Portul popular săsesc, prezentat de Muzeul „Anton Badea”

5 august 2020

Muzeul Etnografic „Anton Badea” din Reghin continuă, prin intermediul paginii lor de Facebook, să ne prezinte noi și frumoase mărturii ale zestrei de frumos din zona Reghinului, bogăție cu drag păstrată de muzeul reghinean. O astfel de bogăție, ținută în viață de inimoasa comunitate săsească din zona Reghin, este cea a portului popular săsesc, amplu prezentaă de reprezentanții muzeului „Anton Badea”.

Portul tradițional descrie individualitatea unei etnii și este un puternic element identitar și o expresie a valorilor și rânduielii lumii tradiționale. Ca orice costum, el este un artificiu prin care cel care îl poartă comunică despre sine. Veșmântul săsesc este un costum bogat în broderii și podoabe, armonios cromatic şi bine croit. Aceste caracteristici au fost determinate de factori precum zona etnografică, ocazie, statutul în comunitate și vârsta. Toate articolele vestimentare erau lucrate cu pricepere de săsoaice la străvechile războaie de țesut sau, în cazul celor înstăriți, comandate la meșteri vestiți, se arată în prezentarea făcută de reprezentanții Muzeului „Anton Badea”.Potrvit acestora, îmbrăcămintea sașilor se remarcă prin broderii care erau cusute manual, cu migală și răbdare. Broderiile erau realizate cu arnici, în culori primare (roşu, albastru, galben, negru) pe piele, postav sau pânză de bumbac, in și cânepă, toarse și țesute în casă. Motivele preferate erau cele florale, cu o simbolistică aparte.

Caracteristicile portului săsesc la bărbați și femei

În ceea ce privește portul femeiesc, în funcție de statutul, de vârsta purtătoarei și ocazia cu care era purtat (fetiță, fată confirmată, femeie măritată, sărbătoare/zi obișnuită) se diferențiază mai multe costume, fiecare cu podoabele sale.

Fetele tinere, de la vârsta de 14 ani până la căsătorie, în general cele confirmate, purtau pe cap o tocă înaltă, cilindrică, din catifea neagră numită ,,borten”. Acesta se purta și în biserică, la luarea anafurii. De borten, în partea din spate, este prinsă o fundă din catifea viu colorată. Până la măritat, coronița este colorată, iar în ziua nunții, coronița miresei este albă. La miezul nopții, când tânăra fată trece la un alt statut, acela de femeie măritată, bortenul este înlocuit cu ”ceapța”. Fiecare ceapță are panglici speciale viu colorate, ce curg pe spate, care sunt rânduite a fi purtate împreună.

Costumul săsesc femeiesc este prevăzut, în partea superioară, cu cămașa albă din jolj, cusută manual cu bumbac negu, încrețită la gât. În partea inferioară, cămașa se continuă cu poalele albe tot din jolj. Peste poale se poartă șurțul alb, pe care adesea este cusut numele purtătoarei sau data când a fost lucrat, care se termină cu dantelă- cipcă, iar la brâu este strâns cu un cordon cu motive florale. Încălțămintea obișnuită sunt ghetele cu tureac înalt.

Portul săsesc bărbătesc are o cromatică mai simplă, predomină nuanțele de alb și negru, dar, în funcție de zone, întâlnim și costume colorate. În funcție de zonă, existau câteva piese de îmbrăcăminte specifice. Cămașa bărbătească este lucrată din pânză de casă și cusută manual iar peste aceasta se poartă vesta din pâslă. La mijloc, cămașa este fixată cu un chimir din piele. La gât, cu un puternic aspect decorativ, este legată o cravată specifică costumului.

Costumul era adaptat ocaziei, zi de lucru sau de sărbătoare. În zilele lucrătoare se purtau ițari albi din pâslă iar în zilele de sărbătoare ițari negri.

Capul era acoperit cu o pălărie rotundă, cu marginea lată, de pâslă, cu panglică și cănac, tot un element specific costumului de sărbătoare. Întreg costumul este întregit cu cizme din piele cu tureac înalt.„Costumul săsesc azi, este purtat cu diferite ocazii, la sărbători sau la evenimente deosebite, cum este și întâlnirea anuală a șașilor din Transilvania, care, în anul 2016, a avut loc la Reghin, sau cu ocazia evenimenului Maifest, sărbătoarea sașilor reghineni.Ca orice element de cultură tradițională, portul popular săsesc a pierdut și el din semnificația și simbolurile de altădată, lucru care s-a reflectat și asupra meșteșugului confecționării costumelor. Dar, cu toate că tradiția portului și realizării costumului tradițional săsesc este tot mai rară azi, mai putem găsi zone care încearcă continuarea meșteșugului în județul Mureș, spre exemplu, în satele cu etnici sași, Uila, Batos, Dedrad”, se arată în încheierea prezentării portului săsesc de către reprezentanții Muzeului „Anton Badea”. (A. Z.)