Vieţi şi suflete distruse de atentatul de la Madrid

10 martie 2005

Astăzi se împlineşte un an de la catastrofa din Spania. După 12 luni, rănile sunt încă deschise. Durerea nu poate fi stinsă, iar liniştea sufletească încă nu
s-a aşternut.

Madrid. 11 martie, 2004. Dezastru. Mai multe trenuri în care se aflau mii de oameni au fost ţinta unor atentate. Bilanţul:
aproape 200 de morţi şi peste o mie de răniţi. Tragedia a afectat şi vieţile a zeci de români, plecaţi în Spania în căutarea unui trai mai bun.

Filmul atentatului

În dimineaţa zilei de joi, 11 martie 2004, zece rucsacuri încărcate cu TNT au explodat în patru trenuri în Madrid. Exploziile au avut loc simultan, între 7:39 şi 7:42, în staţiile madrilene Atocha (3 bombe), El Pozo del Tío Raimundo (2 bombe) şi Santa Eugenia (1 bombă) şi o a patra în calea Téllez spre Atocha (4 bombe).
Atacul a provocat 199 de morţi (dintre aceştia 181 în momentul efectiv al exploziilor) şi 1467 răniţi, fiind cel mai puternic atac suferit de Europa în timp de pace. Bilanţul ar fi putut fi şi mai grav, dacă poliţia n-ar fi reuşit să detoneze mai multe bombe care aveau să explodeze în staţii. Un total de 13 bombe fuseseră pregătite pentru atacul ce a avut loc cu trei zile înainte de alegerile generale. Din totalul morţilor, patruzeci şi unu au fost cetăţeni străini. Tributul cel mai mare l-a plătit România, cu 15 decedaţi, urmată de Ecuador şi Peru, cu câte cinci morţi, patru din Polonia, trei din Columbia, doi din Honduras şi câte unul din Bulgaria, Chile, Cuba, Republica Dominicană, Guineea-Bissau, Franţa şi Maroc.

Bâlbăielie guvernului

În primă fază, atentatul a fost atribuit, de către guvern şi majoritatea mediilor de comunicaţie, organizaţiei ETA. Totuşi, la acea vreme, Arnaldo Otegi, lider al partidului politic Batasuna, scos în afara legii pentru legăturile sale cu ETA, a respins orice legătură cu atentatul. El a sugerat că vinovaţi ar fi teroriştii islamici din Al-Qaeda, probabil ca răspuns la sprijinul spaniol dat invaziei Irakului. Prima reacţie a guvernului a fost să respingă această interpretare, considerând că este vorba de inducerea în eroare a investigaţiei. În seara lui 11 martie, conform Ministrului de Interne al Spaniei, s-a deschis o nouă linie de investigaţie, după găsirea unei casete audio în arabă cu verseturi din Coran într-o furgonetă, la Alcala de Henares, de unde veneau trei din cele patru trenuri. A doua zi, ziarul "Al Quds Al Arabi" a primit la sediul său din Londra o scrisoare care afirma că Brigadele lui Abu Hafs Al Masri, în numele al-Qaedei, reţeaua teroristă a lui Osama ben Laden se află în spatele atentatelor de la Madrid. Scrisoarea mai preciza că atacurile au fost "o reglare de conturi" cu Spania, ţară acuzată de complicitate cu Statele Unite şi Regatul Unit, pentru declanşarea unei "cruciade contra Islamului".

Lecţia de spaniolă

Atentatul de la Madrid a avut un epilog neaşteptat. Partidul Popular, aflat la conducere de opt ani şi mare favorit în alegerile parlamentare, a fost măturat de la putere de electoratul spaniol, care a sancţionat tentativele de ascundere a adevărului despre autorii atacului. Alegătorii au sancţionat şi abandonarea de către guvernul Aznar a liniei pacifiste tradiţionale a politicii externe spaniole, după ce guvernul de la Madrid a trimis trupe în Irak, în pofida opoziţiei a 90 la sută din populaţie.
Atentatele din Madrid au declanşat un val internaţional de solidaritate.
În România, drapelul naţional a fost coborât în beznă, iar ziua de 14 martie a fost declarată zi de doliu naţional, în semn de solidaritate cu victimele atacului (la acel moment existau 9 morţi, 8 dispăruţi şi 24 de persoane erau încă internate în spital). Atentatul a lăsat urme adânci şi în judeţul Mureş.

