Share
Home / Sport / Triplă medaliată la Balcaniadă, atac la Europene

Triplă medaliată la Balcaniadă, atac la Europene

Una dintre sportivele de la care mulți tineri (și nu numai) ar trebui să ia exemplu este Barabási Rozália. „Fata” veșnic tânără, așa cum o numeam recent, după Campionatele Balcanice de la Belgrad, de unde s-a întors cu trei medalii, se află acum la Madrid. Nu este în excursie, ea participă în această săptămână la Campionatele Europene de atletism ale veteranilor. Dintre atleții târgumureșeni, la fel ca și la Belgrad, va participa doar Barabási Rozália, la categoria de vârstă peste 40 de ani. Ea a făcut deplasarea luându-și o parte din concediu. Va intra peste un an la o categorie superioară, unde va fi cea mai „tânără”, deci speranțe pentru noi rezultate. Înaintea plecării spre Madrid am stat de vorbă cu Rozsi, care ne-a împărtășit câteva dintre secretele longevității (sau mai degrabă a revenirii) sale în disciplina care este dealtfel considerată pe bună dreptate „sportul rege” la Jocurile Olimpice.

Rep.: Ce ne puteți spune despre activitatea sportivă din tinerețe?

B.R.: Am practicat din copilărie atletismul, dar am participat dintotdeauna doar la probe scurte, sau la cele tehnice, îndrumată de profesorul Baczó László. Una dintre acestea este cea de garduri, unde trebuie lucrat mult. Trebuie să te concentrezi la spațiile dintre garduri, cum ataci fiecare gard următor. Cei care nu cunosc nu își dau seama de faptul că între primul și al doilea, sau următoarele garduri, nu alergi la fel. Musculatura și mintea lucrează, dar nu răspund la fel. În acea perioadă nu prea erau competiții. La mine a mai intervenit și o tragedie în familie, când am rămas fără tată. Nu am avut prea multe variante atunci, studiile, familia, așa că am renunțat.

Rep: Ce v-a determinat să reveniți după o atât de lungă pauză?

B.R.: Pasiunea pentru sport, pentru atletism. După studii a urmat viața de familie, locul de muncă, mi-am crescut băiatul. El are acum 17 ani, joacă fotbal, dar a practicat și el atletismul, tot la proba de garduri. Am avut o pauză de 20 de ani, până în 2011, când am aflat că se organizează concursuri pentru atleți veterani. Atunci m-am decis. Dacă la prima tinerețe n-am reușit, mi s-a părut că mi s-a ivit o nouă șansă. M-am dus și m-am rugat de unii și alții să-mi permită să mă antrenez, să mă ajute să mă pregătesc. Am reușit în special cu profesorul Szabo Ferenc și am avut o foarte plăcută surpriză când am partcipat la un prim concurs la București, cu condiții pe care acasă nu le aveam. M-am întors medaliată și m-am înscris pentru prima dată la un concurs internațional, la Balcaniada din Slovenia. Am fost și acolo medaliată și așa m-am decis să merg înainte.

Rep.: Cum decurg aceste competiții?

B.R.: Atât concursurile interne, cât și cele internaționale sunt organizate ireproșabil. Niciun concurent care participă la probe diferite nu le susține în aceeași zi, nu este suprasolicitat niciun sportiv, indiferent că este vorba despre probe scurte, semifond sau lungi, la fel și cele tehnice. Nici la vârful carierei nu poți face față, la vârsta noastră nici atât. Cei mai mulți care revin sunt cei de la probele de alergare lungi, la cele tehnice mai rar, dar sunt mulți care vin doar pentru a participa, pentru a-și revedea foștii colegi. Eu anul acesta mai particip la peste 40, dar de la anul voi trece la plus 45, unde voi fi cea mai tânără, deci cu șanse mai mari. Cel mai impresionant aspect nu este dealtfel acela al rezultatului. După locul de muncă și familie, mă pregătesc pentru competiții, chiar zilnic atunci când urmează competiții majore. Aici mă întâlnesc cu sportivi din Iași, Timișoara, București, Baia Mare, sau din orice colț al țării. Emoționant este faptul că atunci când ne întâlnim nu suntem adversari, ci prieteni. Ne întrebăm despre familii, copii, de ce ai lipsit de la competiția precedentă. La fel se petrece și în concursurile internaționale, unde fiecare concurent vorbește cel puțin două limbi, ne bucurăm să ne revedem. Ne vedem o dată sau de două ori pe an și nu ne considerăm adversari. Uneori sunt însoțită de fiul meu și sunt experiențe deosebite pentru el. Venea cu mine la concurs și vedea altceva decât ceea cu ce era el obișnuit. Aici vedea părinți și bunici concurând.

Rep: Cine vă susține să participați la aceste competiții?

B.R.: Am început ca legitimată la un club din Miercurea Ciuc, d acesta s-a desfințat și acum particip pentru Politehnica Iași. Din anumite motive, obiective sau subiective, nu am trecut la Torpi. Echipament mai primesc de la club, dar cheltuielile de deplasare, cazare și altele le primesc de la diverse firme, foști colegi și prieteni. Când particip la competiții internaționale și reprezint România, echipamentul îl primesc de la Federația Română de Atletism, dar cu celelate chetuieli mă descurc așa cum pot, uneori din resursele proprii.

Rep.: Este o problemă sponsorizarea pentru un club pe care îl reprezentați?

B.R.: Nu mi-am pus această problemă, dar cluburile consideră că atunci când te afli sub culorile lui trebuie să te susțină financiar. Noi suntem ca și pescarii. Te duci pe banii tăi și pescuiești, cu ce ai. Rămâi cu satisfacția participării și a rezultatului, chiar dacă nu ești recompensat pentru asta. Singura recompensă pot spune că am primit-o de la clubul din Iași, când am venit cu rezultate bune din Grecia și mi-au decontat absolut toate cheltuielile.

Rep.: Chiar dacă mulți știu răspunsul, de ce nu se îndreaptă copiii spre atletism?

B.R.: Evident, nu sunt stimulați. Poate un echipament nu costă atât de mult, dar copilul acela rămâne cu ceva, știe că efortul pe care l-a făcut nu a fost în zadar. Pe lângă asta, o ciocolată, sau orice altă recompensă ar avea un mare impact asupra lor. Altfel, ei preferă să stea acasă, se mulțumesc să aibă ce mânca, telefon, internet, Facebook. A fost emoționantă întâlnirea de pe terenul de la Bolyai, când m-am întors cu medaliile și profesorul le-a arătat elevilor ce înseamnă să fie încununată munca ta. Pentru ei și acest lucru a fost un stimulent. Mai mult, ca o idee, ar trebui să fie organizate competiții interșcoli, chiar grădinițe, așa cum face Cseh Gabor, concursuri în care copiii pot să prindă gustul competițiilor organizate. Aici mai intervine și baza materială, care lasă mult de dorit, într-o disciplină la care noi aveam deseori mari campioni.

PS: Între timp Rozsi a trimis și primele imagini după sosirea sa la Madrid, unde urma să evolueze la trei probe, în trei zile diferite, ultima sâmbătă.

 

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Totuși, MSE este în Liga 3

După barajul câștigat cu ceva emoți de către campioana seriei Mureș în Liga IV de …

Share
Share