Mănăstirea Doamnei, loc încărcat de istorie și spiritualitate

Printre atracțiile zonei superioare a Văii Mureșului se numără și Mănăstirea Doamnei din Toplița, cel mai vechi așezământ monahal al zonei. Biserica de lemn a mănăstirii datând din 1658 a fost declarată în anul 1955 monument istoric categoria A și are hramul Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie). Se află situată în partea de est a localităţii, la 2 km de centrul orașului și la aprox 1,5 km de șoseaua care leagă Topliţa de Miercurea Ciuc.

Legenda doamnei Safta

Biserică a fost ctitorită de doamna Safta, soţia domnitorului moldovean Gheorghe Ștefan (1653-1658), în anul 1658, când acesta a fost alungat de pe tronul Moldovei, fiind nevoit să ia drumul pribegiei în Transilvania. Legenda spune că în acele timpuri aflându-se în pribegie, doamna Safta plătise cu bani mulţi câţiva meșteri de-ai locului pentru ridicarea unei biserici mari, asemănătoare cu cele din Moldova. După o vreme s-a întors să vadă ctitoria, dar a rămas foarte dezamăgită de construcţia pe care o găsise ridicată din banii mulţi pe care îi lăsase. În schimbul construcţiei mari, impunătoare, de zid pe care și-o dorise, a găsit o bisericuţă mică, din lemn. Se spune că de supărare a luat-o pe pârâul care azi îi poartă numele, Pârâul Doamnei, și acolo, de necaz, și-a găsit sfârșitul.

Reparație morală după secole

Multă vreme așezământul monahal de la Pârâul Doamnei a fost lăsat în paragină. Lucrările de reparaţii au început abia pe la mijlocul secolului trecut, de către stareţul Mănăstirii Sf. Ilie, arhiereul Emilian Antal, fiind apoi continuate și finalizate de către pr. Arhimandrit Mihail Goia și pr. Arhimandrit Emilian Telcean de la aceași mănăstire. O vreme așezământul a funcţionat ca schit al Mănăstirii Sf. Ilie. Abia după înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Coasnei și Harghitei, în 1994, străvechiul așezamânt monahal a devenit mănăstire de maici, așa cum a hotărât ÎPS Ioan, arhiepiscopul Covasnei și Harghitei. S-au realizat aici, în ultimii ani, ample lucrări de reparaţii și modernizare a vechilor construcţii la care se adaugă o biserică nouă, de zid, cu hramul paraclisului ,,Duminica Samarinencei” și cel de-al doilea hram ,,Ioan Maximovici”(2 iulie).„Având bisericuța mică monument istoric , construită în 1658, tot aveam în gând să-l rugăm pe Înaltul Ioan (Înaltpreasfinţia Sa Ioan Selejan) care a fost aici episcopul locului, să ne lase să facem o biserică în stil moldovenesc, pentru că Doamna Safta care a făcut mănăstirea a fost moldoveancă. Ea a lăsat o sumă imensă de galbeni la câțiva boieri din neamul Teslovanilor , dar aceștia au cheltuit banii în alte scopuri , iatr când Doamna a venit din exil a găsit bisericuța mică din lemn și tare s-a supărat, și din ce am înțeles, din această cauză i s-a tras și sfârșitul. La 360 de ani distanță, Dumnezeu așa a rânduit să vină aici un grup de maici de la Tismana. Timp de 15 ani Dumnezeu a rânduit să primim o parte din Sfintele Moaște ale Sfântului Ioan Maximovici , moaștele lui fiind în San Francisco, Statele Unite. Arhiepiscopul de acolo ne-a dat și nouă o părticică cu îndsemnul să-i facem sfântului o biserică. Biserica veche, construită la 1658, a rămas cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserica”, fiind cea mai veche biserică din cele trei județe , Harghita, Covasna și Mureș, bisericuța fiind de altfel bijuteria locului.”,spune maica Ecaterina Murariu, stareța mănăstirii.

„Dumnezeu lucrează cel mai mult, nici nu ne dăm seama de unde reușim să facem față”

Deși prinsă cu treburi, maica stareță Ecaterina ne-a primit cu drag, prilej să ne povestească despre cum e rânduită mănăstirea.

„Este foarte multă activitate , în primul rând slujbele pe care le săvârșim în fiecare zi, începând cu ora 7 dimineața, Ceasurile, Obednița. Miercurea, vinerea, sâmbăta și duminica se face și Sfânta Liturghie, apoi fiecare merge la ascultarea Lui, una în grădină, una în bucătărie, paraclisiera care își face treaba în biserică Facem tot felul de produse naturale , siropuri, săpunuri, creme pentru diferite afecțiuni. Avem și un atelier de croitorie și broderie unde facem veșminte, pernițe brodate pentru copilași, fețe de masă brodate, șorțuri. Toate acestea le avem la vânzare la pangar. Mai avem o serie de credincioși care susțin financiar la care le trimitem pachete”, ne-a povestit maica Ecaterina.

