Raport din Parlamentul României (I). Despre durerile sănătății cu Florin Buicu

Redacția Zi de Zi, prin subsemnata, a fost pentru câteva zile în Parlamentul României pentru a vedea ce muncesc aleșii noștri de-a lungul săptămânii. Vizita a fost una neanunțată, astfel că parlamentarii mureșeni nu și-au ascuns surpriza de a mă vedea, însă întâlnirile au fost plăcute, cel puțin din al meu punct de vedere. Ceea ce mi-a făcut sarcina mai obiectivă. Cum se vede activitatea parlamentarilor mureșeni, vă invităm să aflați într-un serial realizat, în marea sa parte, la Palatul Parlamentului. Începem cu deputații. Parlamentarul Corneliu Florin Buicu continuă și în acest mandat să fie președintele Comisiei pentru sănătate și familie din Camera Deputaților. Între două întâlniri, m-am strecurat și eu în al său program și am discutat despre mai toate urgențele sănătății românești. Intenții bune există, spun eu, o profană a domeniului, însă notele le vor da pacienții și aparținătorii lor.

Am preferat să plec încă de duminică spre București, unde am ajuns aproape de ora 8 seara, călătorisem de pe la 12.30 cu microbuzul până la Sighișoara și de acolo cu trenul (eu mai cred, deși mă mai enervez, în transportul feroviar românesc) deoarece, de a doua zi, mă aștepta un maraton parlamentar.
Mai fusesem în Parlament și știam că, deși par că stau degeaba pe acolo, în plen, în realitate, e destul de dificil să prinzi o oră de discuție liniștită cu un parlamentar. De obicei, poveștile sunt îngrămădite între întâlniri, ședințe de grup parlamentar, comisii și, mai amplele, de plen. Așa că totul e pe fugă și interviurile contratimp.
Luni e însă, aparent, o zi mai lejeră. Aparent pentru că ziua nu începe chiar la 8.30 și depinde și de numele parlamentarului cu care stai de vorbă.
Pe Corneliu Florin Buicu l-am prins între două întâlniri la biroul său de președinte al Comisiei pentru sănătate și familie din Camera Deputaților. E de menționat că doar președinții de comisii au propriile birouri, ceilalți deputați fie își petrec parcimoniosul timp dintre două comisii și o ședință în plen la birourile comisiei, fie la cele de grup parlamentar.
Cu Florin Buicu am vorbit preț de mai bine de 20.000 de semne transcrise, însă, pentru unitatea de spațiu a serialului, unele aspecte le vom prezenta separat.
Deputatul mureșean este deosebit de concentrat pe subiectul de sănătate, astfel că discuția curge invariabil spre acesta, după politețurile de introducere.
În acea dimineață, parlamentarul își începuse ziua de luni la Institutul Fundeni, unde la ora 8 a avut o întâlnire legată de transplant. Ca să ajungă la timp, a plecat de la locuința de serviciu la ora 7.15. În paranteză fie spus, din această legislatură, parlamentarii din afara Capitalei nu mai primesc locuință de serviciu, astfel că, dacă nu apelează la o agenție imobiliară, se transformă și în vânători de locuințe pentru perioada pe care o petrec la Parlament. Pentru cazare, suma forfetară însă e frumușică – 4600 de lei, dacă ne raportăm, spre exemplu, la salariul mediu net din România.

Ce facem cu transplantul?

Dar să revenim la povestea noastră. Ne aflăm, prin poveste, la Institutul Fundeni. Povestea este amplă și se leagă de toate tipurile de transplant, iar deputatul susține ideea că trebuie încurajată și sprijinită dezvoltarea de centre pentru ca transplantul să fie efectuat în România. “Noi cheltuim o mulțime de bani pentru pacienți care merg să se opereze în afară, în condițiile în care avem specialiști în România capabili să facă partea de transplant. Încurajarea dezvoltării de centre de transplant e necesară în România. Acest lucru se poate face în cadrul unui program foarte clar, cu pași, cu responsabili, cu sume alocate, astfel încât să putem asigura românilor, în România, transplanturile de care au nevoie și la prețuri mai mici, pentru că un transplant în România costă doar a zecea parte până la jumătate din costul unui transplant în străinătate. Practic, avem în momentul de față pacienți care necesită transplant, dacă am asigura centrele în care să se desfășoare această activitate, cu sumele pe care le plătim în exterior am putea dezvolta aceste centre în România”, ne explică deputatul mureșean.
De ce nu s-a întâmplat până acum, dacă avem specialiști, iar costurile sunt mult mai reduse, rămâne o întrebare la care răspunsul e pe la Guvern, Agenția de Transplant și ce instituții or mai fi implicate.
Întâlnirile asemenea celei de la Institutul Fundeni sunt însă numeroase.

