Mihaela Veronica Moldovan, șef de promoție la „Ioan Bojor”
3 iunie 2019Promoția 2019 a Liceului Tehnologic „Ion Bojor” are în fruntea sa un elev deosebit, în persoana Mihaelei Veronica Moldovan din clasa XII-a D (Resurse naturale și protecția mediului, Tehnician în industria alimentară). Din părinți și bunici rapsozi populari, tanti Rafila Moldovan bunica, și Mihai Moldovan tatăl, Mihaela Veronica s-a evidențiat în cei patru ani de liceu la învățătură, obținând la final media 9,44 pe toți anii de liceu. Momentul despărțirii de liceu a prilejuit adresarea mulțumirilor celor de la catedră, dascălilor care și-au pus amprenta asupra educației celor care vineri, 31 mai și-au luat rămas bun anilor de școală.
„Stimați profesori, dragi părinți și colegi
Este un moment de maximă emoție pentru noi, absolvenții, care ne învăluie amintiri, fețe dragi și zâmbete.
Acum patru ani am pășit pragul acestei școli fiind doar copii, puțin speriați poate, dar cu un curaj uriaș pentru aventura ce ne rezerva viața de licean. Am trait multe emoții printre aceste rânduri de trăiri, școala ne-a ajutat să ne clădim intelectual și spiritual.
Aș dori acum la moment de cumpănă să onorez printr-un „Mulțumesc din inimă” munca profesorilor nostri, dăruirea necontenită fără de care nu am fi azi aici. În numele tuturor absolvenților, cât și al meu personal, le doresc să nu înceteze să ofere lumină, cunoaștere și dragoste de om. Știm că, singurul mod de a onora munca depusă este să ne urmăm visul de a reuși și de a fi fericiți.
Mult succes tuturor și să ne vedem cu bine peste 10 ani!”, au fost cuvintele rostite la momentul asbsolvirii de Mihaela Veronica Moldovan. Mai mult decât atât, versurile au însoțit frumoasa despărțire de anii de școală, de profesori și colegii dragi:
„Timpul e făcut să zboare,
Fără milă capăt pune
Zilelor frumoase-n care
Clopoțelul o să sune.
Doar în suflet mai porți, poate,
Locul care ți-a dat minte.
Nu mai ai ghiozdan în spate,
Nici cui să-i spui „diriginte”.
Lași în bănci colegi și vise,
Jurăminte de iubire,
Zeci de mii de rânduri scrise
Ce vor fi doar amintire.
Pe-astea timpul nu le șterge
Ci-n tine le-adăpostește.
Să nu uiți, oriunde-ai merge,
Clădirea ce te clădește”
Lasă un comentariu