Vise sfărâmate…

Cu speranţa că vor duce un trai mai bun şi patru persoane din judeţul Mureş au plecat în Spania la muncă. Anul trecut, trei dintre ei s-au întors în ţară între patru scânduri iar altul este aproape mutilat pe viaţă. Szigovszki Csaba Olimpiu locuia în Luduş, avea 27 de ani şi urma să se căsătorească cu aleasa inimii lui, Elena. I-au fost spulberate visurile de trenul care a adus moartea. Acesta a pus punct planului de a avea un cămin. Pentru a aduna bani pentru familie a plecat la muncă, s-a întors însă zdrobit într-o cutie de lemn sinistră. La un an de la decesul celui care avea să îi fie soţ, Elena nu şi-a putut reface viaţa, e singură. Familia suferă la fel ca atunci: "Ne e la fel de greu ca şi atunci, suntem distruşi. Cu durerea în suflet. Distruşi…", atât a putut spune mama lui Csaba.
Ştefan Budai este cel de-al doilea luduşean dispărut datorită trenului morţii. A plecat în Spania în 2002 pentru a câştiga pâinea familiei. În 2003 şi-a dus familia: soţia şi fiica sa de 10 ani. Muncea în construcţii în apropierea Madridului. Dimineaţa, după ce şi-a sărutat familia şi-a luat "la revedere" liniştit fără să ştie că va fi ultima lui zi din viaţă. Era pregătit pentru o nouă zi de muncă. A decedat şi el.
Berecki Nicolae este unul dintre puţinii oameni pe care, analizând la rece, îl putem numi "norocos". Ar fi putut fi acum doar o amintire. Ca şi celilalţi români a plecat în Spania pentru a duce un trai mai bun. Şi-a luat şi familia cu el. În locul viselor de bunăstarea materială, Nicolae şi-a văzut moartea cu ochii. Se afla în trenul groazei. O bubuitură puternică a zguduit nu numai trenul ci şi sufletul lui. Dar Dumnezeu avea alte planuri pentru el, şi nu
l-a lăsat să treacă în lumea celor fără cuvânt. A supravieţuit. În momentul accidentului, Nicolae era însoţit de fiul său de 29 de ani care a scăpat şi el ca prin minune. Noroc? Şansă? Numai Dumnezeu ştie. S-a întors acasă după care au plecat cu toţii din nou la muncă. Dar rănile nu au fost doar sufleteşti. Faţa i-a fost arsă iar auzul slăbit.
După un an de la dezastru mama sa, Irina, ne povesteşte:
"S-a întors în ţară anul trecut de Crăciun să se opereze, după operaţie a intrat în casă şi era tot vânăt, m-am speriat rău. Are cicatrici care nu se mai pot opera. Aude foarte rău, dar e bine. E singurul care mi-a mai rămas, tatăl lui este în spital paralizat. Anul trecut l-am pierdut pe fratele lui Alexandru care a murit din cauza unei operaţii la stomac. Acum 13 ani am mai pierdut un fiu. Nicolae mi-a mai rămas".

Sfârşit tragic

Destinul a fost crud, mult prea crud şi pentru o tânără din Batoş. Livia Bogdan avea viaţa înainte. La 27 de ani însă, aceasta s-a sfârşit tragic. Când a explodat trenul era în drum spre locul de muncă. Probabil nici nu a realizat când bomba i-a pus capăt zilelor. A doua zi dimineaţa rudele sale au primit cutremurătoarea veste:" Nu mai este printre noi". Cuvinte dure, crude, dureroase. Familia Liviei locuieşte în Râmnicul Sărat, iar ea a fost îngrijită de mică de fratele tatălui său din Batoş, vestea morţii nepoatei lor a îndurerat tot satul.
Tânăra a plecat în Spania împreună cu prietenul ei, Lucian Teslovan. Cei doi au plecat la muncă pentru a pune bani
de-oparte. Prima dată a lucrat
într-un restaurant, iar mai apoi a avut grijă de un copil. Ea şi Lucian intenţionau să se căsătorească, munceau în Spania pe brânci de trei ani. Tânărul s-a întors acasă înaintea ei cu două săptămâni şi a aflat că viitoarea soţie se va întoarce acasă, dar… în sicriu. Livia Bogdan a fost înmormântată la Râmnicul Sărat. Acum două zile, părinţii au comemorat moartea fiicei lor. Familia este distrusă, tatăl, Liviu Bogdan: "Nu suntem prea bine, se împlineşte anul decând nu mai este printre noi. Ne doare mult şi acum".
Prietenul Liviei a suferit şi el foarte mult, dar Dumnezeu l-a ajutat să îşi refacă viaţa. Mama lui ne-a declarat: "Şi-a revenit, e mai bine. Are o altă prietenă şi nu cred că este cazul să-l mai răscolim.
A suferit destul…"