Copilul meu are diaree. E grav? Când să merg la medic? Interviu cu dr Alina Grama

Ai pregătit o listă întreagă cu cele necesare în vacanța cu copiii. Dar, ai luat în calcul și situația în care celui mic îi merge burta, așa cum se întâmplă în fiecare vară, de câte ori mergeți în concediu? Dr Grama Alina Corina, medic primar pediatru, specialist Diabet, Nutriție și Boli metabolice, doctor în medicină, ne explică în detaliu, care sunt cauzele diareei la copii, ce tratament să aplici și cum poți preveni această situație neplăcută.

Dna doctor, fiecare părinte s-a confruntat cel puțin o dată, în special în vacanțe, cu faptul că celui mic îi merge burta. Ce este diareea?

Cuvântul “diaree” este derivat din cuvântul grec “diarrhoia”, care înseamnă “pierdere de fluide” pe cale digestivă (intestinală). Diareea se referă la o deviere de la normalitate a frecvenței și consistenței scaunelor, respectiv fie o creștere a frecvenței scaunelor, fie o scădere a consistenței acestora, respectiv caracterul apos al scaunelor care reprezintă caracteristica esențială pentru a defini scaunul diareic; putem întâlni ambele modificari: creșterea frecvenței si caracterul apos al scaunelor.

De exemplu sugarii pot avea până la un număr dublu (față de numărul obișnuit) de scaune pe zi, iar la copiii mai mari pot apărea trei sau mai multe scaune moi sau apoase pe zi. În funcție de etiologie, frecvența scaunelor poate crește dramatic – chiar până la 20 de scaune pe zi, ceea ce duce la deshidratare severă. Este o boală comună pe care majoritatea copiilor o experimentează din când în când. Pe plan mondial, diareea este una din cele mai comune cauze de morbiditate si mortalitate la copiii din întreaga lume. Această boală, a cărei frecvență și gravitate este strâns legată de sărăcie, este prezentă și în țările avansate economic.

Diareea acută este forma de diaree ușoară cu durata de 1-2 zile, până la 2 săptămâni, de cele mai multe ori fiind cauzată de un virus. Se manifestă prin scaune moi sau apoase, urât mirositoare, frecvente ca număr, crampe și disconfort abdominal, dureri de burtă și colici la emiterea scaunului, umflarea abdomenului (balonare), greață și/sau vărsături, febră, refuzul alimentației, scaune cu sânge sau mucus, colorate diferit față de normal, stare generala alterată, oboseală, cearcăne, somnolență, piele și buze uscate, pierdere în greutate, eritem fesier.

Care sunt cauzele?

Cauza cea mai frecventă este dominată de virusuri și în principal de rotavirus în diareile acute ale sugarului și copilului mic, iar reechilibrarea hidroelectrolitică este tratamentul cel mai important.

Când simptomatologia nu e foarte zgomotoasă, cel mai important este să prevenim deshidratarea copilului. Deshidratarea poate avea forme ușoare, moderate sau severe, atunci când poate afecta și inima, plămânii sau rinichii. De aceea, atunci când are diaree, este importnat să ne preocupăm de cât de multe lichide bea copilul nostru și nu atât de cantitatea de mâncare pe care o consumă. Când este deshidratat, sugarul sau copilul se joacă mai puțin, urinează mai rar, e mai somnoros, plânge fără lacrimi, fontanela (zona moale a capului) este deprimată, pielea și mucoasele sunt uscate, prezintă riduri și pliuri cutanate persistente.

Diareea cronică are durata de peste 2 săptămâni și necesită investigații obligatorii care să identifice cauzele.

La sugar și copilul mic sunt în majoritate cazurilor, de cauză infecțioasă, respectiv sunt gastroenterite infecțioase. Acestea sunt determinate, în ordinea frecvenței, de: virusuri (rotavirusuri, cea mai frecventă cauză de diaree la copilul sub 5 ani, adenovirusuri, norovirusuri, COVID-19), bacterii (Escherichia Coli, Shigella, Salmonella, Campylobacter, Clostridium difficile) si, mult mai rar, de paraziți (Giardia poate cauza diaree de lungă durată, cronică) și fungi.

