Vocile Cetăţii. Se vrea separaţia puterilor în Stat sau separaţia puterilor Statului?

Trăim vremuri tulburi, dar și periculoase. Aproape că fiecare om al acestei țări se întreabă şi întreabă, pe bună dreptate, unde vrem să ajungem şi care este scopul bălăcărelii publice pe care o putem vedea, de ceva timp încoace, în mass media centrală şi nu numai?

Credeam, ca cetățean onest, că odată cu finalizarea campaniei electorale și stabilirea învingătorilor (vox populi, vox dei) terminăm cu aruncatul în spațiul public a unor cuvinte înarmate cu substanțe letale capabile să destabilizeze un sistem fragil democratic, având la bază un așa-zis stat de drept original, tot mai des contestat.

Nu știu dacă numărul contestatarilor calificați este însemnat, dar ce pot spune, printr-o abordare e drept, empirică şi fenomenală, este că ambitusul strigăturilor celor inițiați în negarea chiar a existenţei însăși (e vorba de existența statului, bineînţeles) este asurzitor, aproape de limitele unei rupturi sociale iminente şi… ireparabile.

Se aruncă în lupta politică de către protagoniștii acestor scenarii, cele mai perfide forme de comunicare, capabile (dacă se pierde rațiunea) să compromită total realizările post-decembriste din țara noastră, pentru că ele chiar au fost, și să ne întoarcem, foarte repede, la momentele revanșarde ale anilor 50 și pe care le credeam istorie irepetabilă.

„Partidele politice trebuie să devină citadele ale științei şi educației politice pentru membrii săi şi nicidecum organizații private cu interese private”

Politica, ca știință, al cărui determinism îl identificăm în practica civică, am mai spus-o, nu este și nu poate fi o îndeletnicire la îndemâna oricui şi practicată de oricine.

În primul rând politicianul, pentru că așa ar trebui să se numească practicianul acestei științe, trebuie să se identifice, uneori până la confuzie, cu teoria şi doctrina formațiunii politice de la care provine și care l-a făcut om mare. Ştiu că unii mă pot acuza că folosesc uneori abordări mai mult cu tentă teoretică, dar vă asigur că expertiza pe care o am, provenind din administrația reală, mă determină să văd esența lucrurilor şi mai puțin beneficiul imediat.

Partidele politice trebuie să devină citadele ale științei şi educației politice pentru membrii săi şi nicidecum organizații private cu interese private, unde din când în când sunt promovate așa-zise elite care, respectând această paradigmă de selecție, sfârșesc uneori lamentabil, unele chiar în penitenciare. Afirm aceste lucruri, întrucât se spune că STATUL IA NAŞTERE DIN URNE şi atunci explicația dezechilibrului puterilor în stat şi desele atentate, sub diferite forme, la principiul istoric al separației puterilor în stat  este simplă şi evidentă.

Pe scena politica de astăzi se duce o luptă oarbă şi epuizantă având drept obiectiv, după opinia mea, teme cardinale ale existenței civice, fiind angrenate și alte forțe pe care nu le putem identifica într-un sistem de organe anume, menite să atace din toate punctele cardinale puterile statului (legislativă, executivă si judecătorească). Pentru a nu fi eclectic în analiză, trebuie să spun cu subiect şi predicat că alături de cele trei puteri constituționale ale statului mai ființează de facto şi alte puteri statale, deloc neglijabile, pe care nu mă sfiesc să le amintesc: presa, Adminstraţia Prezidențială, Curtea Constituțională, DNA , servicii etc… De lege ferenda, cred că într-o viitoare şi necesară modificare a Constituției, printre altele, ar trebui clarificate aceste lucruri relativ la puterile de facto amintite şi prezente în toată activitatea politico-administrativă a țării.

În urma acestor evenimente ce se derulează pe scena politică a țării ne punem firesc întrebarea :ce se vrea şi unde dorim să ajungem cu scenariile ce ni se propun spre dezbatere publică?

Apar în aceste scenarii forțe si oameni pe o structură informațională de tip miceliu, care este acompaniată de foarte multe cutii de rezonanță menite să inducă în spațiul public  confuzie şi neîncredere în puterile statului. Niciodată nu mi-a fost dat să constat o asemenea concertare de energie negativă îndreptată spre puterile suport ale statului. Mă înșel, oare? Nu credeți că e prea mult?

„Fac apel, în calitate de cetățean al acestei țări, ca Parlamentul să devină puterea statală de referință a României, iar puterile statului, în totalitatea lor, să aibă ca gen proxim numai LEGEA”

Haideți să lăsam forțele politice aflate acum şi vremelnic la guvernare să pună în aplicare cele promise în campania electorală şi inserate în programul lor de guvernare. Noi, ca şi alegători responsabili și exigenți, să-i taxăm atunci când încep sa devină aproximativi în derularea activității guvernamentale. După opinia mea, începutul este optimist şi cred că intențiile sunt bune.

Fac apel, în calitate de cetățean al acestei țări, ca Parlamentul să devină puterea statală de referință a României, iar puterile statului, în totalitatea lor, să aibă ca gen proxim numai LEGEA, diferența specifică fiind atribuțiile constituționale astfel încât să existe acel check and balance ce caracterizează democrațiile consacrate, în scopul evitării unei crize societale.

Nu pot încheia fără a sublinia faptul că un conducător trebuie să țină minte trei lucruri: mai întâi, că el conduce OAMENI, al doilea, că îi conduce după LEGE şi al treilea, că NU CONDUCE TOTDEAUNA!

Jurist Iulian BADEA

Secretarul Primăriei comunei Nadeş