FOTO: Instantanee din prima zi de şcoală la “Unirea”

Primii paşi în şcoală, la fel ca şi prima dragoste, nu pot fi uitaţi niciodată. Cu atât mai mult dacă aceşti primi paşi sunt făcuţi la o şcoală etalon a judeţului, Colegiul “Unirea”. Un început de an şcolar deosebit, cu multe schimbări pentru unirişti. Din acest an şcoala s-a împărţit, cel puţin deocamdată, la trei. O parte dintre elevi au fost adoptaţi de către Gimnaziul Romano-Catolic „II. Rákóczi Ferenc”. Cele 4 clase primare, împreună cu bobocii din clasa pregătitoare, au participat doar la festivitatea oficiată în curtea Colegiului după care, încolonaţi, au plecat către noile săli din incinta Liceului de Construcţii.

 Începe operaţiunea „Mansardarea”

Asta pentru că la „Unirea” începe operaţiunea „Mansardarea” care, au promis cel puţin oficialii, nu va dura mai mult de 8 luni. După discursurile invitaţilor, Leontina Boitoş, profesoara care va avea în grijă pe cei mai mici elevi ai şcolii, i-a luat sub aripile ei şi i-a călăuzit către sala care îi va găzdui în primul an şcolar. Piticii, ca piticii. Fie speriaţi, fie entuziaşti, împleticiţi sau curajoşi. Iar Leontina foarte emoţionată. Este prima dar şi ultima clasă 0 a ei. Are planuri măreţe cu ei. „Şi găini o să creştem în curtea şcolii”, afirma plină de speranţă profesoara. O conversaţie surprinsă din mers. „De ce ţi-e frică, pui?”, îşi întreabă băieţelul de vreo 6 ani mama. „Nu ştiu să citesc. Ce o să fac eu la şcoală?”, şi-a manifestat teama ancestrală de necunoscut micuţul. Ştie el foarte bine, i s-a explicat şi la grădi, părinţii l-au pregătit peste vară. Şi totuşi teama l-a cuprins. Iar mama, îmbrăcată festiv şi cu buchetul la purtător şi-a afişat cel mai curajos zâmbet. „O să fie bine, o să vezi”, a început ea să explice. „Să ne bucurăm de ei cât îi avem…”

Am pierdut din vedere frumoasa pereche. Am regăsit însă alte priviri la fel de frumoase. Mii de ochi scânteind de emoţii. Emoţii de început de drum, de reîntâlniri. Şi de finaluri care se apropie. Orice ai face, nu poţi scăpa de clişee în această zi. Cuvântul de ordine este „emoţii”. De emoţii au avut parte toţi elevii, de la mic la mare. Fiecare clasă va trece prin experienţe inedite, de la colegi noi, la examene de evaluare intermediare sau finale. „Eu aş vrea să rămân în clasa pregătitoare”, spunea o fetiţă din clasa a I-a, căreia se pare că ideea de a fi obligată să înveţe să scrie şi să citească i se părea de-a dreptul terifiantă. „Sau nu s-ar putea să fiu în clasa a I-a doar la programul prelungit?”, încerca să-şi convingă părinţii în ultimul moment fetiţa. Emoţii şi de partea celor mari. Am regăsit-o pe Maria Bucşea în postura de boboc al Colegiului, în clasa a IX-a. Deşi admisă cu prima medie la prestigiosul Colegiu, a recunoscut că nu ştie de ce, dar are emoţii. „Totul este nou, colegi noi, profesori noi”, afirmă tânăra. Maria a cucerit premiul I al Olimpiadei Naţionale de Limba Română în primăvară. Cu toate emoţiile însă, ea abia aşteaptă să demonstreze şi din postura de licean. Regăsiri fericite după lunga vacanţă de vară. Şi zarvă. „Să ne bucurăm de ei cât îi mai avem”, spune profesoara Teodora Boar.

 Arşinica Bucşa, prima zi de şcoală ca pensionară

Emoţionată şi retrasă într-un colţ, o proaspătă pensionară. După 41 de ani în educaţie, Arşinica Bucşa nu a putut lipsi de la deschiderea noului an şcolar. Ceva a tras-o la şcoala unde a predat mai bine de două decenii. Arşinica a urmărit festivitatea îmbujorată şi cu ochii sticlind. „41 de ani alături de copii…Nici nu pot să mă gândesc cum va fi de mâine…”, mi-a şoptit cu vocea gâtuită. Dar copiii sunt în mâini bune. Cel puţin aşa promite directoarea Colegiului, Andreea Năznean. „A fi elev la Unirea este o cinste şi o responsabilitate”, a afirmat directoarea. „Vă invit să continuăm parteneriatul din care vom avea de câştigat cu toţii”, a adresat rugămintea părinţilor Năznean. La această şcoală însă, acest parteneriat este de la sine înţeles.

[zizigallery id=1773]