Există situații în care părinții trebuie să solicite de urgență sfatul medicului?

Da, atunci când copilul are vârsta sub 6 luni, are o afecțiune medicală de bază (de exemplu, diabet, boli cardiace, renale, este fost prematur), prezintă diaree cu febră înaltă, copilul este somnoros sau confuz, are diaree cu mucus sau sânge, rehidratarea este dificilă (risc de deshidratare), are diaree contactată în străinătate, dacă simptomele nu dispar în câteva zile, sunt severe sau dacă starea copilului se agravează.

Debutul bolii este de regulă acut. Scaunul diareic este simptomul obligatoriu al bolii, în absența căruia nu se poate afirma diagnosticul. El se caracterizează în primul rând prin caracterul său “apos” și în al doilea rând prin creșterea numărului scaunelor față de numărul considerat normal la copilul respectiv. În plus, mai pot fi prezente în scaun si elemente patologice, respectiv mucus, puroi și sânge.

Mai sunt și alte simptome?

Scaunele diareice pot fi însotite și de alte manifestari clinice. Vărsăturile, cel mai frecvent alimentare, în unele cazuri, preced apariția primului scaun diareic, reprezintă așa-numita “vărsătura inaugurală”. Anorexia sau lipsa poftei de mâncare, prezentă în majoritatea cazurilor, agravează deshidratarea acută și prin lipsa de aport. Febra însoțeste de regulă infecțiile provocate de germeni bacterieni enteroinvazivi, dar poate avea valori înalte și în diareea acută provocată de rotavirusuri. Agravează de asemenea deshidratarea, prin creșterea pierderilor insensibile de apă.  Convulsiile apar în mod obișnuit la debutul dizenteriei si mai rar la debutul diareei provocate de Salmonella. Durerile abdominale sunt prezente în majoritatea bolilor diareice; intensitatea lor diferă, în functie de etiologia acestora, fiind ușoare sau moderate sau cu caracter colicativ. La sugar, durerile abdominale se manifestă prin țipăt și agitație. Eritemul fesier este, de regulă, prezent în diareile acute ale sugarului, care evoluează cu un număr mare de scaune acide.

Cum evoluează această afecțiune?

Majoritatea cazurilor acute, mai ales dacă sunt corect tratate, evoluează într-un interval de 3-7 zile. În acest timp, sau dacă evoluția bolii este mai prelungită, pierderile de apă și electroliți pe cale digestivă se pot intensifica și duc la instalarea unui sindrom de deshidratare acută cu dezechilibre hidroelectrolitice și acidobazice cu diferite grade de severitate.

Este foarte important, încă de la primul contact cu un sugar sau copil mic cu diaree acută, când încă nu se cunoaște forma etiologică de boală, medicul să recunoască forma clinică de diaree, în funcție de intensitatea deshidratării, întrucat acesta îi permite să aleagă metoda cea mai potrivită pentru reechilibrarea hidroelectrolitică. Aceasta are caracter de urgență și se poate realiza fie pe cale orală, cu condiția unei bune toleranțe gastrice fie pe cale parenterală, pentru forma severă.

De obicei, în forme ușoare, diareea la copii dispare de la sine în câteva zile, dar diareea severă sau cronică care durează săptămâni sau luni poate fi un semn al unei probleme grave de sănătate care necesită investigații de specialitate.

Există factori favorizanți care trebuie menționați, prin faptul ca pot impune o gravitate deosebită evoluției bolii : igiena deficitară individuală și a mediului ambiant, nivel scăzut de educație, în general, și de cunoștințele igienico-sanitare ale mamei, în special, locuința improprie, sărăcia, cu rol deosebit de important în evoluția severă a bolilor diareice la sugar, climatul cald, colectivități aglomerate de sugari și copii de varsă mică.

