Alina Guşatu, avocatul care crede în îngeri păzitori

Unul dintre cei mai de succes avocaţi din judeţul Mureş, Alina Guşatu, asociat şi fondator al Societăţii Costea, Guşatu şi Asociaţii, a dat curs invitaţiei de a se prezenta cititorilor cotidianului “Zi de Zi”. Ce înseamnă să profesezi la cel mai înalt nivel, care sunt standardele de etică impuse de sistemul juridic şi autoimpuse de propriul sistem de valori, precum şi alte detalii interesante despre meseria de avocat, vă invităm să lecturaţi în interviul următor.

Reporter: Ce v-a determinat să vă alegeţi domeniul Dreptului?

Alina Guşatu: Eu consider că nimic nu este întâmplător în existenţa noastră şi tot ceea ce se petrece, are  un scop anume. Nu sunt adepta principiului fatalismului, dar nici nu cred într-un liber arbitru absolut şi consider că deciziile importante, majore, pe care le luăm în viaţa noastră sunt luate cu un scop clar, determinat. Trebuie să spun că din clasa aVII-a am simţit aplecarea pentru domeniul acesta, fără să conştientizez datorită vârstei şi implicit lipsei de experienţă ce înseamnă foarte exact domeniul Dreptului. Însă de atunci am decis că voi face Facultatea de Drept şi voi deveni avocat, niciodată nu m-am gândit că voi face altceva. Din acest motiv, imediat ce am intrat la liceu pregătirea mea a însemnat o sudiere atentă a materiilor pentru care trebuia să dau examen la facultate, mai ales că fiind la un profil real gramatica era o materie adiacentă şi eu mă pregăteam în paralel. Astfel, am intrat la Facultatea de Drept pe care mi-am dorit-o, la Universitatea „Babeş Bolyai” în Cluj. Am studiat intens şi eram permanent sigură că la finele celor patru ani voi profesa ca şi avocat.

Rep.: Ceea ce s-a şi întâmplat…

A.G.: Da, imediat după terminarea facultăţii am dat examen pentru Baroul Mureş şi din ianuarie 2005 sunt avocat în Baroul Mureş.

Rep.: Care sunt satisfacţiile profesiei de avocat?

A.G.: Avocatura este o meserie care în zece ani mi-a oferit şi satisfacţii şi recunosc că şi insatisfacţii, ca în orice altă meserie. Însă psihologii spun că ideal este să rămânem doar cu amintirile plăcute şi cred că acest sfat e adevărat pentru că ne ajută foarte mult în evoluţia noastră, mai ales cea spirituală.

Rep.: Ce vă motivează în activitatea dumneavoastră de avocat?

A.G.: Motivarea personală şi cea de zi de zi este faptul că prin ceea ce fac eu reuşesc zilnic să rezolv problemele a multor oameni. De fapt, prin meseria mea încerc prevenţia problemelor şi în final, acolo unde nu se poate altfel, rezolv litigiile apărute. Eu lucrez strict pe Dreptul privat, nu fac Drept public, nu lucrez în Dreptul penal, iar consultanţa şi reprezentarea juridică pe care o acord este în materie fiscală, Dreptul muncii, Dreptul civil general şi materia insolvenţei. Zilnic, prin mintea şi perspicacitatea mea se rezolvă problemele multor clienţi, iar o mare parte din aceştia sunt consideraţi de fapt nu clienţi, ci colaboratori.

Rep.: Care credeţi că sunt calităţile pe care ar trebui să le aibă un avocat bun?

A.G.: Făcând abstracţie de pregătirea profesională fără de care în mod clar nu se poate, pentru a fi un bun avocat trebuie să ai anumite calităţi. În primul rând, cred că trebuie să ai un bun simţ extrem de bine împământenit. Trebuie să ai o cultură generală bogată şi chiar vreau să subliniez acest lucru. Tot ceea ce am acumulat ca informaţie pe parcursul vieţii mele, la un moment dat mi-a fost de folos în profesie. Că e vorba de banala chimie sau de un eveniment din istorie ori de o locaţie din geografie, în meseria mea şi aceste lucruri m-au ajutat, fie într-o discuţie cu un client cu care am avut o prelegere oarecum paralelă cu ceea ce facem zi de zi sau chiar în interiorul profesiei. Cred că profesorii ar trebui să îi facă pe elevi să înţeleagă cât de important e studiul fiecărei materii din curricula şcolară. Din acest punct de vedere, consider că o calitate mare pentru un avocat o constituie cultura generală. Apoi logica. Este elementară, după părerea mea. Îmi amintesc că un fost profesor de la Facultatea de Drept de la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj, domnul Ion Deleanu, ne spunea, atunci când rezolvam speţe, că soluţia cea mai bună pentru  o speţă este cea pe care o dăm făcând abstracţie de cunoştinţele noastre juridice. Este cea stabilită cu bunul nostru simţ ajuridic şi cu logica noastră şi dacă soluţia pe care o dăm noi astfel se va mula cu soluţia pe care o vom da cunoscând aspectele juridice, înseamnă că noi gândim sănătos şi logic. Logica face parte din viaţa mea de zi cu zi ca avocat într-o mare măsură. Mă ajută în toată activitatea şi să îmi uşurez munca, în fiecare cauză în parte. De asemenea, o calitate importantă pentru un avocat bun este cunoaşterea psihologiei. Să nu uităm că întâlnirile sunt foarte frecvente, de exemplu eu îmi aloc în activitatea mea cinci – şase ore zilnic pentru întâlniri cu clienţii şi colaboratorii şi psihologia e utilă şi în relaţia cu magistraţii. De foarte multe ori e important să ştii să abordezi o cauză în funcţie de completul de judecată, astfel încât să ştii pe ce să marşezi. Sunt lucruri care vin dintr-o fină psihologie, pe care ţi-o însuşeşti şi din experienţa pe care o acumulezi.

