Încercare de deturnare a unui avion de pasageri

Au încercat să deturneze un avion de pe Aeroportul din Târgu-Mureş. Zbor spre libertate sau pur şi simplu terorism aerian? Curaj, disperare sau inconştienţă? Ori poate ceva din fiecare? E greu de spus, chiar şi acum la aproape 40 de ani de la acel moment. Poate nici chiar ei nu mai ştiu motivaţia certă care i-a îndemnat să facă un asemenea gest extrem. În orice caz, unul dintre puţinele din cazuistica românească de gen. Erau 7 tineri mureşeni, cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani. Cu multă minuţiozitate au pus la punct un plan. Primele contacte în vederea planificării acţiunii, au avut loc cu patru luni înaintea datei convenite, însă planificarea propriu-zisă şi temeinică, cu sarcini clare şi concrete pentru fiecare dintre ei, a avut loc cu doar două luni înainte de data preconizată pentru acţiune. Întâmplător – sau nu? – informaţia referitoare la deturnarea avionului, „a răsuflat” cu trei zile înainte de data hotărâtă. Aşa cum reiese din documentele anchetei care a urmat după arestarea tinerilor, depistarea lor a presupus măsuri excepţionale din partea organelor de Securitate din mai multe judeţe. Asta pentru că informaţia parvenise dintr-un alt judeţ, respectiv Harghita, se referea la 7 tineri din Mureş, dar care aveau 5 complici – cum se va dovedi ulterior – şi în alte judeţe ale ţării. Aflând modalitatea prin care urmau să părăsească ţara – deturnarea avionului de pasageri din data de 8 septembrie 1971, ce urma să facă cursa Târgu-Mureş-Bucureşti începând cu ora 20.20 – organele de Securitate au trebuit foarte rapid, adică în mai puţin de trei zile, să stabilească componenţa grupului şi modalităţile de acţiune. Arestarea lor pe Aeroportul din Târgu-Mureş, în seara zilei de 8 septembrie 1971, nu a ridicat nici un fel de probleme. În referatul cu propunerea de arestare preventivă, întocmit de maiorul de securitate Grama Nicolae şi contrasemnat de colonelul Pavel Sălcudeanu, inspector şef al Inspectoratului de Securitate Mureş, se menţiona: „…au fost reţinuţi în flagrant (cei şapte – n.a.) în timp ce intenţionau să pună în aplicare planul evaziunii din ţară.” De cercetarea cazului s-au ocupat în principal maiorul de Securitate Grama Nicolae şi lt. col. Avădanei Ilie, dublaţi lt. col. Ţarcă Tiberiu, procuror militar. Conştienţi de durerea pe care urmau să o lase în sufletele părinţilor odată cu plecarea lor, tinerii se gândiseră să le lase acestora câte o scrisoare cu explicaţiile cuvenite. La cercetările întreprinse după arestare, Securitatea avea să stabilească persoana care le deţinea şi care urma ca la două zile după plecarea tinerilor, să le pună la poştă pentru a ajunge la părinţii acestora. „…în unele dintre aceste scrisori – nota maiorul Grama în referat – tinerii le aduceau mulţumiri părinţilor pentru creşterea lor şi le arătau că pleacă din ţară. Ei au mai arătat că motivul plecării este ura faţă de regimul socialist…” După arestarea celor 7 tineri, au mai urmat încă 5 arestări, adică a complicilor lor. Dar despre acest caz cu totul deosebit, puteţi citi în „Ziarul de Mureş” din această săptămână.