FOTO: Lazar Alpár, reghineanul care dă viață plasticului

Pentru Lazar Alpár din Reghin, pasiunea de a modela nu cunoaște limite, dovadă și profesia care și-a ales-o, cea de tehnician dentar. Pasiunea depășește cu mult latura strict profesională, fiind aprofundată în multe feluri, fie că vorbim de muzică, pictură, și mai nou găsirea unor noi valențe obiectelor din plastic.

„Această pasiune o am din copilărie. Explicabil deoarece familia nu a dus lipsă de artiști, cel mai de seamă reprezentant fiind unchiul meu, artistul plastic Barothi Ádám. Am urmat cursurile Școlii de Arte la Reghin, după care am avut o încercare să dau la Facultatea de Arte la Timișoare, unde credeam eu că se intră mai ușor, ceea ce nu s-a întâmplat. Nu am intrat. Cam atât se rezuma relația mea cu arta, deși pot spune că sunt un consumator înfocat, îmi place pictura, muzica, umblu la vernisaje, concerte dar cam atât în ce privește legătura mea cu arta plastică”, își începe Alpár povestea.

De unde pasiunea pentru obiectele din plastic?

„De vreo doi ani ne-am gândit să să mai introducem o activitate pentru băiatul nostru, mare iubitor de lego-uri. Cum seturile de lego sunt destul de scumpe, acest lucru ne provoacă să găsim tot felul de lucruri alternative prin care să fim mai creativi. Astfel mi-a venit ideea, ce-ar fi să fac niște roboței, niște vehicule, ceva în stil Mad Max sau nave gen Star Wars din plastic. Am ales acest material deoarece există din abundență, și nu trebuie să cheltui niciun ban. Practic, suntem sufocați de atâta plastic care se aruncă peste tot. La un moment dat am văzut un video pe YouTube, o persoană din America care face roboței stil gaming, tot felul de personaje din plastic. Practic de aici mi-a venit ideea. Așa am zis hai să încerc și eu. Cam asta ar fi începutul vizavi de această pasiune. Totul a pornit practic de la un filmuleț de pe YouTube”, povestește Alpár.

Ce a urmat?

„Mi-am dat seama că dacă vreau un robot de exemplu, am nevoie de două piese identice. Așa am început să adun tot felul de obiecte din plastic, dopuri, pet-uri pentru iaurt și tot felul de alte lucruri. Când am avut o pereche, respectiv cele două bucăți, am început să le lipesc cu Super Glue. De ce o pereche? Ca să fie ceva simetric. De exemplu, dacă fac o navă, musai să aibă două motoare sau patru motoare. Sau la un robot, e vorba de brațe, picioare, tocmai pentru a fi ceva simetric. Am desfăcut videocasetofoane, radiouri, filtre de apă, din care am luat componente pentru creațiile mele. Încet, încet, mulți dintre prietenii mei au văzut cu ce mă ocup și au devenit pur și simplu niște agenți care îmi asigură plasticuri din astea reciclabile. Astfel apar niște chestii interesante. Așa se face că materia primă din start e multă și pe gratis. Mai e nevoie doar de Super Glue ca să le lipesc”, spune Alpár.

De unde vine inspirația?

„Mă inspire din filmele preferate, dar nu încerc să copiez anumite modele. Ar fi greu să copiezi de exemplu o navă din Star Wars. Mă uit pur și simplu la obiectul din plastic și parcă aș avea un prospect după care vine totul natural și i-a naștere forma. Când mă împotmolesc la o lucrare, pun piesa jos și mă apuc de cu totul altceva. De exemplu, cânt la chitară până îmi vine ideea. Am câteva piese pe care le-am început acum un an și ceva. Cam 15 luni au stat pur și simplu în pivniță, începute și neterminate pe care le-am finalizat în cele din urmă în urmă cu o lună. Nu e ca la o pictură, ai terminat-o, ai pus-o în ramă și gata. La obiectele care le fac, poți mereu să mai adaugi câte ceva. Chiar dacă băiatul meu nu s-a implicat în proiectul ăsta, e un fel de consilier, să zic așa. Îmi spune că pot completa cât de mult la o lucrare că nu e niciodată prea mult. Așa se face că aș putea mult și bine să dezvolt aceaste mici creații. Pot spune că forma finală se lasă așteptată. Fiecare lucrare are dreptul să stea o săptămână pe dulap, vizavi de mine, în spațiul meu vizual. Mă tot uit la ea, o tot învârt, o privesc practic din toate unghiurile posibile, să văd când e ok, după care să o vopsesc. Nu există un moment în care spui că lucrarea e gata, mereu poți mai adăuga câte ceva la ea”, povestește Alpár.

Călătoria plasticului nu s-a terminat pare să spună Alpár prin lucrările sale.