Soluții la „exporturile paralele”

La Palatul Parlamentului, intrarea dinspre Parcul Izvor (senatorii vin la muncă pe la intrarea de peste drum de Academia Română), deputatul a ajuns înainte de 9.30, oră la care avea programată o întâlnire cu reprezentanții distribuitorilor de medicamente din România.
Temele care, de altfel, s-au regăsit și se regăsesc și în mass-media au fost, succint, comerțul intracomunitar, prețul medicamentelor, taxa claw-back.
“Au subliniat faptul că luarea unei măsuri fără a defini integrat o politică a medicamentului ar fi în măsură să destabilizeze piața. Și atunci propunerea lor era de a avea în 2-3 luni de zile un material mai amplu care să cuprindă începând de la prețul produsului farmaceutic, marjele de preț sau modalitatea de decontare, fie sub formă de marjă, fie sub formă de serviciu farmaceutic sau serviciu de distribuție, modalitatea de calcul a claw-back-ului la medicamente, cum se stabilește pentru generice sau pentru inovative, dacă mai avem nevoie de taxa claw-back, având în vedere că acest mecanism a fost introdus în România în momentul de criză economică, sau putem gândi o altă modalitate de sprijinire de către cei care cresc piața farmaceutică. A rămas ca în săptămânile următoare să stabilim un grup de lucru la care să participe și reprezentanții producătorilor și ai distribuitorilor, ai Ministerului Sănătății, ai Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, ai Agenției Naționale a Medicamentului, astfel încât toate aceste prevederi, necesitatea de politică a medicamentului în România, fie să apară ca lege separată, fie să fie inclusă în Codul Sănătății pe care sperăm să îl avem până la finalul anului”, ne-a sintetizat deputatul discuțiile cu reprezentanții asociației de profil.
Deputatul ne-a mai spus că, după anularea Hotărârii de Guvern 800 din 2016 pentru aprobarea Metodologiei privind modul de calcul şi procedura de avizare şi aprobare a preţurilor maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizaţie de punere pe piaţă în România, demersurile vor continua astfel încât principiile de stabilire a prețului la medicamente să fie în lege și nu în ordin de ministru.
Pentru limitarea comerțului intracomunitar de medicamente, celebrele de acum exporturi paralele, în urma cărora medicamente ieftine au dispărut în mod legal din depozitele distribuitorilor din România spre țări europene unde au un preț mai ridicat, sunt căutate soluții. “Trebuie să identificăm un mecanism prin care de cantitățile de medicamente pentru România să beneficieze românii. Fie că vom vorbi de stabilirea unei medii a celor mai ieftine trei țări de la nivel european, deci nu cele din coș (n. red. coșul e reprezentat astăzi de prețurile din 12 țări europene, printre care Germania, Ungaria), fie că vorbim de o altă modalitate, acest principiu trebuie să se regăsească în lege, ceea ce va aduce mult mai multă predictibilitate. Și de asta ne dorim un sistem care să fie transparent, să îți ofere predictibilitate, adică să știi cum și care vor fi prețurile de înregistrare. Trebuie să rezolvăm problema retragerii de medicamente, pentru că România, la rândul ei, este țară de referențiere pentru alte țări europene sau pentru alte țări din lume, (…) trebuie găsită varianta prin care producătorul să aibă interesul să își înregistreze produsul în România, dar prețul respectiv să poată fi totuși plătit de români”, a subliniat Corneliu Florin Buicu.

