Afacerea din grădină

Odată cu venirea primăverii, fiecare vrea să mănânce mai "uşor", din dorinţa de mai a da jos din kilogramele acumulate de sărbători sau pentru vitaminizare. Cum a dat prima frunză de ridiche, comercianţii au şi ieşit la tarabe în pieţe. Oferta legumelor este variată şi, chiar dacă nu sunt ieftine, mureşenii cumpără. E drept că majoritatea la bucată, de poftă.

La nivel naţional, producţia de legume este într-o permanentă creştere de la an la an. Deşi producţia internă evoluează constant, importurile de legume s-au cifrat anul trecut la aproximativ 153.000 de tone, iar exporturile s-au diminuat considerabil. Pentru că serele româneşti nu fac faţă necesarului de legume timpurii şi târzii, în perioada iernii şi începutului de primăvară cele mai multe legume de pe piaţă provin din alte ţări. Cei mai importanţi furnizori sunt turcii, apoi polonezii, sirienii şi italienii. "Avem roşii din Turcia. Nu-i păcat? Ce roşii bune făceam noi românii, nu arătau aşa de mari, dar erau mai gustoase decât astea, nu credeţi?", se întreabă Elisabeta Vinţeler, vânzătoare la tarabă. Roşiile turceşti costă în jur de 50.000 lei kilogramul, kiwi se vinde la bucată cu 6.000 de lei, strugurii aduşi tocmai din Africa de Sud sunt la 120.000 lei, iar vreo câteva frunze de salată verde din Olanda se vând cu 10.000 lei.

Cu aratul stăm bine

"Folosirea diverselor îngrăşăminte sofisticate, chimicale sau de la animale sau irigarea de la rădăcină sunt metodele prin care proprietarii de solarii încearcă să-şi eficientizeze eforturile pentru o producţie cât mai mare", spune Naznan Jeno, directorul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală . Pentru îngrijirea răsadurilor este nevoie de insecticide, pesticide şi alte substanţe folosite împotriva paraziţilor, substanţe ale căror preţ este destul de mare. La noi în judeţ legumicultura se axează pe cultivatorii mici, care deţin sere reci în Luduş, Iernut şi Acăţari. La începutul acestei primăveri, legumele de primă urgenţă sunt în curs de însămânţare în judeţ. În ceea ce priveşte arăturile, de la 70% acestea au crescut cu 8 procente, iar semănatul sfeclei, ovăzului şi orzoaicei de primăvară a început odată cu sfârşitul iernii şi topirii zăpezii. Până acum, din cele 120.000 de ha din judeţ, 5% sunt însămânţate deja cu sfeclă şi alte culturi.
Cupoanele agricole destinate cumpărării de îngrăşăminte, seminţe şi pesticide au fost distribuite în judeţ în proporţie de 80%. Totalul bonurilor valorice acordate pentru culturile de toamnă este de 77 miliarde de lei, agricultorii mureşeni având posibilitatea de a cumpăra îngrăşăminte chimice şi pesticide. Fiecare agricultor care a depus cerere primeşte câte 1,5 milioane de lei pe ha, banii putând fi folosiţi şi pentru achiziţionarea seminţelor necesare pentru culturile de primăvară.

Legume la lighean

Mureşenii sau cei veniţi din alte colţuri ale ţării care nu-şi pot permite să plătească taxele din piaţă preferă să vândă direct din portbagajul maşinii sau să le comercializeze din poarta casei, expuse pe un scaun într-un lighean sau ladă. De obicei, pe la periferii, merele sau ceapa verde, ridichea şi chiar borşul la flacon de plastic, deşi este ilegal, se vând cu succes.
"Cei care vând din portbagajele maşinilor sau de pe maşini trebuie să plătească o taxă zilnică. Valoarea ei este de 22.000 lei pe metrul pătrat ocupat", spune Valer Munteanu, director economic la Administraţia Pieţelor Târgu Mureş. Taxa pentru folosirea meselor este de 154.000 lei, iar cei care vor să aibă siguranţa rezervării mesei pot să-şi facă un abonament lunar de 1,5 milioane de lei.
Să ne reamintim imaginea din timpul verii a munţilor de lebeniţe descărcate din camioanele venite de la sute de kilometri, vânzătorii dormind pe jos şi spălându-se pe la locatarii blocurilor din apropiere. "A vinde în piaţă este un chin pentru unii. Să stai în arşiţă de dimineaţă până seara sau să stai în ger nu este uşor. Şeful meu nu este interesat dacă mă simt rău sau am ceva urgent de rezolvat. Eu mai bine tac şi fac ce-mi zice. Nu ştiu nici de unde aduce marfa, nici cu cât o cumpără, eu doar vând", spune Aurica, vânzătoare la o tarabă de legume din piaţa de pe strada Cuza Vodă.
Majoritatea produselor care se vând în pieţe provin din serele din apropierea oraşului, altele sunt cumpărate din en-gros-uri şi vândute apoi cu comision sau sunt marfă din propriile grădini. Aşa face Anuţa Maghiar, care din grădina ei de pe strada Libertăţii mai duce, din când în când, câte ceva la piaţă: "Eu nu duc lipsă de legume, nu am dus niciodată. Am o mică grădină în spatele casei şi de acolo pot pune şi pe masă. Iar dacă chiar rămân fără bani până la următoarea pensie mă duc în piaţă şi vând câte ceva".
Producţia legumelor este în creştere în judeţ. Ar trebui să fie un lucru îmbucurător, numai că motivul acestei creşteri nu este unul sănătos. Legumicultorii mureşeni nu sunt micii fermieri, ci numărul tot mai mare de şomeri care preferă să se mute la ţară şi să se apuce de grădinărit.
Amalia VASILESCU