„E un proverb care spune că dacă ai un ciocan în mână, toate obiectele din jur ți se vor părea cuie. La un moment dat m-am plimbat prin parc și am văzut acele capcane pentru șobolani. Mă gândeam că dacă aș avea cinci astfel de capcane aș putea să fac un tren”, spune râzând Alpár. Unde le putem încadra? Roboți, nave spațiale? „E foarte interesant faptul că nu știu cum să le denumesc, de aceea le spun lucrări, în sensul în care nu sunt nici jucării, nici obiecte, pur și simplu lucrări. De exemplu, am o o insectă care aduce mai mult a sculptură. La fel și în ce privește anumiți roboți. Parcă sunt niște personaje din desene animate. Să fiu corect, sunt de toate. Pentru mine sunt niște ființe vii, transformate dintr-o natură moartă care este plasticul în ceva extrem de viu. Aș putea să spun că sunt vehicule postapocaliptice care au scăpat și cumva, printr-o minune au prins formă și viață. Se înțelege că apocalipsa este reprezentată de această grijă tot mai scăzută a omului față de mediu, dovadă că există atâta plastic care se aruncă peste tot”, spune Alpár.

Tehnician dentar, meserie care implică multă răbdare, migală, calități puse în practică și în ce privește această pasiune de a readuce la viață obiectele din plastic. „Dacă la muncă merg zilnic, în ce privește această pasiune, nu pot spune că o fac zilnic. E un hobby, cheltuieli minime și cu o satisfacție imensă. Sunt săptămâni în care nu fac nimic, nici nu mă ating de ele, dar și zile în care, vara mai ales, când lucrez și 5-6 ore pe zi”, declară Alpár. Pot face obiectul unei expoziții aceste lucrări? „Cineva mi-a recomandat că următorul pas ar fi ca aceste lucrări să se și miște, un fel de vehicule telecomandate, dar aici lucrurile se cam complică, e un domeniu unde nu mă bag. Dar de mișcat cu siguranță e posibil, în sensul în care aceste lucrări să iasă din mediul lor și să facă obiectul unei expoziții. M-am gândit la acest lucru. Cineva mi-a spus că, dacă am 15 bucăți deja ar fi ok. Am zis bine, dar totuși n-am fost de acord cu ideea. M-am gândit, hai să fie cel puțin 30 de bucăți. M-am gândit la un anumit aspect, ar fi ok să fac și piese mai mari pentru o expoziție, nu doar să fie o masă numai cu miniaturi și piese de dimensiuni mai mici”, afirmă Alpár. În cazul unei posibile expoziții, cum scoți în evidență proveniența plasticului? „Cineva mi-a sugerat ideea ca să fac prima dată o fotografie cu piesele pe care o să le folosesc, un fel de „How It’s Made?”. Am avut teste Covid neutilizate cu grămada pe care le-am folosit ca și materie primă. Am încercat să fac în așa fel încât omul să nuși dea seama din ce părți sunt făcute anumite lucrări. La fel de bine pot să scot în evidență proveniența, capacul șpray-ului pentru astm, cutia de gumă de mestecat, șamponul cutare sau cine știe ce alt obiect. Când m-am gândit la o eventuală expoziție, m-am gândit și la altceva. M-a pasionat într-o vreme fotografia, pe lângă pictură sau operele din cupru. Așa am gândit să le fotografiez și să fac și niște printuri. Jos să fie expus robotul sau vehiculul, iar deasupra să fie în formă de fotografie dar într-un alt mediu. Chiar și background-ul să fie făcut din lucruri reciclate. Acela ar putea să fie produsul finit, la care nu mai pun absolut nimic, doar semnătura mea”, declară Alpár.

Un scenariu aparent SF, din prisma pasiunii lui Alpár. Cum ar fi ca la fiecare depozit de deșeuri, stație de sortare sau cum s-or fi ele numit, pe lângă cântar și toate cele necesare reciclării, să existe și un spațiu unde să fie expuse obiectele care au fost salvate de la pierzanie. Așa cum Alpar face cu roboții și vehicolele postapocaliptice.

„Ar fi ceva extrem de interesant. De exemplu, când au venit în oraș cei cu reciclarea și s-au dus la școli să le explice elevilor cum e cu colectarea selectivă, m-am gândit ce bine ar fi fost să fiu și eu acolo cu lucrările mele, să arăt că de fapt pot să fii creativ. Având o materie primă care o întâlnești pretutindeni, timp liber suficient, în condițiile în care nu mă uit la televizor, un mediu toxic care îți intră în casă după părerea mea, poți face lucruri deosebite, plus că îți dă și o stare pe măsură. Cel mai important lucru e starea ce o generează acest hobby, pasiune, sau cum vrei să-i spui, aceea de liniște. Unii merg la pescuit, alții joacă poker, se duc la fotbal, în schimb pe mine chestia asta care o fac mă liniștește. E cel mai bun remediu împotriva tresului ceea ce este extraordinar”, conchide Alpár.

Alin ZAHARIE