Codul Sănătății până la finalul anului

Iar de la legislația în domeniul farmaceutic, discuția a alunecat spre un proiect de act normativ mult mai complex, în care s-ar putea regăsi și aceasta, după cum scriam deja mai sus – Codul Sănătății. Proiectul ar urma să strângă în același loc Legea 85 din 2006, contractul cadru de furnizare de servicii medicale și farmaceutice, care să devină multianual, statutul personalului medical, norme de aplicare a diferitelor acte normative etc.
“Ideea e să eliminăm, practic, birocrația și să avem un contract cadru între finanțator – Casa de Asigurări – și furnizor și, doar dacă apar modificări în structura furnizorului, să fie aduse datele suplimentare, dar nu cum e acum că, în fiecare an, fiecare furnizor este obligat să aducă aceleași hârtii pentru a face această contractare. Codul în sine va cuprinde, pe de o parte, mare parte din actuala Lege 95, contractul cadru, dar, de exemplu, este o părere personală, nu am luat o decizie pe acest subiect, avem nevoie de modificarea statutului, de definirea statutului personalului medical în România. Vorbim, spre exemplu, despre faptul că în Legea 95, medicul nu este funcționar public, dar, pe de altă parte, din perspectiva Codului penal, medicii sunt funcționari publici. Și atunci, printr-o redefinire a statutului personalului medical, o dată pentru totdeauna, să lămurim aceste lucruri”, opinează președintele Comisiei pentru sănătate și familie.
Bineînțeles, tematica legată de statutul personalului medical e mult mai amplă și nu ocolește problemele legate de drepturile și obligațiile acestuia, de salarizare etc.
“Vă voi da un exemplu pe care alte state europene îl folosesc. În țările europene nu pot să oblig un medic să lucreze pe ambulanță sau la SMURD peste vârsta de 55 de ani, ci îi dau dreptul la vârsta de 55 de ani fie să se pensioneze, fie să lucreze în altă specialitate. Dar nu îl pot obliga la 63 de ani să fugă pe teren ș.a.m.d. Sunt anumite specialități medicale, iarăși, foarte epuizante. Multe țări europene, de exemplu, neurochirurgilor le dau posibilitatea la 55 ani să se pensioneze dacă vor. E un drept și nu o obligație. Poate aceste lucruri ar trebui să se regăsească în statut”, menționează Corneliu Florin Buicu.
La discuția cu Codul Sănătății am rămas cu o întrebare suspendată. Ce vor să fie acele contracte cadru multianuale?
Parlamentarul mi-a exemplificat cu problema vaccinurilor care astăzi se contractează anual.
“La nivel mondial sunt 2-3 producători pentru anumite categorii de vaccinuri, astfel că avem o problemă de predictibilitate a cantităților utilizate în România. În momentul în care am face aceste contracte pe o perioadă, spre exemplu, de patru ani, atunci acel producător ar ști că în România avem nevoie de o cantitate mult mai mare și România devine importantă pentru acel producător, astfel încât să putem asigura continuitatea aprovizionării cu vaccinuri. Dar aceasta nu se poate face decât dacă avem un buget multianual, din care să putem asigura, de fapt, finanțarea pentru aceste doze”, ne explică acesta. Tangențial ajungem și la legea vaccinării, care era în pregătire la Ministerul Sănătății și care vine în contextul în care acoperirea vaccinală a scăzut dramatic în România. Între timp, legea e așteptată în Parlament.
O prognoză pentru Codul Sănătății? 1 ianuarie 2018. “Pare departe, dar pentru volumul de muncă e un termen foarte scurt și prin aceste întâlniri care au loc pe segmente diferite încercăm să constituim grupuri de lucru pe fiecare din titlurile acestui cod”, conchide Corneliu Florin Buicu.

Ce o fi studiul individual?

Un aspect care vi se poate părea amuzant este partea de studiu individual din activitatea parlamentară programată spre sfârșitul săptămânii petrecute în București, pentru că, vineri, parlamentarii au deja activitate în teritoriu, în circumscripția electorală în care au fost aleși. Dacă își iau munca în serios, această activitate de studiu individual e foarte importantă, pentru a ști ce se discută în comisie, ce dezbat și aprobă în plen. “Am avut pe ordinea de zi a comisiei în luna ianuarie toate actele normative aflate în portofoliul comisiei rămase din mandatul anterior. E foarte mult de citit, pentru că ați văzut cum arăta o modificare – o ordonanță și un raport -, care avea 70 de pagini, acela este un proiect cu amendamente înaintat plenului. Gândiți-vă că pe ordinea de zi a fiecărei ședințe avem de la 1 până la 8 acte normative de acest tip. În afară de ședințe, întâlniri, ai foarte mult de citit pentru a te pregăti pentru ședințele de comisie. Citești zeci – sute de pagini ca să poți să susții un amendament, să îl argumentezi în comisie. Așadar, în afară de activitatea propriu-zisă din comisie, ai studiu individual care e necesar pentru a lua o decizie în cunoștință de cauză”, ne-a explicat Buicu.
Spre exemplu, legat de ordonanța privind managementul spitalelor, acesta a solicitat Comisiei de afaceri europene răspunsul la întrebarea dacă există vreo prevedere în Tratatul Uniunii Europene referitoare la incompatibilitățile privind managerii de spitale. Nu a fost însă singura dilemă legată de acest act normativ emis de penultimul Guvern.

