De Dragobete sarutati fetele!

Traim intr-o societate de consum si gandim din ce in ce mai pragmatic, cautam profit in orice, chiar si in dragoste, sentiment care ar trebui sa ramana curat. Suntem capabili sa comercializam orice sarbatoare, de aceea preluam si noi, ca toata lumea, imaginea unui batranel cu o sticla de bautura in mana de Craciun sau inimioarele rosii de Sfantul Valentin. Ciudat este ca preluam sarbatorile occidentale, uitand totusi ca si noi le avem pe ale noastre care semnifica acelasi lucru, doar ca au un iz arhaic mai pregnant. In ultima vreme se duce o campanie tot mai intensa pentru „desprafuirea” vechilor traditii si aducerea lor in atentia tinerilor de azi, invatati de mici cu „Valentine’s Day”. Sarbatoarea dragostei la romani poarta numele de Dragobete si are radacini adanci in istoria si cultura noastra. Tinerii de azi ar trebui sa stie ca Dragobetele este si acum sarbatorita in unele sate romanesti pe data de 24 februarie si este, pe langa sarbatoarea dragostei, si primul semn al venirii primaverii. Dragobetele, zeul dragostei la romani, era considerat ca fiind un tanar frumos, capabil sa strarneasca pornirile senzuale curate la animale si la oameni. In ziua de Dragobete fetele si feciorii se imbracau in haine de sarbatoare si ieseau impreuna pe camp sa adune flori de primavara si sa petreaca timpul glumind in jurul focului. Apoi fiecare flacau fugea dupa fata pe care o indragea si ea se lasa prinsa si sarutata, cei doi fiind considerati logodnici pe durata intregului an. Tot de Dragobete bunii prieteni se faceau frati de cruce, numiti veri in zona Tarnavelor. Dragobetele anunta inceputul primaverii si era o zi a bucuriei si sperantei intr-un an roditor. Sarbatoarea Dragobetelor s-a pierdut in timp, poate si din cauza faptului ca iubaretii si-au schimbat obiceiurile, ei nu mai culeg flori pe camp impreuna ci se intalnesc in cluburi sau discoteci. Dragostea ar trebui sa ramana totusi curata si ar trebui sa fie prezenta in viata noastra tot timpul anului.