VIDEO-INTERVIU cu Alexandra Bordaș, șefă de promoție la Colegiul Național ”Al. Papiu Ilarian”

Echipa cotidianului Zi de Zi îi felicită pe liceenii absolvenți ai promoției 2021/2022 și le urează mult succes atât la examenele viitoare, cât și în viață. Din dorința de a promova excelența în învățământ, vă vom prezenta interviuri realizate cu șefi de promoție ai liceelor mureșene, pe care de asemenea îi felicităm pentru parcursul excepțional urmat în cei patru ani de liceu cu seriozitate, pasiune și poate chiar cu sacrificii. Astăzi, interlocutoarea noastră este Alexandra Bordaș, șefa de promoție a Colegiului Național ”Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu Mureș, profilul Uman.

Reporter: Pentru început am să te rog să faci o scurtă prezentare de-a ta.

Alexandra Bordaș: Am aproape 19 ani, o să îi împlinesc în august. Am absolvit cele patru clase (cei patru ani de liceu – n.a.) cu media 9,91. Pot să mă mândresc că în toți cei patru ani am excelat, am avut mereu media peste 9,90 și mă bucur să mă aflu aici, azi.

Rep.: Felicitări! Asta înseamnă că ai avut doar medii de 10 și câte o medie de 9. La ce materie ai avut 9?

A.B.: În primii ani când în programă mai era și fizica și chimia câteodată acolo era câte o medie de 9, iar în ultimul an era la matematică un 9. Deci eu zic că e bine.

Rep.: Unde ai făcut gimnaziul?

A.B.: La Școala Gimnazială ”Friedrich Schiller” din Aleea Carpați.

Rep.: Și de ce ai ales tocmai Colegiul ”Papiu”?

A.B.: Voiam să fiu în elită, între ghilimele. Știm bine, cele două colegii, ”Unirea” și ”Papiu”, se aflau în capul listei și le-am pus pe ambele, sincer. Mă bucur că am ajuns la ”Papiu.”

Rep.: Cum au fost cei patru ani de liceu? Ce amintiri au rămas?

A.B.: Au rămas foarte multe amintiri frumoase și acum că mă gândesc la trecut erau acele zile stresante cu teste și examene și îmi dau seama că toate acele zile mai negative m-au ajutat să îmi dau seama că au fost zile foarte, foarte frumoase și amintiri pe care le prețuiesc și o să le prețuiesc probabil mulți ani înainte.

Rep.: A avea tot timpul note mari înseamnă și o anumită presiune, o presiune pe care elevul o pune singur pe el, o presiune din partea familiei, o presiune din partea colegilor. La tine cum a fost, ai resimțit o asemenea presiune?

A.B.: A fost mereu o presiune interioară, părinții nu mi-au spus niciodată nimic legat de note. Era munca mea pentru mine oarecum și am vrut mereu să știu că indiferent de rezultat, eu am lucrat cât de mult s-a putut. A fost o presiune absolut interioară și încă o să fie probabil mulți ani înainte. E un lucru negativ și pozitiv în același timp.

Rep.: Ai învățat de fapt ca să știi, pentru tine, nu neapărat pentru notă…

A.B.: Da, bineînțeles, cum am spus înainte, munca mea pentru mine și arată cât de mult mă respect și cât de mult îmi respect interesele.

Rep.: Spune-mi te rog care e secretul atâtor medii de 10.

A.B.: În primul rând interesul. Cred că dacă pur și simplu mergi fizic și mental și te implici, deja e o notă mare și munca în plus și efortul depus în plus, oarecum e garantată o notă mare.

Rep.: În plus înseamnă după-mesele sau un elev învață și noaptea?

A.B.: După-mesele. Noaptea nu prea, țin mult la somnul meu, eventual într-un context în care era o petrecere sau aveam alte alternative de a-mi petrece timpul liber. Da, mai erau momente în care ziceam că las învățatul și mergeam și mă distram, dar de multe ori am ales să învăț, să studiez, să mă dezvolt pe mine ca persoană.

Rep.: Apropo de dezvoltarea personală, poți să îmi spui, te rog, și ce alte activități, preocupări, hobby-uri ai avut în acești patru ani pentru că nu totul se rezumă la a învăța.

A.B.: În primii ani de liceu am și fost un dansator la Ansamblul ”Spice Mureșene”. Se împlineau 9 ani când am renunțat. Între timp, începând din clasa a V-a – a VI-a am scris poezii și încă o fac. Am și publicat alături de doamna profesoară de limba și literatura română, doamna Blaga Anca, un volum colectiv de care suntem toate foarte mândre. Îmi place să îmi petrec timpul liber practicând diverse activități creative sau cu voluntariate. Toată familia e implicată într-un anume voluntariat, de exemplu la Centrul de Noapte din Târgu Mureș, unde ajutăm cu diferite activități pentru strângerea de donații, sau mama mea gătește aproape mereu mâncare pentru acei oameni.

Rep.: Deci ai făcut voluntariat alături de familie?

A.B.: Da, e ca o tradiție.

Rep.: Ce planuri de viitor ai în ceea ce privește studiile?

A.B.: Nu e un plan definitivat. Îmi place să cred că sunt spontană și că inima și sufletul și dorințele mele mă dirijează. Probabil o să merg pe partea aceasta umană legată de litere, de literatură, poate chiar psihologie. Nu știu încă sigur, dar o să fie ceva asemănător.

Rep.: Revenind la cei patru ani de liceu, știu că ai avut un discurs la festivitate. Poți să ne spui așa, în linii mari, ce le-ai transmis colegilor, dascălilor, părinților?

A.B.: Discursul în sine cuprindea o poezie special creată cu acest prilej. În mare parte mulțumeam profesorilor mei, profesorilor mei de acasă, adică părinții, profesorilor mei de la școală. Am folosit metafora tabloului, ca și cum eu, ca elev, și noi, ca și elevi, am fi un tablou pe care profesorii au pictat, au pus forme și au construit ce au putut ei, iar eu mergând la facultate și mai departe în viață, în existență, o să-mi adaug culori și propriile mele forme și desene.

Rep.: Actuali și foști elevi de la ”Papiu” vorbesc destul de frecvent despre ”spiritul Papiului.” În ce constă acest spirit?

A.B.: În general, nu știu. Pentru mine, ”spiritul papiist” a însemnat dedicare, muncă, dedicare sufletească în munca pe care o depun, pur și simplu a lucra pentru ceea ce vrei să devii, a lucra activ și implicat.

A consemnat Alex TOTH