Calea fecal-orală și rolul “mâinii murdare” sunt căile principale de transmitere a infecției digestive cu majoritatea germenilor bacterieni și virali. Alimentele și apa contaminate pot determina adevărate epidemii de diaree.

La copii, frecvent diareea este un simptom în alte infecții, de exemplu infecțiile sistemice, infecțiile tractului urinar, otita medie și otomastoidita, determină așa numita diaree “asociată” care uneori poate chiar masca boala de baza și care, de regulă, evoluează trenant sau recurent, iar vindecarea este condiționată de rezolvarea bolii principale.

Alte cauze de diaree pot fi : greșelile dietetice, care vizează în primul rând sugarul, includ atât aspecte de ordin cantitativ (supraalimentația), cât și de ordin calitativ (nerespectarea principiilor selectivității, progresivității și adaptibilității în introducerea alimentelor de diversificare) pot determina apariția de scaune diareice și vărsături, a căror evoluție este benignă și autolimitată după corectarea greșelilor alimentare, în majoritatea cazurilor.

De menționat și reținut faptul că sugarii sunt mult mai expuși de a prezenta sindrom de deshidratare acută pentru că turnover-ul apei intrate și iesite din tubul digestiv este de 2 ori mai mare decat apa extracelulară, față de adult, și, în plus, la sugarul mic mucoasa intestinală are tendința de a fi mai permeabilă pentru apă, ceea ce îl face să aibă pierderi mai mari în condiții patologice în comparație cu copilul mare.

Diagnosticul se realizează în etapa clinică, pe baza datelor anamnestice, pe particularitatea scaunelor diareice, pe consecințele acestora asupra organismului (deshidratare, stare toxiinfecțioasă, vărsături, etc) și pe datele de laborator absolut necesare pentru certitudinea diagnosticului etiologic.

Diagnosticul etiologic al diareilor infecțioase se realizează în principal prin studiul specimenului fecal prin mai multe tipuri de investigații: coproculturi (culturi bacteriologice), identificarea antigenelor agentului patogen, coprocitograma.

Rezolvarea sindromului de deshidratare acută reprezintă și trebuie sa fie prima preocupare a medicului într-o diaree acută, aceasta fiind urmată de realimentare concomitent cu stabilirea unui tratament etiologic și eventual și a unui tratament simptomatic. În cele mai multe cazuri, dat fiind predominanța etiologiei virale, acest tratament etiologic nu este necesar (practic, el nu există).

Cum poate fi prevenită diareea la copii?

Pentru a stopa răspândirea germenilor implicați în diaree este esențială menținerea unei igiene cât mai bune. Copilul trebuie învățat să se spele pe mâini cât mai des și cât mai corect, să folosească dezinfectantul pe bază de alcool când nu are acces la apă și săpun și să evite contactul cu alți copii cu diaree sau vărsături.

Diareea infecțioasă, virală, bacteriană sau parazitară, sunt contagioase și părinții trebuie să fie preocupați de prevenirea îmbolnăvirii celorlalți membri ai familiei sau a altor copii din colectivitățile în care se află copiii lor. În general, copiii sunt contagioși atât timp cât prezintă scaune diareice, deși, în funcție de agentul care declanșează boala, unii copii pot răspândi boala înainte de a prezenta simptome și se mențin contagioși și la câteva săptămâni de la dispariția acestora.

Mâinile se spală după schimbarea scutecelor la sugari, înainte și după prepararea alimentelor, după folosirea toaletei, după manevrarea lenjeriei murdare, după suflarea nasului sau strănut și după contactul cu animalele de companie.

Se limitează consumul de sucuri îndulcite, consumul de medicamente, mai ales de antibiotice, care pot dăuna echilibrului florei intestinale și slăbesc rezistența acesteia. Vaccinarea anti-rotavirus, protejează împotriva uneia dintre cele mai frecvente cauze ale diareii la copil.