Iulia Mitrea, oaspete în “Cetatea Artelor”

Proiectul “Cetatea Artelor” iniţiat de Primăria Târgu-Mureş revine vineri, 22 iunie, ora 19:00 în Cetatea Medievală Târgu-Mureș, grație concertului acustic susținut de Iulia Mitrea (voce, chitară) acompaniată de Cătălina Craiu ( violoncel).

Pe Iulia am ascultat-o prima dată anul trecut la Reghin, când a câștigat Trofeul „Acustic Live Festival”, prilej cu care am descoperit o sensibilitate ieșită din comun în ce privește un artist, reliefată în două din compozițiile sale, „Woodelves” și „The Japanese Tree”.

„Important este să fi sincer, sunetul, vibrația în sine, se pare că au contat în câștigarea acestui trofeu. Sunt o fire melancolică, ceea ce mă inspiră sunt oamenii, personajele reale, ceea ce gândesc, ce trăiesc, ce am citit. Piesa „Woodelves” de exemplu,  este un cântec compus  pentru Dani, logodnicul meu. L-am scris de ziua lui, a fost un cadou din partea mea pentru el, și vorbește despre o căsuță în natură, departe de oameni, departe de zgomot, și despre faptul că trăim prea puțin. În ce privește „The Japanese Tree”, e o poveste de dragoste, nu ceva în genul „Tu m-ai părăsit”, ci vorbește despre  bucuria împlinirii”, ne spunea Iulia anul trecut după câștigarea Trofeului „Acustic Live Festival”.

”Toate cântecele au o poveste și personaje reale”

Iulia Mitrea este  născută în secuime, la Sfântu-Gheorghe și reprezintă o apariție extrem de interesantă și de provocatoare în muzica românească. Are la activ două albume,  unul în română – o cărare spre trecut, tot ce îndrăgește și parcă nu ar vrea să piardă („Se Plâng de Mine Îngerii”) și unul în engleză („Eyes Closed” ), scoase în anul 2013, la care se adaugă  ”The Japanese Tree” – 11 cântece eclectice, de new folk cu accente de blues și jazz și chiar influențe orientale.

Iulia vorbește puțin, ce nu zice în cuvinte, afli însă ascultându-i muzica: We don’t live longer than butterflies/ Just let me be the child I am/ Times go by, but my heart stays the same (trad. Nu trăim mai mult ca fluturii/ Lasă-mă să fiu copilul care sunt/ Timpul trece, însă inima mea rămâne la fel).

Minimalistă, câteva note în game minore, câteva gesturi gingașe și infinit de multă emoție – așa își trăiește Iulia  viața și muzica. Liniștea și poezia prezenței sale nu seamănă cu nimic și nimeni altcineva. ”Toate cântecele au o poveste și personaje reale, sunt frânturi din viața și oamenii din jurul meu și, de aceea, cred în ele.” spune Iulia, pe care ar fi bine să nu o ratați vine seara, în Cetatea Medievală Târgu-Mureș.