoarece contractul meu cu SBS expira în acest an. Asa ca vom vedea, ce se va intâmpla, deocamdata nu am discutat cu agentul meu despre aceste aspecte. Exista deci o sansa sa revin, si nu m-ar deranja acest lucru, pentru ca îmi place foarte mult aici.
Rep.: Ar fi vorba în primul rând de bani în aceasta decizie?
J.C.: Pentru mine nu a existat niciodata problema banilor, poate pentru agentul meu, pentru ca nu a primit banii pe care i-a cerut, si îl înteleg, pentru ca are si el o familie de întretinut.
Rep.: Dar pentru tine, pentru anul viitor?
J.C.: Atâta timp cât sunt platit, si pâna acum am primit toti banii stipulati în contract, este totul în ordine. Agentul este însa foarte apropiat de jucatori, este un fel de cel mai bun prieten ai lor, si fara el nici eu nu as fi putut fi aici, deci trebuie sa am în vedere si interesele lui. Sper totusi sa se ajunga la o întelegere, care sa fie satisfacatoare pentru toata lumea. Ar fi chiar posibil sa continui cu el ca agent si sa revin din toamna la acest club. De ce nu?
Rep.: Cum îti vei aminti de Târgu-Mures si România dupa ce nu vei mai fi aici?
J.C.: Am spus în totdeauna, ca aceasta este cea de-a doua casa a mea. Nu am destule cuvinte sa descriu suporterii si toate conditiile avute. M-am simtit tot timpul excelent aici si-l voi reaminti ca una dintre cele mai bune locuri din lume unde ajuns. Echipa si orasul vor râmâne în inima mea, orice s-ar întâmpla cu mine ulterior.
Rep.: Vei mai reveni vreodata la Târgu-Mures?
J.C.: Absolut sigur. Am multi prieteni, iar colegii de echipa sunt ca si niste frati. Sunt sigur ca se va gasi un pat pentru mine, daca vin pentru câteva zile în oras si îmi va face placere sa ma uit la un meci a echipei, chiar daca nu voi mai face parte din ea.