Nu poți să nu te întrebi, la așa lucrare minunată cum este Mănăstirea Doamnei, de unde vine susținerea din punct de vedere financiar ?

„Ea vine din lucrul mâinilor. Mai sunt oameni de bună credință care mai vin și mai lasă câte o donație . Cred că Dumnezeu lucrează cel mai mult, nici nu ne dăm seama de unde reușim să facem față. Avem o măicuță care ne tot spună că sigur există un sac de bani de unde tot luăm. De unde să fie acest sac, nici pomeneală. Cred că Dumnezeu vede cum punem atâta suflet și El lucrează cel mai mult. Chiar și acum m-ați prins cu treabă, la făcut de sirop de brad. La fel, facem siropuri din trei plante pentru tuse, podbal, patlagină și cimbrișor, sirop de salcâm , numai să se deschidă floarea, sirop de mentă”, a spus maica Ecaterina.

Minunile Sfântului

Dată fiind dimensiunea mică a bisericii vechi de la 1658, măicuțele, în frunte cu maica Ecaterina au decis să pună bazele unei noi biserici, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Până ca biserica să fie finalizată în totalitate, s-a trecut la amenajarea paraclisului , cu două hramuri, ”Duminica Samarinencei” și ,,Ioan Maximovici”, cel din urmă fiind sărbătorit joi, 2 iulie.„Înaltpreasfințitul Ioan a spus că acest sfânt nu prea e cunoscut, că e un sfânt rus, oamenii nu prea au auzit de el și nu o să-i pună bisericii cele noi hramul sfântului. Atunci am optat pentru un paraclis la demisolul bisericii. Fiind timpul foarte întârziat, era deja 1 octombrie 2013, l-am rugat pe Înaltul Ioan să facem paraclis la demisol. El a spus că timpul este foarte întârziat, că vremea nu mai ține, zona noastră fiind cunoscută pentru iernile destul de lungi. Cred că Sfântul a umblat un pic, a trebuit foarte mult săpat, și la insistențele mele nesfârșite, Înaltul Ioan a decis să facem și un demisol , să-i punem hramul „Sfântul Ioan Maximovici”. Sfântul a făcut atunci cred că prima minune. S-a săpat, astfel că până la 28 noiembrie, vremea fiind una extrem de bună, și am pus cam un metru jumătate cărămidă și din fundația bisericii de deasupra”, spune stareța mănăstirii.

Lucrările au continuat, astfel că, la nici doi ani, a venit momentul sfințirii paraclisului.„L-am rugat pe Înaltpreasfințitul Andrei să vină să sfințim paraclisul pe data de 8 septembrie. Aici ne era promis doar catapeteasma, iconostasul mare, în rest geamuri nu, pardoseală nu, pereții nefinisați. Când a venit Înaltpreasfințitul Ioan ne-a întrebat: voi ce vreți să sfințiți aici? Noi vrem să sfințim paraclisul, să avem mai mult spațiu pentru slujbă, dat fiind faptul că bisericuța este una foarte mică, spațiul la fel, unde cu greu încap 20 de persoane. Preasfințitul s-a uitat la noi, a început să râdă, dar până la urmă și ș-a dat acordul. A venit înainte de hram cu trei zile a văzut că totul e pus la punct. Nici acum nu realizăm cum s-au făcut toate așa ca din apă. Noi când ne-am apucat de biserică nu aveam niciun leu , bazându-ne pe faptul că vom fi sprijiniți de Înaltpreasfinitul Ioan pentru această lucrare. Așa se face că la la 8 septembrie 2015 a fost sfințit paraclisul”, ne-a povestit maica Ecaterina.

„Duminica Samaritencei”, hramul paraclisului

De rânduiala mănăstirii se îngrijesc 8 maici, împreună cu părintele duhovnic Spiridon Străchinaru, fapt ce justifică hramul paraclisului închinat Sfintei Mucenițe Fotini.„Fiind o mănăstire de maici, la sfințirea paraclisului Înaltpreasfințitul Ioan ne-a rugat să punem numele și unei sfinte. Atunci ne-am gândit la Sfânta Samariteanca, Sfânta Fotini, primul hram fiind, „Duminica Samaritencei”, a cincea Duminică după Paști”, a punctat maica Ecaterina.