Rep.: Există o expresie cunoscută, şi anume „avocatul diavolului”. Pornind de la ea, aţi putea să spuneţi pe ce piloni etici e construită cariera dumneavoastră de avocat? Sunteţi de acord cu expresia „avocatul diavolului”?

A.G.: Da şi nu. Noţiunea de „avocatul diavolului” este una des uzitată şi arhicunoscută. Eu aş da răspunsul gândindu-mă la un aspect religios. În toate religiile, finalul vieţii noastre se concluzionează cu o judecată. Nu pământeană, desigur. Va fi o judecată pe care noi o considerăm corectă. Dar şi acolo există un avocat, cu ghilimelele de rigoare. În religia noastră creştină, acel avocat este îngerul care caută cu disperare argumente în favoarea fiecăruia dintre sufletele care sunt plecate. Şi acel înger, avocat între ghilimele, întotdeauna face astfel încât să ajute sufletul respectiv. Nu minte, dar caută din sutele de fapte poate nu tocmai bune una – două care vin şi care salvează sufletul respectivului. Cred că şi avocatura în asta ar trebui să constea. Sunt anumite principii pe care ni le instituie statutul, regulile deontologice, tot ce înseamnă legislaţie, dar trecând de acest obiectivism al vieţii cred că fiecare dintre noi trebuie să avem nişte principii care ţin de sufletul nostru. Şi pe care dacă le încălcăm cred că avem repercursiuni destul de grave pe parcursul vieţii noastre. De aceea, consider că nu putem încălca anumite reguli clar instituite de propria noastră conştiinţă în primul rând. Nu poţi să treci peste anumite principii care pot să afecteze bunul mers al justiţiei. Nu poţi să treci, ca avocat, peste nişte reguli care pot să afecteze în mod clar persoane nevinovate. Ceea ce trebuie să facă avocatul, chiar „avocatul diavolului” – pentru că avocaţii nu apără numai îngeri – este să îşi fundamenteze apărarea pe principiile generale de drept dar şi pe cele ale vieţii de zi cu zi astfel încât nimănui să nu îi fie încălcate drepturile fundamentale.

Rep.: După atâtea întâlniri, pledoarii şi alte activităţi intense, vă mai rămâne timp şi pentru pasiuni?

A.G.: Puţin, dar trebuie să ne reîncărcăm bateriile fiecare dintre noi. Pe vremuri, pasiunile mele erau mult mai multe dar astăzi îmi petrec timpul în acele modalităţi care să mă încarce cât mai bine fizic şi psihic. Din acest motiv fac foarte mult sport, activitate care mă revitalizează atât fizic cât şi psihic, mă descarcă de energii care nu sunt întotdeauna pozitive pe parcursul unei zile. În perioadele în care îmi permit să îmi iau mai multe zile libere călătoresc foarte mult, călătoriile fiind o modalitate excelentă de a mă deconecta.

Rep.: Ce aţi schimba, dacă aţi avea pârghiile necesare, în domeniul justiţiei?

A.G.: Birocraţia şi formalismul exacerbat încă există în acest sistem. Probabil că şi lipsa de profesionalism din partea tuturor persoanelor implicate în actul de justiţie , pornind de la noi, avocaţii, continuând cu personalul auxiliar şi chiar şi cu unii magistraţi. Ceea ce aş schimba eu este asigurarea celerităţii. Pe noul Cod de procedură civilă s-a încercat asigurarea celerităţii dar nu cred că într-o măsură care să îi satisfacă pe justiţiabili. Şi să nu uităm că suntem o ţară ai căror locuitori sunt tare pasionali şi le place judecata. Nu funcţionează medierea, este o instituţie care în opinia mea a dat greş, cazurile de soluţionare prin mediere sunt undeva sub 3% ceea ce este dramatic în comparaţie cu ţările Uniunii Europene unde procentul este mult mai mare. Şi noi, românii, având firea această latino-balcanică ne place puţin războiul şi de aceea avem un număr mare de cauze în instanţe.

Rep.: Unde vă desfăşuraţi activitatea în prezent?

A.G.: Sunt avocat asociat şi fondator al Societăţii Costea, Guşatu şi Asociaţii. Sediul nostru principal este la Târgu-Mureş, suntem o echipă de avocaţi tineri, media fiind în jurul vârstei de 30 de ani. Alături de colegul meu, domnul avocat Vasile Costea, asociat şi fondator, avem colaboratori, patru avocaţi în Târgu-Mureş şi doi la punctul de lucru din Bucureşti, deschis relativ recent, în luna septembrie 2013. Ca şi domeniu de activitate, asigurăm consultanţă juridică pe toate domeniile dreptului, fiecare avocat având o specializare anume. Noi practicăm regula avocaturii de business, eu coordonez partea de Drept privat, fiscal, Dreptul muncii, litigii între profesionişti şi insolvenţei.