Viaţă de 5 dolari pe lună

“Nu mai pot să mănânc cartofi”

Când ai 10 ani, te plângi că nu ai un calculator, la 20 că nu ai un loc de muncă. La 30, după ce te-ai angajat, ai muncit şi ai ajuns într-o funcţie, nu e bine pentru că nu ai o maşină. La 40 te plângi că nu-ţi ajung banii pentru copii, iar la 60 deja nu te mai intersează acest aspect şi te plângi că eşti la pensie şi nu ai o grădină pe care să o să lucrezi. Şi după toată avalanşa asta de ani şi lipsuri ce se rotogolesc peste tine tulburându-ţi existenţa, vine şi vremea când nu te mai plângi de nimic. Pentru că nu te mai ascultă nimeni. Bătrâneţea.

I s-au furat cei 200.000 împrumutaţi

La 86 de ani, Ana Pop nu mai speră nimic. Se simte singură şi fără nici un ajutor, nici din partea celorlaţi membrii ai familiei, nici din partea statului. Băiatul ei a murit în urmă cu patru ani de o afecţiune a inimii şi tensiune prea mare şi, de atunci, viaţa femeii a devenit total lipsită de sens. “Nu există zi şi noapte, noapte şi zi să nu plâng. Tot timpul plâng şi nu ştiu ce să fac să-mi găsesc şi eu liniştea. Aş putea să-mi pun capăt zilelor, dar nu pot să-l supăr pe Dumnezeu,” spune Ana. Bătrâna este văduvă de 24 de ani şi nu a avut niciodată un loc de muncă, în urmă cu câteva decenii singurul statut al femeii fiind acela de casnică. Acum două zile, ca să-şi cumpere o pâine, femeia a cerut împrumut 200.000 de lei de la o cunoştinţă. “Eu am cerut mai puţin, dar doamna respectivă mi-a zis să iau mai mulţi, că îi dau eu înapoi când primesc pensia. I-am luat, dar după aceea m-am gândit să iau o pâine şi restul să îi dau totuşi înapoi, că nu vreau să fiu datoare”, povesteşte Ana. Şi-a pus banii în plasă, a ieşit din casă şi, după un timp, şi-a dat seama că-i lipsesc. “Probabil mi-a furat cineva plasa în autobuz sau mi-a căzut din mână şi nu m-a atenţionat nimeni. Nu ştiu. Dar, nu-i mai am,”continuă Ana. Nu mai există loc de comentarii.

Trai cu 150.000 pe lună

Femeia nu a avut niciodată un loc de muncă, dar primeşte o pensie de urmaş, de 1,2 milioane lei, sumă care reprezintă jumătate din cuantumul pensiei pe care soţul acesteia a luat-o în timpul vieţii. După ce-şi plăteşte facturile către furnizorii de căldură, apă şi energie electrică, mai rămâne cu 150.000 de lei, sumă cu care este nevoită să trăiască până luna următoare. Şi dacă toate cheltuielile astea nu erau de ajuns, săptămâna trecută a primit în poştă şi hârtia cu impozitul pe casă, pentru apartamentul cu două camere în care locuieşte trebuind să plătească până la sfârşitul anului suma de 800.000 de lei. De mâncat nu mănâncă mai nimic, poate pâine şi cartofi din când în când. Este anemică şi bolnavă de inimă. “Mi-au ieşit analize foarte proaste, medicul îmi tot spune să mănânc mai bine, să prind putere. Dar, nu am nici poftă, nici bani. Mi-am cumpărat la începutul iernii câteva kilograme de cartofi şi îmi mai fac ceva mâncare. Dar, în fiecare zi aceeaşi mâncare. Nu mai pot să mănânc cartofi. M-am săturat de ei. Mă credeţi?”.
În judeţul Mureş sunt 201.842 de pensionari. Majoritatea lor se descurcă greu şi foarte greu cu banii pe care-i primesc, indiferent că este vorba de pensii sau de indemnizaţii date pe baza unor legi speciale.
De Ana cred că nimeni nu a auzit până acum. Şi peste cinci minute sunt convinsă că toată povestea ei se va uita. Dar ea există. Rezistă.
Amalia VASILESCU