Performanţa, ia-o de unde nu-i!

În urmă cu un an, oamenii ieşeau în stradă să-l susţină pe Raed Arafat în lupta sa cu Traian Băsescu, acţiune care a luat amploare şi care a grăbit declinul PDL, puternic şifonat atât la alegerile locale cât şi la cele parlamentare. Multe s-au mai schimbat în ultimul an, dar din păcate schimbarea a fost de fond, şi nu una de substanţă, s-au schimbat doar nişte personaje care gestionează aceleaşi probleme. Fără bani e cam greu să le rezolvi, şi acum începe jocul de gleznă al taxelor şi impozitelor în marea lucrare numită bugetul anului 2013. Mulţi îşi vor da seama că promisiunea  din campanie nu prea se potriveşte cu cea a realităţii, în care voinţă ar fi, dar bani nu prea, pentru a pune în practică această dorinţă. Hopul cel mare pentru noua putere vor fi banii, cum vor fi ei împărţiţi încât să ajungă la toată lumea în condiţii echitabile. Ca la orice schimbare, se vine cu declaraţii care mai de care mai revoluţionare, ultimul fiind ministrul Nicolăescu, care a afirmat săptămâna trecută  printre altele că e nevoie să existe un “statut de plată după performanţă”, după criterii obiective şi transparente, a celor care lucrează în sistemul medical. Sună frumos acest cuvânt, performanţă, dar pe unde a zăcut ea în ultimii 20 de ani? Şi, aici, mă refer la cei care s-au cocoţat în fruntea statului. Lor nu le cere nimeni socoteală pentru “performanţa” de care au dat dovadă de au dusţaraasta acolo unde este ea acum?  Să fie oare ascunsă undeva în reformarea sistemului sanitar românesc scoasă de Nicolăescu dintr-un joben precum un magician. Chiar ar fi o minune să reuşească, dar după cum ştim minunile ţin de filme, cărţi, nicidecum de o Românie a anului 2013 cariată până în măduva oaselor de seriile de politicieni si guvernanţi care s-au succedat după 1989 la conducerea statului.