Programul continuă… alert

Cam pe aici s-a încheiat interviul, pentru că deja ajunseseră reprezentanții Consiliului Investitorilor Străini, care aveau programată o întâlnire la ora 12, pe temele: finanțarea sistemului de sănătate, accesul la medicamente, prețul la medicamente și exportul paralel, planul de promovare a sănătății, legea sănătății – codul sănătății, sisteme moderne de IT, număr adecvat de specialiști în sistemul de sănătate, prioritățile Comisiei de sănătate și colaborarea pe viitor cu Consiliul Investitorilor Străini și cu mediul de afaceri în general.
Programul deputatului a continuat la ora 14 cu întâlnirea cu ceilalți președinți, vicepreședinți sau secretari de comisii din cadrul PSD, pentru a pregăti întâlnirea de grup care era stabilită la ora 15, unde fiecare comisie urma să își prezinte prioritățile.
De la 16 la 18 a fost în ședința în plen cu vreo câteva zeci de proiecte de acte normative cu rapoarte de aprobare, respingere sau unele intrate pe ordine de zi suplimentară.
Însă, după cum avea să sublinieze, deși era poate cea mai relaxată zi din săptămâna de lucru, după plen, deputatul Buicu mai avea programată o întâlnire cu un medic care avea o problemă legată de accesul la tratamente pentru o boală rară.
Ziua de marți a debutat la ora 8.30, pentru cei care s-au înscris pentru sesiunea de declarații politice (n. red. e cam goală sala la susținerea acestora), de la ora 10 a început sesiunea de plen până la 13-13.30 când a avut loc votul final. De la ora 14 – 14.30 a început ședința Comisiei pentru sănătate. “Pe agenda comisiei de sănătate avem Ordonanța 2 din 2017 care stabilește salarizarea în sistemul bugetar, avem niște amendamente de depus, noi avem un aviz de făcut care va fi înaintat Comisiei de muncă și Comisiei de buget, încercăm prin amendamentele și avizul pe care îl vom da să rezolvăm o parte din problemele care nu au fost rezolvate prin Legea 250 de aprobare a Ordonanței 2. Este vorba de mici greșeli inerente. De exemplu este vorba despre faptul că nu am inclus, în măririle de salarii, personalul clerical care își desfășoară activitatea în spitale, deși ei sunt angajați ai spitalelor, de faptul că în grila de salarizare, la un moment dat, au apărut greșeli în tabel pentru că vorbim despre niște anexe cu foarte multe tabele și, de exemplu, apărea că salariul pentru asistentul care lucrează în serviciile de urgență la cabinetele de medicină dentară este ceva mai mare decât salariul medicului dentist, a fost efectiv o greșeală de redactare. De asemenea am mai lucrat la salarizarea personalului din centrele de transfuzii și, bineînțeles, la o scăpare din Legea 250, în care un șef de secție avea salariul mai mic decât salariul medicului care lucra în secția de spital. Nimeni nu mai voia să fie șef de secție, de aceea”, ne-a redat președintele comisiei ordinea de zi a următoarei ședințe la care nu prea aveam cum să participăm pentru că lista de parlamentari era încă lungă.
În general, dezbaterile dintr-o săptămână se soldează cu un raport, raportul poate fi de aprobare, aprobare cu amendamente și de respingere, care este înaintat plenului și, în general, acesta intră în dezbaterile plenului în săptămâna sau săptămânile următoare întocmirii raportului, în funcție de cât amplu este.

Cum lucrează comisia?

În Comisia pentru sănătate și familie sunt 19 membri – 9 PSD, 4 PNL, 2 USR, 2 PMP, 1 UDMR, 1 ALDE – din care 15 nu au mai fost parlamentari, iar o parte nu a activat în domeniul sănătății.
Vă întrebați probabil cum colaborează un grup atât de eterogen?
“La nivelul comisiei de sănătate am încercat ca varianta finală pe un proiect de lege să fie negociată și acceptată de toate partidele, nu știu dacă am reușit tot timpul, am încercat să nu facem politică, ci să facem politică de sănătate, interesul să fie, de fapt, în beneficiul politicii de sănătate și nu a politicii de partid. Bineînțeles că mai apar contrele politice, e normal, de exemplu pe Ordonanța de Urgență 79 (n.red. pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, mai precis privind managementul spitalelor)”, a subliniat parlamentarul social-democrat.

Ligia VORO

Cel de-al doilea episod îl puteţi găsi aici